Pesta porcină – apariţie, transmitere, prevenţie, tratament. Ce este pesta porcină africană

Pesta porcină este o boală contagioasă extrem de virulentă, care contaminează porcii domestici și mistreții. Până în prezent se știe că pesta porcină nu se transmite la om, deoarece preparatele din carnea contaminată pot fi pregătite termic la temperaturi ridicate. Află cât de periculoasă este pesta porcină, cum poate fi prevenită și cum poate fi tratată.

Cuprins

1 Cum se transmite pesta sau holera porcilor
2 Cum poate fi depistată din timp boala
3 Cum poate fi prevenită pesta porcină
4 De ce nu se tratează pesta porcină
5 Ce este pesta porcină africană

Pesta porcină clasică (PPC), cunoscută și sub denumirea de holera porcină, este o boală virală contagioasă care afectează porcii domestici și mistreții. Aceasta este cauzată de un virus din genul Pestivirus, aparținând familiei Flaviviridae.

Virusul cu pricina este strâns înrudit cu virusurile care provoacă diareea virală bovină la bovine și boala de frontieră la ovine. Există un singur serotip al virusului pestei porcine clasice (CSFV). Pesta porcină clasică este o boală inclusă în lista Codului de sănătate a animalelor terestre al World Organisation for Animal Health și trebuie raportată către această organizație (Codul de sănătate a animalelor terestre al WOAH).

Virusul PPC poate supraviețui în carne de porc și în produsele din carnea de porc procesată timp îndelungat când carnea este refrigerată și chiar ani întregi atunci când este congelată. Porcii se pot infecta prin consumul de carne sau produse contaminate cu virusul PPC.

S-a aflat adevărata cauză a morții lui Mircea Lucescu: „Am tot încercat noi să camuflăm diagnosticul”. Ovidiu Ioanițoaia, prieten cu regretatul antrenor, a spus clar

Recomandarea zilei

Din câte se știe până în prezent, virusul nu se transmite la om în primul rând pentru că omul consumă carnea de porc bine gătită. Cu toate acestea, este indicat să evităm pe cât posibil carnea contaminată. De aceea, măsurile de precauție se reduc adesea la sacrificarea și incinerarea animalelor bolnave.

Cum se transmite pesta sau holera porcilor

Cea mai frecventă cale de transmitere este prin contactul direct dintre porcii sănătoși și cei infectați cu virusul pestei porcine clasice (PPC). Virusul este eliminat prin salivă, secreții nazale, urină și fecale. Contactul cu vehicule, adăposturi, furaje sau îmbrăcăminte contaminate poate contribui la răspândirea bolii. Animalele purtătoare cronice ale bolii (infectate persistent) pot să nu prezinte semne clinice, dar pot elimina virusul prin fecale. Descendenții scroafelor infectate se pot infecta încă din uter și pot elimina virusul timp de luni de zile.

Cu lacrimile pe obraji, Răzvan Lucescu și-a luat adio de la tatăl lui, Mircea Lucescu, cu un mesaj care le-a dat fiori reci tuturor celor prezenți la înmormântare. „Nu și-a putut stăpâni emoțiile”

Recomandarea zilei

Virusul PPC poate supraviețui în carne de porc și în produsele procesate din carne de porc timp de luni de zile atunci când acestea sunt refrigerate și ani întregi atunci când sunt congelate. Porcii se pot infecta prin consumul de carne sau produse contaminate cu virusul PPC.

S-a demonstrat că, în anumite regiuni ale Europei, populația de mistreți este adesea principalul factor pentru răspândirea bolii. Dar pesta porcilor se mai poate răspândi și prin transportul animalelor sănătoase împreună cu cele bolnave nedepistate la timp, cât și prin hrănirea porcilor cu resturi alimentare care conțin țesuturi infectate.

Cum poate fi depistată din timp boala

Boala are forme acute și cronice și poate varia de la forme severe, cu mortalitate ridicată, până la forme ușoare sau chiar forme fără simptome aparente.

În forma acută a bolii, la toate grupele de vârstă, apar simptome evidente:

– febra și frisoanele,

– tendința animalelor bolnave de a sta ghemuite,

– pierderea apetitului,

– apatie și starea de slăbiciune,

– conjunctivită,

– constipație urmată de diaree

– mers nesigur.

La câteva zile după debutul semnelor clinice, urechile, abdomenul și partea internă a coapselor pot prezenta o colorație violacee. Animalele cu formă acută mor, de obicei, în decurs de 1–2 săptămâni. Cazurile severe ale bolii seamănă foarte mult cu pesta porcină africană.

