Cum deosebim știrile adevărate de fake news?

De Adina Rosetti, pe Ultimul update Sâmbătă, 06 mai 2017, 09:25
În epoca bombardamentului informatic, suntem nevoiți să inversăm celebrul îndemn „Crede și nu cerceta!“. Fără a avea pretenția de a face lumină în controversatul subiect al știrilor false, am stat de vorbă cu mai mulți specialiști care ne spun cum să discernem adevărul în zgomotul media care ne înconjoară.

La sfârșitul anului trecut, „post-truth“ a fost desemnat cuvântul anului 2016 de către Oxford Dictionary, evident în lumina evenimentelor politice care au zguduit lumea. Post-adevărul, să-l numim așa, este un concept care se referă la tendința de a face alegeri politice bazate mai mult pe emoții decât pe adevăruri factuale – tendință exploatată de politicieni prin discursuri manipulatoare, în care faptele sunt ignorate sau mistificate, în schimb se face apel la emoțiile primare ale publicului. Este o explicație pentru felul în care oamenii aleg să voteze, influențând astfel mersul întregii lumi într-o anumită direcție, nu neapărat cea mai bună.

Suntem înconjurați de astfel de discursuri, e de ajuns să deschidem televizorul și să rămânem câteva ore lipiți de ecran. Pe de altă parte, internetul abundă în hoaxuri și știri false, me-nite doar să atragă atenția vreme de câteva secunde, în goana nebună după clickuri. Știri nu doar inventate, dar și alarmiste și catrastrofice, care se propagă extrem de repede și care, din lipsă de verificare, sunt luate de bune. Cei mai mulți din generațiile Y (Millennials) și Z re­cu­nosc că își iau știrile mai ales din mediul online, eventual filtrate prin rețelele sociale – ceea ce duce la apariția fenomenului botezat „bulă“, nu de la numele celebrului personaj de banc, ci de la ideea că trăim fiecare dintre noi într-un cerc restrâns, ne informăm de acolo și ne susținem reciproc convingerile, sfârșind prin a crede că acela este adevărul, de multe ori cu A. Evenimentele recente din țară au readus în discuție problema „celor două Românii“, cu sursele de informare complet diferite și cu discursul aferent – fiecare tabără susținând că cealaltă tabără este victima „manipulării“ mediatice. Am discutat cu specialiști în psihologie, sociologie și… fact-checking, încercând să deslușim motivele pentru care am ajuns aici și să găsim soluții pentru a ne informa corect și a ne păstra mintea limpede.

 

fake-news

O perspectivă socio-psihologică

Sociologul Bogdan Voicu (Institutul de Cercetare a Calității Vieții) ne propune să privim problema din două perspective: a transmițătorului (care generează știrile false) și a receptorului. Nu e nimic nou sub soare în privința știrilor false, ele nu au apărut odată cu internetul, ci au exis­tat dintotdeauna sub denumirea de zvonuri. „Se zvonea o chestie, împănată cu mai multe
elemente care îi dădeau credibilitate, iar aceasta se difuza rapid, oral, de la unul la altul. Informația avea nevoie să fie un pic atipică, prin faptul că dezvăluia ceva, că era «secretă», ceea ce genera un sentiment de putere pentru cel care o deținea sau o transmitea. În secolul al XIX-lea, ziarele – atâtea câte erau ele – nu ezitau să difuzeze acest tip de informații. Regula celor două surse de încredere independente a constituit modul în care răspândirea de zvonuri a fost oprită (parțial), presa concentrându-se pe fapte verificabile“, explică Bogdan Voicu.

Veți vedea că nu mai sunt de ajuns două surse în contextul media actual… „Confruntarea cu liberalizarea totală a informării dată de web2.0 și social media a slăbit regula celor două surse credibile. Multe, ba chiar foarte multe persoane folosesc media și social media pentru a colporta «știri» neverificate sau pur și simplu inventate, adesea cu o direcționare po­litică clară sau cu o țintă de natură economică. Social media este ușor accesibilă, la costuri extrem de reduse, practic nule. Zvonurile se difuzau cândva și exploatând plăcerea de a vorbi pentru a vorbi. Aflai un lucru de la o vecină, îi spuneai apoi celeilalte… La fel este și acum, doar viteza fiind infinit mai rapidă. În plus, ai posibilitatea de a discuta lucruri doar «în bula ta». Adică cu cei care gândesc la fel ca tine. Iar în astfel de medii este ușor să plasezi zvonuri consonante cu opiniile generale, dar altfel voit distorsionate.“

Psihologul Miruna Stănculescu completează, referitor la receptorul știrilor și la tendința de a căuta în media confirmări ale unor convin­geri deja existente: „Există o mare diferență între a citi și a înțelege ce citești. Pentru prima acțiune ai nevoie doar să fii alfabetizat, pentru cea de-a doua ai nevoie de cunoștințe în domeniul conținutului pe care îl citești. Doar cunoașterea face posibil să discriminezi în cunoștință de cauză. Dacă nu o ai, o să te bazezi pe echivalări. De pildă, poți presupune că dacă o televiziune e lider de audiență asta înseamnă că tot ce auzi acolo e (implicit) corect. Sau poți considera (în mod automat) corect tot ceea ce confirmă credințele tale și (tot automat) greșit orice le contrazice. Ori vei considera ca fiind informație de încredere doar ceea ce este confirmat de grupul tău de referință (de exemplu: grupul corporatiștilor, grupul pensionarilor, grupul anti-PSD sau anti-președinte)“.

Dacă vă întrebați însă de ce prind la public tot soiul de așa-zise știri-bombă, care la o citire mai atentă sunt evident false, răspunsul es­te simplu și ni-l dă tot psihologul: „Pentru că avem posibilitatea să citim mai mult decât în­țe­legem, nu e greu de înțeles de ce senzațio­nalul se vinde singur. La fel și panica. Primul pentru că iscă curiozitate, a doua pentru că pune în mișcare în mod reflex instinctul de supravie-
țuire. Vă propun un exercițiu simplu: dacă scoateți din ecuație știrile care încep cu «senzațional» și pe cele care încep cu «dezastru»
sau «conspirație», ce vă mai rămâne de citit?

fake-news

 

Care-i treaba cu fact-checking-ul

Marile publicații serioase din SUA au departamente care se ocupă cu așa ceva: verifică în mod riguros acuratețea informațiilor prezentate în articole, înainte de a le publica. Desigur, asta nu înseamnă că știri false și hoax-uri nu vin și de peste Ocean, însă tendința genera­lă este de a încerca să limitezi efectele. De curând, Facebook (care a fost criticat ca fiind un mediu de propagare a știrilor false) a anunțat crearea unei opțiuni Report Fake News – utilizatorii pot raporta informațiile „dubi­oase“ de verificarea cărora se va ocupa o echipă independentă specializată în fact-checking. În România există din 2014 site-ul factual.ro, un proiect gestionat de Funky Citizens, care monitorizează declarațiile din spațiul public ale oamenilor politici pe domenii precum  guvernare, justiție, administrație publică, finanțe publice, le analizează cu ajutorul unor experți și apoi dau verdictul care poate varia de la adevărat/parțial adevărat la parțial fals/fals. Am stat de vorbă cu Elena Ca-listru, care mi-a explicat procesul de analiză a informațiilor de la factual.ro. Echipa de bază este formată din trei oameni, la care se adaugă 20-30 de colaboratori, experți în dife­rite domenii. Toate informațiile sunt verificate exclusiv din surse oficiale, după o metodologie foarte transparentă și obiectivă pe care o găsiți pe site. Am fost curioasă să aflu de ce strecoară politicienii date false în declarații. Să fie neștiință, rea-intenție, proastă abilitate de comunicare? „Toate la un loc“, explică Elena. „Și, mai ales, pentru că s-au obișnuit să nu fie verificați atunci când aruncă în spațiul public date sau informații. Există un soi de timiditate a cetățeanului în a-și lua la verificat decidenții, dar și puțin timp la dispoziție pentru acest lucru (ca idee, o declarație de câteva secunde a unui politician, de tipul «avem o gaură de 10 miliarde în buget» presupune pentru noi aproape 40 de ore de cotrobăit prin sute de pagini de legislație, rapoarte și bugete). E cumva din seria neverificării etichetelor de pe produsele pe care le cumpărăm dintr-un supermarket – presupunem că nu ar fi ajuns acolo fără să fie verificate de cineva, dar este și extrem de complicat să știm ce înseamnă toate ingredientele. Nu rareori descoperim că poli-ticienii noștri ne livrează informație falsă pentru că nu cunosc realitatea sau pentru că vor să manipuleze realitatea. În ambele cazuri, este periculos, pentru că acești oameni iau decizii care ne afectează pe toți.“

Din experiența factual.ro rezultă că cele mai multe informații false apar în ceea ce privește legislația, dar și zona de finanțe publice și eco­no­mie. De ce? „Pe zona de legislație, în principal pentru că nimeni nu stă să citească tomuri de legi pentru a vedea dacă au sau nu dreptate politicienii, dar și pentru că acest gen de argumente le folosește decidenților în a schimba cadrul legislativ în funcție de cum le convine. Pe zona de finanțe publice, pentru că e un subiect destul de arid, chiar dacă ne afectează pe toți. Lumea vrea să știe că politicienii au grijă de banii din taxe și impozite, așa că ei tind să vorbească despre aceste subiecte. Aici, verificarea este destul de complicată, pentru că nu toată lumea are o pasiune pentru bugete.“

Tocmai pentru că nu ne pricepem cu toții la po­litică și economie, am putea să facem un efort suplimentar pentru a verifica legile, atunci când ne interesează în mod deosebit o in­formație. „Așa am văzut la televizor“ sau „Așa zic prietenii de pe Facebook“ nu sunt niș­te argumente solide și nu ne feresc de dezinfor­mare. Chiar dacă pare dificil, dacă nu vrei să fii victima manipulării mediatice, trebuie să-ți dezvolți practici de… jurnalist: verificare din mai multe surse, dovedite a fi de încredere, ignorarea știrilor care abundă în senzațional sau care confundă informația cu opinia, accesarea informației direct de la sursă. Bogdan Voicu ne sfătuiește: „Putem să ne amintim că ceea ce este ușor de accesat și gratis nu e neapărat bun și putem face efortul de a ne informa din mai multe surse credibile. Dacă ar fi să fiu sistem educațional, mi-aș propune să transmit elevilor deprinderea de a gândi cu mintea lor, de a nu fi obedienți și de a căuta mereu informații de-s­pre orice. În fine, poate ar fi util să renunțăm a mai denumi știrile pe surse drept fake news și de a le da numele lor firesc: zvonuri. Aceasta le delegitimează din start.“

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!