Otniela Sandu, poveste de viață tulburătoare: „Medicii spuneau că nu voi merge niciodată. Azi schiez”. Își cosea haine singură și în weekend era babysitter ca să facă rost de bani / Exclusiv

Otniela Sandu are o poveste de viață extrem de emoționantă. Ea a crescut cu resurse puține, dar cu o ambiție de fier!

La patru ani, privea prin fereastră copiii care se jucau afară, știind că ea nu se poate ridica din pat. Medicii nu garantau că va merge vreodată. Azi merge, schiază și spune că fiecare pas este, pentru ea, un act de recunoștință.

Și-a cusut hainele singură ca să aibă „branduri”, a muncit ca babysitter în weekenduri ca să nu se simtă mai prejos decât colegii ei și a refuzat să urce prin compromisuri, deși i s-a spus că altfel nu se poate.

Otniela Sandu, poveste dureroasă din copilărie

În interviul exclusiv pentru Unica.ro, aflați de la Otniela Sandu ce poveste are din copilăria ei, dar și alte lucruri interesante din viața ei.

„Mama ei mi‑a dat‑o pe fii‑sa... Eu nu mă feresc!” Așa scandal chiar nu s-a mai văzut în showbizul românesc! Ce a putut să povestească public Dan Bursuc, după declarațiile lui Fulgy, depășește orice imaginație. Ioniță de la Clejani l-a dat în judecată

Recomandarea zilei

Cum ai defini feminitatea ta astăzi — şi cât de diferit suna acel răspuns când erai adolescentă?

Azi, feminitatea pentru mine înseamnă să știu cine sunt. Să știu ce îmi place, ce mă definește și ce principii am. Nu mai este despre trenduri sau despre a copia ceea ce este popular.

Ce au găsit anchetatorii în casa menajerei lui Cristian Staicu, medicul din București ucis și incendiat. Soțului ei nu îi vine să creadă așa ceva: „Credeam că e nevinovată”

Recomandarea zilei

Este despre identitate. Despre o eleganță care vine din interior și care te definește înainte de orice altceva exterior. Este, în esență, despre cine sunt eu.

„Am început să mă iubesc atunci când am încetat să mai alerg după perfecțiune și după șabloanele altora”

Dar am avut nevoie de ani ca să ajung la această cunoaștere a mea cu mine, la liniștea aceea care nu mai simte nevoia să strige sau să se conformeze cerințelor din exterior. Cred că adevărata eleganță a unei femei vine din interior, din resursele pe care le poartă în ea.

A existat un moment anume în care ai simțit că ai început să te iubeşti cu adevărat, ca femeie?

Am început să mă iubesc ca femeie atunci când am înțeles cine sunt și ce contează cu adevărat pentru mine. Mulți ani am alergat după ce spun alții și după ce își doresc alții de la mine. Am început să mă iubesc atunci când am încetat să mai alerg după perfecțiune și după șabloanele altora.

Ce poveste de viata are Otniela Sandu (1)

VEZI GALERIA FOTO(1 / 10)

Atunci am simțit că devin femeia care luptă pentru cine este cu adevărat, care încearcă să îmbunătățească ceea ce nu este încă așa cum își dorește. O femeie care are identitate și care nu se mai lasă purtată de vântul așteptărilor altora

Frumusețea ta a fost mereu vizibilă pentru ceilalți. Dar când ai reuşit să o vezi şi tu?

Eu am început cu adevărat să mă simt frumoasă atunci când am început să lupt pentru convingerile mele și pentru ceea ce îmi doresc eu să fac și să fiu. Apoi simt acest sentiment și mai puternic atunci când iubesc și sunt iubită. În ochii omului iubit mă simt cea mai frumoasă.

„Colegii își cumpărau de la magazin tot felul de lucruri de mâncat, iar eu stăteam acasă și îmi pregăteam pachețelul, îl aranjam frumos ca să pară că l-am cumpărat”

Ai crescut într-o familie cu resurse limitate. Ce ți-a dat acea perioadă, dincolo de ce ți-a luat?

Acea perioadă m-a învățat valoarea banului. M-a învățat că trebuie să muncesc pentru ceea ce îmi doresc și că nimic nu vine pur și simplu din cer. M-a învățat să fiu atentă și responsabilă cu resursele mele și mi-a dat o ambiție de fier să lupt pentru ceea ce îmi doresc.

Ca adolescentă care nu-şi permitea multe lucruri pe care alte fete le aveau, cum îți construiai încrederea în tine?

Am luptat mereu, mai ales în adolescență, să fiu și eu ca ceilalți. Așa că niciodată nu m-am considerat o persoană fără resurse, chiar dacă uneori asta era realitatea.

Colegii își cumpărau de la magazin tot felul de lucruri de mâncat, iar eu stăteam acasă și îmi pregăteam pachețelul, îl aranjam frumos ca să pară că l-am cumpărat.

Otniela Sandu: „La haine eram și mai creativă. Le tăiam, le coseam, luam piese de la mama și le combinam, sau cumpăram din second-hand și le transformam”

La haine eram și mai creativă. Le tăiam, le coseam, luam piese de la mama și le combinam, sau cumpăram din second-hand și le transformam. Ajungeam mereu să creez niște piese vestimentare atât de faine încât eram printre cele mai bine îmbrăcate fete. Și aveam și „branduri”.

Uneori nu este despre ce ai, ci despre cum porți. Despre creativitate. Despre atitudine.

Am luptat mereu să pot face ceea ce făceau și ceilalți, chiar dacă nu aveam aceleași resurse. Îmi amintesc cum, în weekend, eram babysitter pentru doi copii doar ca să fac rost de bani. Sau vindeam diferite lucruri făcute de mine, doar ca să îmi permit și eu anumite lucruri.

Ai purtat timp de ani buni un aparat ortopedic special, adus din străinătate de bunica ta, pentru că aveai un picior mai scurt şi nu puteai merge. Câți ani aveai când ai făcut primii paşi şi cum ți-a schimbat acea experiență relația cu propriul corp?

De mică am știut că sănătatea este un dar. Așa că mi-am promis că, dacă Dumnezeu îmi dă această binecuvântare de a putea merge, mă voi bucura de fiecare pas ca și cum ar fi ultima zi în care pot face asta.

De atunci am această bucurie de fiecare dată când pășesc. Când mă dau jos din pat și pot să merg, când urc pe munte sau când fac orice lucru care îmi permite să mă mișc. Zâmbesc și sunt recunoscătoare pentru asta.

Otniela Sandu, poveste de când avea 4 ani: „Medicii au spus că nu voi merge niciodată sau că, dacă printr-o minune se va întâmpla, voi merge cu defect: voi avea un picior mai lung și unul mai scurt”

Acest lucru m-a învățat să nu renunț niciodată și că, de multe ori, „nu se poate” este doar o limită pe care ne-o punem singuri.

Medicii nu garantau succesul unei operații, iar unii ți-au spus că nu vei putea schia niciodată. Acum schiezi. Ce simți când te gândeşti la acea predicție?

Medicii au spus că nu voi merge niciodată sau că, dacă printr-o minune se va întâmpla, voi merge cu defect: voi avea un picior mai lung și unul mai scurt.

De mică am crezut că orice este posibil cu Dumnezeu, iar viața mea este dovada. Medicul care s-a ocupat de mine, domnul doctor Alexandru Pesamosca, care a tratat mii de copii și rămâne până azi în inima mea, a spus că ceea ce s-a întâmplat cu picioarele mele este o minune de la Dumnezeu.

Otniela Sandu: „Știu cum este să stai într-un pat și să te uiți la covorul pe care bate soarele, să auzi copiii afară jucându-se și tu să nu te poți ridica. Aveam doar patru ani”

Picioarele tale sunt astăzi una dintre cele mai apreciate trăsături ale tale fizic. Cum procesezi această ironie frumoasă a vieții?

Ironia este că uneori un defect sau ceva considerat imposibil se poate transforma în cea mai mare lecție și chiar în partea cea mai admirată a noastră. Cred că o parte din profunzimea pe care o am astăzi vine de acolo.

Știu cum este să stai într-un pat și să te uiți la covorul pe care bate soarele, să auzi copiii afară jucându-se și tu să nu te poți ridica. Aveam doar patru ani, dar îmi amintesc acel moment de parcă ar fi fost ieri.

Poate tocmai de aceea astăzi am această bucurie mare pentru viață și nu las nimic să mă doboare. Atâta timp cât pot, voi lupta mereu, chiar și atunci când este greu și când simt că nu mai pot.

Multă lume a presupus că succesul tău vine din relații cu bărbați înstăriți. Cum te-a afectat acel clişeu şi cum ai ales să-i răspunzi?