În cazul tulpinilor cu virulență scăzută, singura manifestare poate fi performanța reproductivă redusă și nașterea unor purcei cu defecte neurologice, cum ar fi tremorul congenital. Deoarece semnele clinice nu sunt specifice exclusiv pestei porcine clasice (PPC) și variază considerabil, sunt necesare teste de laborator pentru a detecta anticorpii sau virusul în sine.

Cum poate fi prevenită pesta porcină

Pesta porcină - apariţie, transmitere, prevenţie, tratament. Ce este pesta porcină africană

Aplicarea unor măsuri stricte și riguroase de profilaxie sanitară și igienă, precum și protejarea porcilor domestici de contactul cu mistreții, reprezintă cele mai eficiente metode de prevenire a bolii. În cazul apariției unui focar, se recurge la sacrificarea tuturor porcilor din fermele afectate, cu eliminarea în condiții de siguranță a cadavrelor, a așternutului și a altor materiale, precum și la supravegherea zonei infectate și a celor învecinate.

În regiunile în care boala este endemică, vaccinarea poate preveni răspândirea acesteia. În zonele libere de boală, se aplică o politică de eradicare („stamping out”), care presupune depistarea timpurie, controlul mișcărilor, eliminarea corespunzătoare a cadavrelor, precum și curățarea și dezinfectarea spațiilor.

Tratamentul nu este aplicat. Porcii afectați trebuie sacrificați, iar cadavrele îngropate sau incinerate. Prima barieră pentru prevenirea apariției unui focar de PPC este aplicarea unor măsuri stricte și riguroase de profilaxie sanitară, așa cum sunt definite în Codul de sănătate a animalelor terestre al World Organisation for Animal Health. O bună comunicare între autoritățile veterinare, medicii veterinari și crescătorii de porci, un sistem fiabil de raportare a bolilor, precum și măsuri de igienă care să protejeze porcii domestici de contactul cu mistreții sunt cele mai eficiente metode de prevenire.

Atunci când apare un focar, trebuie luate urgent mai multe măsuri:

sacrificarea tuturor porcilor din fermele afectate;
eliminarea în condiții de siguranță a cadavrelor, a așternutului etc.;
dezinfecția temeinică;
delimitarea zonei infectate, cu controlul mișcării porcilor;
investigarea epidemiologică detaliată, inclusiv identificarea posibilelor surse (în amonte);
supravegherea zonei infectate și a celor învecinate.

În zonele în care boala este endemică, vaccinarea poate preveni răspândirea acesteia. Vaccinurile utilizate trebuie produse în conformitate cu standardele WOAH. Pe măsură ce boala este ținută sub control, vaccinarea este oprită, dar supravegherea continuă. Codul de sănătate a animalelor terestre al WOAH stabilește cerințele pentru ca o țară sau o zonă să fie considerată liberă de boală.

În zonele libere de boală, se aplică o politică de eradicare („stamping out”), care presupune depistarea timpurie, controlul mișcărilor, eliminarea corespunzătoare a cadavrelor, precum și curățarea și dezinfectarea. Această politică a dus la eliminarea PPC din America de Nord și din mare parte a Europei de Vest.

De ce nu se tratează pesta porcină

Pesta porcină africană (PPA) nu se tratează deoarece virusul care o provoacă este extrem de rezistent și agresiv, iar în prezent nu există un vaccin eficient sau un tratament curativ aprobat pentru această boală.

Iată principalele motive pentru care nu se tratează:

Virusul este extrem de rezistent: Virusul pestei porcine africane poate supraviețui perioade lungi în mediul înconjurător, în carnea congelată, afumată sau în cadavrele animalelor infectate.
Mortalitate de aproape 100%: Boala provoacă moartea porcilor într-un timp foarte scurt, de obicei în 2-10 zile de la infectare, făcând tratamentul imposibil de aplicat.
Nu există un vaccin 100% eficient: În ciuda cercetărilor, nu s-a dezvoltat încă un vaccin sigur și eficient pentru a imuniza animalele.
Riscul de răspândire: Dacă s-ar încerca tratarea porcilor bolnavi, aceștia ar rămâne purtători ai virusului, răspândind boala în continuare și punând în pericol întreaga industrie porcină.

Singura metodă de combatere este eliminarea tuturor porcilor dintr-un focar (sacrificarea animalelor bolnave și a celor suspecte) și respectarea măsurilor stricte de biosecuritate.

Ce este pesta porcină africană

Evenimentele epidemiologice din ultimii ani arată o extindere îngrijorătoare a pestei porcine africane în Europa. Cazuri confirmate la porci domestici și mistreți au fost raportate în state membre ale Uniunii Europene precum Lituania, Letonia, Estonia și Polonia, iar evoluția bolii în Ucraina, la mai puțin de 200 km de granița României, ridică semne serioase de alarmă. În acest context, autoritățile atrag atenția asupra necesității unei vigilențe sporite în rândul medicilor veterinari, fermierilor și publicului larg.

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor subliniază importanța reacției rapide în cazul apariției unor suspiciuni de boală, prin notificarea imediată a autorităților competente. Deși România nu a înregistrat până acum cazuri confirmate, virusul evoluează din 2007 în regiuni din estul Europei, inclusiv în Rusia, Ucraina și Belarus, iar în trecut a afectat țări precum Spania, Portugalia, Franța, Olanda și Italia.

Virusul PPA, extrem de rezistent și greu de controlat

Pesta porcină africană este cauzată de un virus cu o rezistență remarcabilă în mediu și în produse alimentare. Această caracteristică, alături de particularitățile sale biologice, a făcut imposibilă dezvoltarea unui vaccin eficient până în prezent. Specialiștii consideră că răspândirea rapidă a bolii este favorizată în mare parte de factorul uman, prin manipularea necorespunzătoare a carcaselor sau a produselor contaminate.

Virusul PPA este foarte rezistent la acţiunea factorilor fizici, chimici şi biologici:
 6-10 zile în fecalele de porc;
 10 săptămâni în cadavre;
 3 – 6 luni în carnea sărată şi afumată;
 6 – 12 luni în corpul căpuşelor din genul Ornithodoros şi Rhipicephalus;
 18 luni în sânge la temperatura de 4ºC;
 6 ani în sângele congelat;
 mai mulţi ani în carnea congelată.

Cum poate fi distrus virusul PPA

Virusul devine inactiv în următoarele condiții:
 în 60 minute la 56ºC;
 în 30 minute la 60ºC;
 prin sodă caustică 2%, hidroxid de sodiu 2%, hipoclorit de sodiu (2-3% clor disponibil), compuşi de iod etc.

Impact economic major, dar fără risc pentru oameni

Deși nu se transmite la om, boala are un impact devastator asupra sectorului zootehnic. Mortalitatea ridicată și măsurile stricte de combatere generează pierderi economice importante, inclusiv prin restricțiile impuse comerțului cu animale și produse din carne de porc. În multe regiuni afectate, eradicarea bolii a necesitat perioade îndelungate.

Cum se transmite pesta porcină africană

Sursele de infecție sunt multiple, iar transmiterea poate avea loc atât direct, cât și indirect:

secreţiile şi excreţiile animalelor infectate (virusul se elimină prin salivă, lacrimi, secreţiile nazale, urină, fecale, secreţiile din tractul genital), sângele, ţesuturile etc. animalelor bolnave sau moarte;
porcii sălbatici;
animalele trecute prin boală;
căpuşe din genul Ornithodoros şi Rhipicephalus infectate cu virus; în România, nu s-a demonstrat, până în prezent, existenţa unor astfel de căpuşe;
adăposturile, aşternutul, materialele de îngrijire, furajele, echipamentele etc. contaminate; vehiculele şi persoanele care circulă între efectivele contaminate şi cele sănătoase; furajele (lături) care conţin carne/produse din carne/subproduse, provenite de la porcii infectaţi.

Ce semn indică pesta porcină africană

Perioada de incubație variază între 3 și 15 zile, în funcție de virulența tulpinii. Boala poate evolua în forme diferite, de la supraacut la cronic, iar simptomele sunt severe și evoluează rapid. Moartea este subită cu puţine semne clinice (în forma supraacută moartea poate să apară înainte de apariţia semnelor clinice).
 febră mare: 40,5 – 42º C, care se menţine 3 – 4 zile;
 inapetenţă, anorexie, pulsul accelerat, tuse, jetaj seros, seromucos sau sero-hemoragic, conjunctivită purulentă şi hemoragică;
 vomitări, constipaţie urmată de diaree (uneori hemoragică);
 la nivelul părţii inferioare a abdomenului apar pete hemoragice.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro