Michael Jackson a fost prietenul meu

De Unica.ro, pe

Michael Jackson a murit! O propoziţie pe cât de simplă, pe atât de greu de scris, de citit, de acceptat. Nu am fost cel mai mare fan al său, dar tot weekendul am stat cu un nod în gât…

M-am simţit de parcă am pierdut un amic din copilărie. Pentru că Michael asta mi-a fost: un prieten bun.

A fost cel pe care îl ascultam cu plăcere în orice situaţie, cel pe care îl priveam fascinat, la început pe vechi casete video, mai apoi, în programe de televiziune, singurul artist ale cărui postere le-am acceptat, pe pereţi, lângă cele ale „zeilor” mei, la care m-am închinat, din punct de vedere muzical, ani de zile – Depeche Mode, geniul cu care am avut norocul de a fi contemporan.

Spre deosebire de restul prietenilor mei, Michael nu m-a deranjat niciodată. De acolo, de pe perete sau din tubul televizorului, Michael mi-a zâmbit întotdeauna, nu s-a supărat când îl puneam să-mi cânte o melodie de câte cinci ori la rând, nu-l deranjau comentariile răutăcioase ale amicilor veniţi în vizită la mine, pentru că ştia, ca orice om delicat, că amicii prietenilor lui sunt şi amicii lui, mi-a stat alături în momente de tristeţe, dar m-a şi însoţit la toate petrecerile.

Că, doar, Michael Jackson era prietenul meu, nu? Mai mult, Michael Jackson era al meu.

Michael e unul

Ce nu bănuiam eu pe-atunci era faptul că alte câteva sute de milioane de oameni din lumea întreagă aveau câte un Michael Jackson al lor.

Şi nu unul oarecare, ci chiar pe el, pe unicul Michael. Am realizat, într-un final, că nu mă pot supăra pe atâţia oameni.

În definitiv, dacă el nu era deranjat să se împartă între atâtea suflete, cum m-aş putea supăra eu? Pe 26 iunie am aflat cu adevărat cât de mulţi am fost. Câţi l-am revendicat. Câţi l-am invocat. Câţi l-am rugat să ne vină în ajutor.

Pe 26 iunie am realizat, de fapt, că el nu a refuzat nicio rugăminte. Nu şi-a refuzat niciun prieten. Nu a trădat. Nu a dezertat. Ce i-am oferit noi? Egoism! Michael este al nostru! Este idolul NOSTRU!

Acum, Michael nu mai este. Ce-i oferim noi, acum? Aceeaşi porţie de egoism. Cum să-l înmormântăm? Cum să nu-l mai vedem NOI, niciodată, pe idolul NOSTRU?

N-ar fi mai bine să-l conservăm în poliuretan? Să ne uităm la el când ne va fi greu sau să comentăm răutăcios pe lângă el, că şi-aşa am făcut-o toată viaţa şi nu s-a supărat, sau, de ce nu, să-l luăm cu noi la petreceri? Că doar e al NOSTRU, putem face ce vrem cu el.

În linişte

Când scriu aceste rânduri, chiar nu ştiu ce se va întâmpla cu trupul lui Michael Jackson.

Aflu că aparatul cu care a fost intubat, în ultimele clipe ale vieţii lui, şi cearşaful pe care şi-a dat duhul au fost furate.

Să fie ale NOASTRE, dacă el nu mai poate fi.

Dacă îl iubim cu adevărat, oameni buni, haideţi să-l lăsăm ca, măcar de acum încolo, să-şi aparţină în linişte.

Dan Capatos

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!