Ironia este că nu există nici măcar un sâmbure de adevăr în toate acestea. Am avut două relații, iar acum sunt în a treia. Prima relație era cu cineva aflat în același stadiu ca mine, iar a doua avea un anumit statut, dar care mie nu mi-a folosit în niciun fel.

Mereu am ales oamenii după ceea ce am simțit, nu după ce au sau ce pot oferi. Atunci când pun capul pe pernă, vreau să simt liniște și autenticitate, iar asta nu se obține prin obiecte.

Acum trăiește o relație de poveste, dar în trecut nu a avut parte de așa ceva: „Am avut o relație în care nici măcar de ziua mea nu am primit un cadou”

Ca să revenim la subiect, relațiile mai degrabă m-au oprit din evoluție, pentru că atunci când am iubit am lăsat mereu totul deoparte. A fost o greșeală, evident, dar până să învăț asta mi-a luat timp.

Cât despre „avantajele” despre care vorbesc unii, sunt doar lucruri pe care și le imaginează. Dacă un om este bogat nu înseamnă automat că și cel de lângă el este. Am avut o relație în care nici măcar de ziua mea nu am primit un cadou, iar unii își imaginează câte „beneficii” aș fi avut.

Toată viața am muncit pentru tot ce am și nu am avut nevoie de nimic de la iubiți. De fapt, recent, când am primit un cadou de ziua mea, nici măcar nu am știut cum să reacționez, pentru că nu am fost obișnuită cu astfel de gesturi.

Citește și – Otniela Sandu a uitat definitiv de Sebastian Dobrincu. Are o nouă relație cu un milionar

Citește și – Otniela Sandu a ajuns la perfuzii, în vacanță. Ce a pățit în Bali: „Totul a pornit de la o salată”

Citește și – Otniela Sandu, detalii ținute secrete până acum despre despărțirea de Sebastian Dobrincu. „Trebuie să alegi!” Ce se întâmplă acum în viața ei personală

Care a fost cel mai greu lucru pe care l-ai construit singură, fără niciun ajutor din exterior?

Cel mai greu lucru a fost că am muncit mereu, dar am făcut totul să pară ușor, ca și cum ar fi venit de-a gata. Am crezut că nu trebuie să se știe, să se vadă truda mea, pentru că mi se părea o slăbiciune să arăt asta.

Mi s-a spus că niciodată nu voi putea fi cunoscută fără să fac compromisuri, că niciodată nu voi putea face bani din media și din zona de publicitate. Și totuși, am reușit. Eu, singură, fără să am pe cineva în spate.

„Am trăit mult timp cu teama că nu sunt suficient de bună. Am fost foarte aspră cu mine și am suferit din cauza asta”

Poate cu pași mici și poate nu atât de repede cât mi-aș dori, dar sunt mândră că am rămas fidelă principiilor mele și că pun capul pe pernă liniștită și mândră de mine.

Există o versiune a ta din trecut căreia ai vrea să-i spui ceva acum?

Am trăit mult timp cu teama că nu sunt suficient de bună, că trebuie să fiu perfectă ca să fiu acceptată sau să nu ratez oportunități. Am fost foarte aspră cu mine și am suferit din cauza asta. Mereu îi vedeam pe ceilalți mai buni și pe mine doar luptând și luptând, fără pauză.

Realitatea nu era așa, dar am crescut cu ideea că trebuie să fiu fără greșeală. Astăzi însă îmi dau voie să încerc, chiar dacă greșesc. Cele mai bune lecții și realizări au venit exact din acele momente.

Înveți cu adevărat atunci când practici, când greșești, nu atunci când stăpânești teoria la perfecțiune.

Otniela Sandu: „Azi știu ce vreau și nu mai am frică de eșec, de singurătate”

Ce înseamnă pentru tine succesul, acum, față de ce însemna la 20 de ani?

Acum, succesul înseamnă liniște, înseamnă a fi împăcată cu mine însămi. Înseamnă să știu cine sunt, fără să mai caut validarea altora, fără să simt nevoia să strig ce fac sau cine sunt. Succesul, până la urmă, este să faci ceea ce iubești, să poți trăi din asta și să te bucuri cu adevărat.

Dacă ar fi să descrii femeia care ești azi într-o singură frază – cum ar suna ea?

Azi nu mai las doar inima să decidă, ci este un echilibru între inimă și creier. Azi știu ce vreau și nu mai am frică de eșec, de singurătate, azi știu că pot indiferent de cât de greu o să fie.

Foto: Arhivă personală / Instagram.com

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro