Home > Vedete > Româneşti > Răzvan Lucescu, mărturisiri emoționante la două luni de la moartea lui Mircea Lucescu: „Acesta a fost sentimentul cel mai greu pentru mine! Aș fi putut să o fac!”
Răzvan Lucescu, mărturisiri emoționante la două luni de la moartea lui Mircea Lucescu: „Acesta a fost sentimentul cel mai greu pentru mine! Aș fi putut să o fac!”
Intră în lumea Unica pentru a fi la curent cu cele mai importante informații din lifestyle-ul feminin.
La două luni de la ziua neagră în care legendarul Mircea Lucescu s-a stins din viață la vârsta de 80 de ani, fiul său, Răzvan Lucescu, a găsit puterea de a vorbi deschis despre suferința care i-a cuprins familia. Dispariția celui mai titrat tehnician din istoria fotbalului românesc a lăsat un gol imens în sufletele tuturor, însă cea mai grea povară apasă pe umerii fiului său.
Tehnicianul a vorbit fără ascunzișuri despre momentele tensionate de la Arena Națională, dar și despre regretul profund care îl bântuie de când a rămas fără părintele său.
Respectul din spatele orelor de veghe de la Arena Națională
În zilele cumplite de după deces, trupul neînsuflețit al fostului selecționer a fost depus pe Arena Națională, un loc cu o încărcătură simbolică uriașă pentru cariera sa. Răzvan Lucescu a impresionat pe toată lumea în acele momente, stând ore în șir nemișcat lângă sicriul tatălui său pentru a primi condoleanțe de la miile de fani, apropiați și oameni simpli veniți să își ia rămas-bun.
Privit și analizat de o țară întreagă, acesta a explicat că reacția lui a fost una naturală, dictată de educație și de respectul față de cei din jur.
„În primul rând, am văzut, am citit, mi s-au arătat discuții, analize… Mie mi se părea ceva foarte firesc. A fost limpede din respect pentru cei care au venit să-și ia rămas-bun de la tatăl meu”, a mărturisit Răzvan Lucescu, potrivit cancan.ro, explicând cum a reușit să își gestioneze durerea sub privirile publicului.
Dincolo de durerea pierderii, Răzvan Lucescu ascunde o suferință legată de momentele pe care le-ar fi putut trăi alături de tatăl său, dar pe care le-a amânat din cauza programului încărcat. Acesta a recunoscut că cea mai apăsătoare durere este legată tocmai de timpul pe care nu l-a mai putut recuperat și de invitațiile pe care le-a refuzat de-a lungul anilor.
„Acesta a fost un alt aspect, pentru cei care au părinți încă, să stea foarte mult cu părinții lor de vorbă, a fost nevoie. Copiii au avut nevoie, chiar dacă nu au realizat. Când s-a întâmplat, au înțeles că nu au stat mai mult de vorbă.
Măcar comunicarea cu părintele tău, să fii mai apropiat. Acesta a fost sentimentul cel mai greu pentru mine, că am stat foarte puțin cu el. De atâtea ori mi-a spus să mergem în Elveția, doar noi doi. Îi spuneam că am vacanță…
Nu am regretat, dar am știut că aș fi putut să o fac”, a declarat cu sinceritate și emoție fostul selecționer, lansând un îndemn profund pentru toți cei care încă se mai pot bucura de prezența părinților în viața lor.