Intră în lumea Unica pentru a fi la curent cu cele mai importante informații din lifestyle-ul feminin.
Se spune adesea că nu poți să strănuți fără să închizi ochii, ceea ce este adevărat. Primul reflex, atunci când strănutăm, este acela de a închide ochii strâns. Cu toate acestea, este posibil să strănuți cu ochii deschiși, dar numai dacă faci un mare efort de voință și ai 2 secunde înainte să te pregătești. Însă nu este deloc sănătos și igienic să strănuți fără să închizi ochii.
Ai grijă să închizi ochii când strănuți, să nu îți iasă din orbite… este unul dintre acele mituri despre corpul uman care încă circulă în vremurile noastre. Mulți oameni au impresia că, dacă nu închid ochii atunci când strănută, este posibil ca presiunea să afecteze globii oculari… ceea ce este complet neadevărat.
Un specialist în optometrie (știința și profesia din domeniul sănătății vizuale care se ocupă cu măsurarea acuității vizuale, determinarea dioptriilor și corectarea defectelor de vedere precum miopia, hipermetropia, astigmatismul sau prezbiopia cu ajutorul ochelarilor sau al lentilelor de contact), ne oferă o explicație naturală.
De ce strănutul nu poate afecta ochii
Optometristul Bert Moritz, medic osteopat în cadrul Mayo Clinic Health System, explică faptul că ochiul este menținut ferm în orbită de șase mușchi extraoculari, ceea ce face ca deplasarea globului ocular din orbită să fie aproape imposibilă – o veste liniștitoare pentru cei care se tem de acest lucru.
Deși înainte de un strănut poate exista senzația că presiunea crește în întreaga față, aceasta nu se transmite și la nivelul ochilor. Atunci de ce închidem ochii când strănutăm? „Este un reflex involuntar”, explică Moritz. „Atunci când creierul transmite semnalul către mușchi pentru a produce strănutul, o parte a acestui mesaj include și închiderea ochilor. Este similar cu reflexul tendinos profund.”
Cu alte cuvinte, închiderea ochilor în timpul strănutului este o reacție automată a organismului, controlată de sistemul nervos, și nu are legătură cu protejarea ochilor de o presupusă presiune care i-ar putea împinge din orbită.
Strănutul este un reflex natural care apare atât la oameni, cât și la multe specii de animale. Acesta constă în eliminarea bruscă și puternică a aerului din plămâni prin nas și gură, având rolul de a proteja căile respiratorii de factorii care le-ar putea irita sau afecta.
În cele mai multe cazuri, strănutul este declanșat atunci când în nări pătrund agenți infecțioși, precum virusurile și bacteriile, sau substanțe iritante, cum ar fi polenul, praful, mucegaiul, părul de animale ori diferite substanțe chimice. Organismul folosește acest mecanism de apărare pentru a elimina mucusul acumulat și pentru a împiedica particulele străine să ajungă mai adânc în sistemul respirator.
Înainte de strănut, terminațiile nervoase din mucoasa nazală transmit un semnal către creier, care coordonează apoi o reacție complexă ce implică mai mulți mușchi ai pieptului, diafragmei și gâtului. Totul se petrece în fracțiuni de secundă.
Condimentele picante pot provoca strănutul
Există și situații în care strănutul nu este cauzat de microbi sau alergeni. Unele substanțe naturale din alimente pot irita mucoasa nazală și pot declanșa acest reflex. De exemplu, piperina din piperul negru și capsaicina din ardeiul iute stimulează terminațiile nervoase aflate în interiorul nasului. Din acest motiv, multe persoane încep să strănute imediat după ce macină piper sau consumă preparate foarte condimentate. De asemenea, mirosurile puternice, precum cele ale anumitor parfumuri, produse de curățenie sau fumului de țigară, pot avea un efect similar asupra persoanelor sensibile.
Strănutul poate avea și cauze emoționale
Mai puțin cunoscut este faptul că unele persoane pot strănuta ca răspuns la emoții intense. Acest fenomen poartă denumirea de strănut psihogenic și este încă studiat de cercetători. Deși mecanismul exact nu este pe deplin înțeles, specialiștii cred că anumite stări emoționale puternice – precum entuziasmul, stresul, anxietatea sau chiar emoția extremă – pot determina creierul să transmită semnale către mucoasa nazală, declanșând astfel strănutul. Aceste cazuri sunt rare, însă demonstrează cât de strânsă este legătura dintre sistemul nervos și reacțiile corpului.
De ce strănutăm când privim spre soare
Aproximativ una din patru persoane se confruntă cu un fenomen numit reflex strănutului fotic sau „foto-strănut”. În aceste situații, expunerea bruscă la o lumină puternică, în special la lumina soarelui, poate provoca unul sau mai multe strănuturi consecutive.
Specialiștii consideră că acest reflex are o componentă genetică și este moștenit în familie. Se crede că anumite conexiuni nervoase dintre nervul optic și nervii implicați în strănut fac ca stimulul luminos să fie interpretat parțial ca o iritație nazală. Mulți oameni observă acest fenomen atunci când ies dintr-o încăpere întunecată direct în lumina puternică a zilei.
