Home > Vedete > Simona Pătruleasa, dincolo de micul ecran. Cum arată viața lângă soțul Sabin Ivanof și fiica adolescentă: „Fac piața, pun rufe la spălat, organizez dulapuri” / Exclusiv
Simona Pătruleasa, dincolo de micul ecran. Cum arată viața lângă soțul Sabin Ivanof și fiica adolescentă: „Fac piața, pun rufe la spălat, organizez dulapuri” / Exclusiv
Simona Pătruleasa vorbește despre relația pe care o are cu soțul ei, Sabin Ivanof, omul care i-a fost alături și la bine și la rău. S-au întâlnit în urmă cu 19 ani și a fost cucerită de vocea lui blândă. Au devenit părinți, deși medicii i-au spus că nu va putea avea copii, iar bucuria și provocările aduse de Ingrid în familie au transformat-o, inițial, într-o mamă „mult prea panicată și protectoare”.
Într-un interviu exclusiv pentru UNICA.ro, Simona Pătruleasa (49 ani), prezentatoarea știrilor Kanal D, ne dezvăluie detalii din viața de familie și ne spune care este secretul căsniciei cu Sabin Ivanof, împreună cu care are o fiică, Ingrid Maria (12 ani). Aflăm că prima ei meserie a fost cea de învățătoare și, până să participe la castingul care a lansat-o în televiziune, a stat două săptămâni pe gânduri. A reușit să performeze pe micul ecrat datorită echilibrului trăit acasă și mărturisește că partenerul de viață a susținut-o întotdeauna. Cum a reușit să depășească momentul în care medicii i-au spus că nu poate avea copii, cât de multă iubire a adus fiica ei în familie și care sunt provocările cu care se confruntă o mamă de adolescentă, ne spune, în exclusivitate, Simona Pătruleasa.
Simona Pătruleasa, susținută necondiționat de soț: „L-am avut mereu alături pe Sabin”
Îți mai aduci aminte de primul direct? Cât de greu a fost gestionezi emoțiile de atunci?
Sigur că îmi aduc aminte, nu am cum să uit prima mea intervenție în direct. Dacă îmi lua cineva atunci tensiunea, cu siguranță aceasta depășea cotele normale. Emoțiile au fost uriașe. Nici nu îmi vine să cred că au trecut aproape 20 de ani de la acel moment. Dar încă mai am emoții și acum, încă mă emoționez când prezint știri care implică bătrâni, copii sau tragedii. Chiar dacă vorbim despre știri cred că emoțiile sunt bune, sunt constructive.
Simona Pătruleasa dezvăluie cum a ajuns în televiziune: „M-am gândit timp de două săptămâni dacă să mă duc sau nu”
De ce televiziune, ce te-a atras spre această lume deloc ușoară?
Așa cum am mai povestit, nu a fost ceva premeditat. Un prieten mi-a vorbit despre un casting pentru un job în televiziune. Țin minte că m-am gândit timp de două săptămâni dacă să mă duc sau nu. Făcusem un curs de televiziune, însă doar ca hobby, în niciun caz nu mă gândisem la o carieră în acest domeniu. M-am prezentat la casting din curiozitate și, la câteva săptămâni, m-au sunat să îmi spună că am fost selectată. Am ajuns să lucrez în televiziune printr-o împrejurare fericită.
A existat vreun moment când ai fost foarte dezamăgită, profesional vorbind?
Nu pot spune că am avut dezamăgiri din punct de vedere profesional. Ca în orice carieră au existat și momente mai puțin plăcute. Toate astea au contribuit, însă, la experiența mea de acum și la omul care sunt. Am avut mereu norocul să am alături o echipă frumoasă alături de care am adus în casele telespectatorilor informații utile.
Simona Pătruleasa a fost învățătoare: „Eram foarte tânără, aveam doar 19 ani”
Ți-ai început cariera ca învățătoare. Ce îți mai aduci aminte din acea perioadă? Ai mai păstrat legătură cu unii dintre elevii tăi?
Îmi aduc aminte cu mare plăcere de perioada de la catedră, eram foarte tânără, aveam doar 19 ani. Țin minte și acum cu drag toți copiii pe care i-am avut la clasă, pentru că i-am îndrăgit pe fiecare în parte și acest lucru a fost reciproc. Elevii mei de atunci sunt acum căsătoriți și au, la rândul lor, copii. De curând, unul dintre ei mi-a scris pe Facebook și mi-a spus „Doamna învățătoare, mi-au trecut prin față toate amintirile legate de acei ani”. Fiecare mesaj pe care îl primesc de la foștii mei elevi este emoționant pentru mine.
„Mă bucur că mama a fost mai strictă cu noi. Ne-a ținut cu picioarele pe pământ”
Cum este mămica Simona?
Sunt ca orice mamă, implicată în viața copilului său. Încerc să mențin un echilibru. Uneori sunt prea exigentă, alteori prea bună. Dar sunt întotdeauna alături de Ingrid când are nevoie de mine și am întotdeauna timp pentru ea. Abia acum când sunt părinte îmi dau seama că părinții mei aveau dreptate de multe ori când se supărau pe noi, pe mine și fratele meu. Eu mă bucur că mama a fost mai strictă cu noi. Ne-a ținut cu picioarele pe pământ, mai ales în privința educației și valorilor care ne definesc ca oameni.
Simona Pătruleasa, despre rolul de mamă: „Când Ingrid era mică eram mult prea panicată și protectoare”
Cum erai când era Ingrid mică, mai relaxată sau mai panicată?
Când Ingrid era mică eram mult prea panicată și protectoare. Privind în urmă, dacă ar fi să o iau de la capăt aș încerca alte metode. Uneori, din prea multă grijă, ca părinți, pregătim drumul pentru copil în loc să îl pregătim pe copil pentru orice drum ar avea de parcurs.
„Viața cu un copil de 12 ani este plină de provocări”
Ai trecut, cumva, prin depresia post natală? Dacă da, cum ai reușit să mergi mai departe?
Mi-am dorit foarte mult să devin mamă și, în momentul în care a venit Ingrid pe lume, am fost foarte fericită. În plus l-am avut mereu alături pe Sabin, pentru că este foarte important că mama să primească la rândul său suport emoțional. Nu am avut depresie postnatală, m-am și întors foarte repede la muncă și asta m-a ajutat, de asemenea.
Cât de greu faci fața, acum, întrebărilor unei fete de 12 ani? Ești mai permisivă sau mai severă?
Viața cu un copil de 12 ani este plină de provocări, pentru că debutează adolescența cu tot ceea ce implică această etapă. În această perioadă ne sunt adresate multe întrebări și noi încercăm să îi dăm cele mai potrivite răspunsuri. Vrem să aibă încredere să vină spre noi oricând să discutăm ceea ce o preocupă. Ingrid spune că sunt o mamă exigentă.
„Ne-am văzut prima dată în urmă cu 19 ani, asta după ce am tot vorbit la telefon timp de șase luni”
Iți mai aduci aminte cum l-ai cunoscut pe Sabin? Care a fost primul lucru la care te-ai gândit atunci când l-ai văzut?
Bineînțeles, chiar rememorăm din când în când acea perioada de început. Ne-am văzut prima dată în urmă cu 19 ani, asta după ce am tot vorbit la telefon timp de șase luni. Îmi amintesc că ne-am văzut la o cafea și de atunci am rămas împreună. Și atunci ca și acum mi-au plăcut privirea blândă și vocea caldă și frumoasă.
Ce crezi că a moștenit micuța Ingrid de la tatăl ei?
Ingrid a luat câte ceva din amândoi. De la mine a moștenit determinarea, însă încăpățânarea și mintea ascuțită le are de la tatăl său.
Dacă vă mai certați, că se mai întâmplă, care dintre voi cedează primul?
Se întâmplă să ne mai și ciondănim, ca în fiecare familie, însă nu ținem supărarea și nici nu așteptăm să cedeze unul sau celalalt. Pentru noi cel mai important este să ajungem la un echilibru.
Cum este soția Simona? Mai ai timp să faci piață, să gătești?
Când nu mă aflu la pupitrul Știrilor Kanal D, sunt ca orice altă femeie care are familie. Fac piața, pun rufe la spălat, fac și curat, organizez dulapuri, pun becuri.
Apropo de gătit, care sunt specialitățile tale?
Fac cel mai bun tiramisu, cel puțin așa spun colegii mei de la Kanal D.
Secretul uni ten perfect, dezvăluit de Simona Pătruleasa: „Am grijă să mă demachiez în fiecare zi foarte bine”
Ești o femeie superbă, care sunt secretele tale? Faci anumite tratamente, ai renunțat la anumite alimente?
Nu cred că există un secret anume. Sunt atentă în ceea ce privește alimentația, nu mănânc foarte multe dulciuri, deși îmi plac. Merg la niște tratamente corporale pentru regenerarea fibrelor de colagen și elastină, este vorba de tratamentul Venus. Am grijă să mă demachiez în fiecare zi foarte bine. Nu uit niciodată să aplic crema de noapte și să beau multă apă.
Consideri că frumusețea ta te-a ajutat în cariera, ți-a deschis anumite uși?
Frumusețea contează până într-un punct. Cred că esențiale sunt, însă, seriozitatea, implicarea, punctualitatea, respectul și lista poate continua.
Simona Pătruleasa, amintiri din copilărie: „Cel mai mult îmi plăcea să merg cu familia la iarbă verde”
Ce-ți plăcea să faci când erai copil?
Când eram copil stăteam foarte mult afară, îmi plăcea să mă joc copiii de la bloc. Nu aveam, cum au copiii din ziua de astăzi, telefon sau tabletă, dar eram foarte fericiți. Stăteam afară multe ore și jucam toate jocurile copilăriei, care pentru generațiile de astăzi sunt demodate. Dar cel mai mult îmi plăcea să merg cu familia la iarbă verde. Erau momentele în care povesteam, râdeam, ne jucam împreună. Și azi ne amintim cu drag de acele picnicuri.
Când aveai nevoie de sfaturi la cine te duceai, la mama sau la tata?
Și eu și fratele meu eram foarte apropiați de părinții noștri. Amândoi încercau să ne ofere tot ce era mai bun și să ne îndrume în viață astfel încât să ne fie bine. Discutam mult în familie despre ce este de făcut și ambii părinți ne dădeau sfaturi. Dar aliatul meu era, cu siguranță, tata.
„Mi s-a spus că nu pot avea copii, că nu pot deveni mamă”
Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Cum ai reușit să te aduni și sa mergi mai departe?
Cel mai greu moment a fost cel în care mi s-a spus că nu pot avea copii, că nu pot deveni mamă. A fost un moment devastator, mai ales că îmi doream acest lucru foarte mult. A urmat o perioadă dificilă, am plâns mult, însă nu am renunțat niciun moment. Familia a fost mereu alături de mine, Sabin, părinții mei, dar cred că cele mai importante resurse le-am găsit în mine. Am crezut că o să reușesc și visul a devenit realitate.
Care este cea mai importantă calitate a ta și cel mai mare defect?
Sunt un om cu credință în Dumnezeu și mereu alături de familia mea. Vreau să îi sprijin cu tot ceea ce pot, pentru că sunt un om loial. Sunt perfecționistă, ceea ce în anumite situații ar putea fi un defect.
„Mă relaxează să asamblez mobilă”
Ce nu știe lumea despre tine?
Imi place să croșetez, dar mă relaxează și să asamblez mobilă și să pictez. Iar seara îmi place să mă uit la un film bun.
Ai făcut compromisuri în viață?
Depinde ce înțelegem prin compromis. Pentru mine este un compromis faptul că trec cu vederea faptul că o persoană m-a dezamăgit…