Boboteaza 2026 – tradiții și obiceiuri 

.

Anul Nou începe cu o mare sărbătoare creștină și anume Boboteaza, numită și Botezul Domnului, prăznuită în fiecare an pe data de 6 ianuarie. Boboteaza 2026 amintește momentul în care Sfântul Ioan Botezătorul L-a arătat mulțimilor pe Mesia și l-a botezat pe Iisus în apele Iordanului. Ce semnificații are Boboteaza 2026 și ce tradiții mai păstrează românii.

Boboteaza 2026 sau Botezul Domnului este una dintre cele mai importante sărbători din tradiția românească, o zi plină de lumină, bucurie și nădejde. Ea ne amintește de unul dintre cele mai importante momente din viața Mântuitorului Iisus Hristos.

În pragul vârstei de 30 de ani, Iisus a venit cu sufletul deschis la Ioan Botezătorul, pe malul Iordanului, pentru a primi botezul și pentru a Se arăta poporului. Prin acest act al ascultării și al iubirii, El deschide calea mântuirii și întărește credința oamenilor. Sfântul Ioan îl recunoaște îndată pe Hristos și le vorbește celor adunați despre Mesia. Ioan le-a arătat celor din jurul lui că Iisus este Cel trimis să ia asupra Sa păcatele lumii și să aducă izbăvire, pace și speranța unei vieți noi, trăite în credință și adevăr.

Boboteaza, primul moment când Iisus este arătat oamenilor drept Mesia

botezul-domnului-boboteaza-2024

Sărbătoarea din 6 ianuarie poartă mai multe denumiri în calendarul ortodox: Arătarea Domnului, Epifania, Teofania, Descoperirea Cuvântului Întrupat sau Iordanul. Ea este la fel de veche precum Crăciunul și Paștele și marchează descoperirea Sfintei Treimi în lume. În această zi, toate apele sunt sfințite, amintind de vremurile în care primii creștini erau botezați în râuri și lacuri. Hristos Însuși a fost botezat în apa Iordanului, iar acest fapt a dat numele sărbătorii și rânduiala sfințirii apelor.

Multă vreme, Boboteaza a fost prăznuită împreună cu Nașterea Domnului, tradiție păstrată și astăzi în unele Biserici, precum cea armeană sau în anumite regiuni din Răsărit. Cu timpul însă, biserica ortodoxă și cea catolică au despărțit cele două mari sărbători, Nașterea Domnului fiind sărbătorită de Crăciun, pe 25 decembrie, iar Boboteaza 2026 fiind sărbătorită pe data de 6 ianuarie.

Botezul Domnului și coborârea Sfântului Duh

Evangheliile vorbesc despre ziua în care Iisus a fost botezat de Sfântul Ioan în Iordan. Cei doi aveau vârste apropiate, dar Ioan nu îl cunoștea pe Iisus Hristos până la acel moment. Cu toate acestea, de îndată ce l-a văzut venind pe malul Iordanului către locul de botezare, el a simțit că este trimis cu o misiune anume și că este înzestrat cu har. Ioan Botezătorul este cel care îl recunoaște pe Cel pe care Îl vestea mulțimilor. „Eu am trebuință să fiu botezat de Tine și Tu vii la mine?”, spune Ioan, potrivit Evangheliei după Matei (3,14).

În acel moment sfânt, cerurile se deschid, Duhul Sfânt Se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel, iar glasul Tatălui Îl arată lumii ca Fiul Său preaiubit. Este clipa în care Sfânta Treime se descoperă oamenilor, întărind credința și chemând la pocăință și curățire sufletească.

Boboteaza 2026, prilej de procesiune

Traditii si superstitii de boboteaza

În ajunul și în ziua de Bobotează, în toate bisericile se săvârșesc slujbe de mare însemnătate. Preoții pregătesc agheazma mare, apa sfințită care poartă harul Duhului Sfânt, și merg din casă în casă pentru a binecuvânta locuințele credincioșilor.

În trecut, în Moldova și Bucovina preoții erau însoțiți de copii îmbrăcați în alb, care sunau din clopoței și rosteau „Kira Leisa”, chemare smerită ce înseamnă „Doamne, miluiește”. Aceștia cântau troparul Botezului Domnului și colinde specifice sărbătorii.

După slujbă, se pornește procesiunea către o apă curgătoare sau un lac, unde are loc sfințirea apelor. Iarna, pe mal se așază cruci sculptate în gheață. La final, preotul aruncă o cruce în apă, iar cel care o aduce înapoi este socotit binecuvântat și ocrotit de Dumnezeu.

Tradiții și credințe legate de agheazma mare

Agheazma mare, pregătită de Bobotează, este folosită pe tot parcursul anului la sfințirea caselor, la botezuri și pentru întărirea celor bolnavi. Apa sfințită se păstrează în sticle curate, alături de busuioc sfințit și sub privirea unei icoane, de obicei a Maicii Domnului sau a Sfântului Ioan Botezătorul.

Credincioșii știu că agheazma nu se strică, rămânând limpede și proaspătă, semn al harului dumnezeesc care o însoțește. În ziua de Bobotează se crede că toate apele sunt sfinte, motiv pentru care nu se spală rufe nici în acea zi, nici în următoarele șapte, din respect față de darul lui Dumnezeu.

Cum este folosită agheasma, apa sfințită de la biserică

La început de an, atunci când agheasma mare este adusă acasă cu evlavie, creștinul este chemat să își binecuvânteze familia, animalele din gospodărie, locuința și sfintele icoane. Stropirea se face cu busuioc sfințit, înmuiat în apa binecuvântată, rostind rugăciuni simple și curate, din inimă, pentru pace, sănătate și ocrotire.

Copiii sunt încredințați purtării de grijă a lui Dumnezeu mai ales în momentele importante ale vieții lor. De ziua lor sau în clipele de boală, fruntea le poate fi unsă cu agheazmă mare, iar părinții se roagă cu smerenie pentru vindecare, luminare și întărire sufletească.

În vremuri de încercare sau de neliniște, credincioșii obișnuiesc să bea câte o înghițitură de agheasmă mare dimineața, pe nemâncate, chemând ajutorul lui Dumnezeu prin rugăciune. Se spune că apa sfințită curăță nu doar trupul, ci și sufletul, limpezește gândurile și întărește credința.

Agheasma mare este folosită și atunci când omul se află în fața unei decizii grele. Ungerea frunții cu apă sfințită aduce pace interioară, alungă frământările și deschide inima către voia lui Dumnezeu, iar ajutorul ceresc nu întârzie să apară.

Ce rol au crucile de gheață făcute de Boboteaza 2026

Crucea de gheață ridicată la Bobotează poartă o simbolistică adâncă. Pentru creștini, ea este semnul purității, al curățirii sufletești și al tăriei credinței. Așa cum gheața rezistă frigului aspru, tot astfel credința trebuie să rămână neclintită în fața încercărilor vieții. Și de Boboteaza 2026 se păstrează tradiția de a sculpta cruci de gheață, care vor rămâne în curțile bisericilor și ale mănăstirilor.

La marele praznic al Botezului Domnului, aproape fiecare biserică are o cruce de gheață, așezată cu evlavie în curte sau lângă apă. Atunci când gerul este puternic, crucile rămân în picioare zile întregi, până când se topesc, amintind de efemeritatea lumii și de veșnicia harului dumnezeiesc. Stropite cu agheasmă mare, aceste cruci trimit cu gândul la vremurile biblice, când botezul se săvârșea în apele curgătoare, asemenea botezului primit de Mântuitorul Hristos din mâinile Sfântului Ioan Botezătorul.

În alte țări creștine, tradiția merge și mai departe: din gheață sunt sculptați îngeri și icoane, iar credincioșii mai tineri și mai curajoși intră în apele înghețate ale lacurilor pentru a primi botezul sau binecuvântarea, mărturisind prin faptele lor o credință vie și puternică.

Obiceiuri și superstiții folosită și azi, de Boboteaza 2026

boboteaza

Botezul Domnului din 6 ianuarie și ziua Sfântului Ioan din 7 ianuarie sunt ultimele două mari sărbători creștine care încheie ciclul sărbătorilor de iarnă începute odată cu Nașterea Domnului și Crăciunul. Înaintea acestor sărbători se ține post negru pe data de 5 ianuarie, iar după ce preotul vine cu Botezul și după ce se încheie slujba la biserică, oamenii pregătesc acasă o masă bogată la fel ca la Crăciun, cu borșuri acre, cu sarmale, cozonaci și alte bunătăți tradiționale.

Coliva nu lipsește din această zi de sărbătoare și ea este sfințită de preot, după care se împarte tuturor celor din familie, dar și animalelor din gospodărie să fie sănătoase și mănoase.

Femeile și fetele păstrează obiceiul de a lua busuioc sfințit de la biserică sau de la preotul care vine cu botezul acasă. Firele de busuioc sunt folosite și azi, de Boboteaza 2026, la diverse farmece de dragoste. Se spune că în noaptea de Bobotează, dacă dormi cu busuioc sub pernă îl vei vedea în vis pe cel care îți este ursit pe viață.

Imediat după sfințirea apelor și după încheierea slujbei, flăcăii din sat se duceau pe dealuri unde dădeau foc la vreascurile uscate pe care le adunaseră cu o zi înainte. Focul și fumul purifica aerul, alunga spiritele rele și bolile și alunga ispitele. Cu vreascuri fumegânde treceau pe la pomii din livadă, să fie protejați de gerul iernii și să fie roditori și sănătoși. Acest obicei de Bobotează era numit în Bucovina Ardeasca și poate avea rădăcini mult mai adânci decât tradițiile creștine ale acestei sărbători, legate poate de obiceiurile străvechi de a aprinde focuri la solstițiul de iarnă pentru celebrarea Soarelui.

În seara de Bobotează, prin nordul țării se ține Iordănitul femeilor, o petrecere la care se adună numai femei și fete și la care se cântă și se joacă, dar se fac și diverse farmece de iubit și de sănătate.

Bărbații cu numele de Ion aveau și ei petrecerea lor numită Udatul Ionilor. Ei își agățau brazi împodobiți la poartă și așteptau neamurile și prietenii să îi cinstească de Bobotează și a doua zi, de Sfântul Ioan. În Bucovina sau în Transilvania, la porțile Ionilor se venea cu lăutarii, atât de importante erau aceste sărbători pentru întreaga comunitate.

De Bobotează, tinerele femei proaspăt căsătorite erau integrate în comunitatea femeilor printr-un ritual simplu, dar vesel fiind stropite cu apă din fântână sau de la râu, și niciuna nu avea voie să refuze. Se mai spune că fetele care cădeau pe zăpadă de Bobotează erau sigure că se vor mărita în anul respectiv, căzătura fiind simbolică pentru trecerea abruptă de la viața de fecioară, la viața grea de femeie măritată.

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton