Alegerile generale din 1-2 iunie 1939 au marcat un moment istoric pentru România, fiind primele alegeri la care femeile au avut dreptul să voteze. Acest drept a fost câștigat după ani de lupte și a fost certificat printr-un decret-lege privind reforma electorală. Libertatea.ro a relatat despre acest eveniment istoric și despre provocările întâmpinate de femei în lupta pentru dreptul de vot.
Cum și-au câștigat femeile din România dreptul la vot
Legislația a fost adoptată cu doar câteva săptămâni înainte de alegerile din vara anului 1939, fiind văzută ca un succes parțial al mișcării feministe care a luptat pentru obținerea drepturilor civile, relatează Libertatea.ro.
Femeile puteau vota, dar nu puteau candida
Noua lege electorală din mai 1939 permitea femeilor educate să voteze, dar nu și să candideze pentru funcția de deputat, un privilegiu rezervat exclusiv bărbaților. Conform legii, cetățenii români, bărbați și femei, care aveau cel puțin 30 de ani, erau știutori de carte și practicau o îndeletnicire în agricultură, comerț, industrie sau ocupațiuni intelectuale, puteau vota. Însă, pentru a fi eligibili în Camera Deputaților, trebuiau să fie cetățeni români, să aibă exercițiul drepturilor civile și să fie înscriși în lista electorală. Femeile nu erau eligibile în Adunarea Deputaților.
Sfătuite să-și aleagă cariere care să le protejeze farmecul
În anii ’30, presa românească dezbătea intens implicarea femeilor în politică. Majoritatea articolelor susțineau că femeile nu ar trebui să participe la luptele electorale, considerându-se că politica este prea dură pentru ele. Femeile erau sfătuite să-și aleagă cariere care să nu le pună în pericol farmecul și reputația.
Într-un articol din ziarul Universul, A. EM. Lahovary, președintele Consiliului diplomatic, declara: „Femeea trebue să se bucure de fericitul privilegiu de a nu fi amestecată în luptele partidelor, unde fierb atâtea patimi şi interese, adesea puţin nobile. Destule carieri sunt deschise activităţii şi devotamentului ei, menţinându-i neştirbit prestigiul”.
În ianuarie 1929, la alegerile pentru desemnarea unui senator în Universitatea din Iași, au participat două femei: Vera Myller-Lebedeff, prima femeie profesor universitar din România, și Elena Densușianu-Pușcariu, prima femeie doctor în medicină din România. Participarea lor a stârnit controverse, dar a fost considerată legală de avocata Margareta Paximade, lideră a mișcării feministe.
„Au votat două femei la alegerile universitare din Iaşi! Şi totuş nu s-a cutremurat catapiteasma bisericilor, cerul n-a vărsat ploaie de foc şi niciunul din cataclismele anunţând sfârşitul pământului sau măcar al acestei nenorocite ţări nu s-a întâmplat, deşi, adevăr zic vouă, femeile au votat”, spunea Margareta Paximade în ziarul Adevărul.
În primăvara anului 1939, Alexandrina Cantacuzino, lideră a mișcării feministe, declara pentru Ilustrațiunea Română că o constituție nu poate fi judecată decât prin roadele pe care le dă. Ortansa Satmary, altă lideră feministă, își exprima îngrijorarea privind moralitatea din politica românească.
Soluție pentru femeile casnice care nu au primit drept de vot
Avocata Margareta Paximade critica noua constituție pentru că discrimina femeile casnice, care nu primeau drept de vot. Ea sugera sarcastic ca aceste femei să muncească în casa alteia contra unei sume de bani pentru a se încadra în categoria de muncă.
„Nu rămâne decât o soluţie. Fiecare femeie să gospodărească pe viitor contra plată în casa alteia”, spunea Paximade în Ilustrațiunea Română.
„Fac coadă la secţiuni numeroase femei.”
La alegerile din 2 iunie 1939, femeile au votat pentru prima dată în aceleași condiții ca bărbații. Ziarele remarcau prezența mare a femeilor la secțiile de votare. „Fac coadă la secţiuni numeroase femei. E de mirare câte femei acceptă de bună voe să arate că au mai mult de 30 de ani”, nota ziarul Semnalul.
În 1939, femeile educate și salariate au putut vota pentru prima dată. Abia în noiembrie 1946, odată cu venirea la putere a guvernului Petru Groza, toate femeile române au putut vota fără restricții. Alegerile din 1946 au fost marcate de propagandă și abuzuri electorale, dar au permis femeilor să-și exercite pe deplin drepturile politice.