Putem strănuta cu ochii deschiși?
Există un mit foarte răspândit potrivit căruia ochii ar putea „sări din orbite” dacă am strănuta cu ei deschiși. În realitate, acest lucru este imposibil. Închiderea ochilor în timpul strănutului reprezintă un reflex involuntar controlat de sistemul nervos autonom. Cercetătorii cred că organismul procedează astfel pentru a proteja ochii de particulele și microbii eliminați odată cu aerul expulzat.
Totuși, este posibil ca o persoană să își mențină ochii deschiși în mod conștient în timpul unui strănut, deși acest lucru necesită un anumit control asupra reflexului natural. Chiar dacă nu există riscul ca ochii să fie afectați de presiunea strănutului, menținerea lor închiși oferă o protecție suplimentară împotriva germenilor.
De ce unele persoane strănută foarte zgomotos
Sunetul produs în timpul strănutului apare din cauza aerului care este eliminat cu viteză prin nas și gură. Intensitatea zgomotului diferă de la o persoană la alta și depinde de mai mulți factori. Cantitatea de aer inspirată înainte de strănut, forma căilor respiratorii, poziția gurii și chiar obiceiurile individuale influențează cât de puternic va fi sunetul. Unele persoane au strănuturi discrete, în timp ce altele produc zgomote foarte puternice.
Viteza aerului eliminat poate fi impresionantă. Unele studii au arătat că picăturile de mucus pot fi proiectate la viteze foarte mari și se pot răspândi pe o distanță considerabilă, ceea ce explică de ce bolile respiratorii se transmit atât de ușor.
Este periculos să îți oprești strănutul?
Mulți oameni încearcă să își suprime strănutul atunci când se află în public sau în situații în care consideră că este nepotrivit să strănute. De obicei, acest lucru se face prin acoperirea simultană a nasului și a gurii, blocând astfel eliminarea aerului. Deși poate părea un gest inofensiv, medicii avertizează că reținerea forțată a strănutului nu este recomandată.
Strănutul este un reflex natural de apărare al organismului, prin care sunt eliminate particule de praf, alergeni, microbi sau alte substanțe iritante din căile respiratorii. În timpul unui strănut, aerul este expulzat cu o viteză foarte mare, iar presiunea creată în interiorul nasului și al gâtului este eliberată rapid. Atunci când acest proces este blocat, presiunea nu dispare, ci este redirecționată către alte structuri sensibile ale capului și gâtului.
Una dintre cele mai frecvente consecințe este afectarea urechilor. Urechile sunt conectate cu partea din spate a nasului prin trompele lui Eustachio, canale care ajută la egalizarea presiunii. Dacă un strănut este oprit brusc, aerul comprimat poate ajunge în aceste canale și poate exercita o presiune puternică asupra timpanului. În unele cazuri, persoana poate simți durere, senzația de ureche înfundată, țiuituri sau o scădere temporară a auzului. În situații rare, dar documentate medical, presiunea excesivă poate provoca chiar perforarea timpanului.
Pe lângă problemele la nivelul urechilor, reținerea strănutului poate afecta și sinusurile, vasele de sânge sau țesuturile din gât. Au fost raportate cazuri în care presiunea generată a provocat mici rupturi ale țesuturilor moi din zona faringelui, necesitând îngrijiri medicale. De asemenea, persoanele care suferă de afecțiuni ale sinusurilor sau ale urechii medii pot fi mai vulnerabile la astfel de complicații.
Din fericire, asemenea incidente sunt rare, însă specialiștii recomandă să nu încercăm să blocăm strănutul. Cea mai sigură variantă este să îl lăsăm să se producă în mod natural, acoperind nasul și gura cu un șervețel sau strănutând în pliul cotului. Astfel, reflexul își îndeplinește rolul de protecție a organismului, fără a-i expune pe cei din jur la particulele eliminate în aer.
Cum ne comportăm în societate când strănutăm
Deși uneori strănutul este provocat de alergii sau de factori iritanți, el poate fi și un simptom al unei infecții respiratorii contagioase. Atunci când simțim că urmează să strănutăm, este recomandat să ne acoperim nasul și gura cu un șervețel de unică folosință. Dacă nu avem unul la îndemână, cea mai bună variantă este să strănutăm în pliul cotului, nu în palmă.
După folosirea șervețelului, acesta trebuie aruncat imediat, iar mâinile trebuie spălate cu apă și săpun timp de cel puțin 20 de secunde sau dezinfectate cu o soluție pe bază de alcool. Strănutul eliberează milioane de picături minuscule de salivă, încărcate cu tot felul de agenți patogeni. În cazul în care suntem răciți sau gripați, strănutul răspândește microbii pe o rază de câțiva metri în jurul nostru.
De aceea este bine să respectăm regulile de igienă și să ne acoperim gura și nasul cu un șervețel de hârtie, cu o batistă sau măcar cu mâneca hainei, pentru a nu răspândi microbi în jurul nostru. Indiferent dacă strănutăm zgomotos sau discret, respectarea acestor reguli simple de igienă contribuie la reducerea răspândirii virusurilor și la protejarea celor din jur.