EXCLUSIV Ion Rizea, despre privilegiul de a fi actor: “Rolurile pe care le jucăm lasă urme”

De Raluca Vițu, pe Ultimul update Vineri, 25 iunie 2021, 17:55

Ion Rizea (50 de ani), actor și director adjunct al Teatrului Național Timișoara, este unul dintre acei oameni care împărtășesc frânturi de suflet celor avizi de cultură. Artistul se hrănește cu energia transmisă de public prin aplauze și se simte privilegiat de faptul că are ocazia să renască ori de câte ori interpretează un rol nou.

Special pentru Unica, Ion Rizea a vorbit despre frământările din lumea teatrului românesc și a explicat de ce nimeni nu trebuie să uite niciodată că teatrul este mai mult decât un val de ropote de reacții afective variate. Teatrul este însuși fiorul lumii în care trăim cu toții.

Ce crezi că te face deosebit în peisajul teatrului românesc?

Cred că toți actorii își au doza lor de nebunie, de sensibilitate, toți au curaj și toți își iubesc meseria, toți iubesc scena. Dar, așa cum oamenii sunt diferiți, așa cum nu există doi la fel, am convingerea că, tot așa, fiecare actor este unic. Deci ce mă face pe mine diferit? Cred că rolurile pe care le-am jucat au lăsat, fiecare, o urmă anume. Cred că aceste urme s-au întipărit în ceea ce sunt eu ca actor și mai cred că ele mă fac să fiu așa cum sunt. E ca la amprente, rolurile mele sunt amprenta mea.

Câtă libertate de creație are un actor pe scenă?

Libertatea de creație a unui actor este imensă. Într-adevăr, regizorul este cel care îi creează cadrul de exprimare – conceptul, situațiile scenice, el construiește scheletul spectacolului. Restul reprezintă munca actorului: el aduce spectacolul la viață și, în acest cadru, libertatea lui este foarte mare.

Citeşte şi: EXCLUSIV Ilona Brezoianu, din culisele vieții de actriță. “Râsul este singurul și cel mai bun medicament pentru suflet”

Cât la sută din succesul unui actor este muncă și cât este talent?

Este o vorbă în teatru: 20% inspirație și 80% transpirație. Am întâlnit actori foarte talentați care, bazându-se doar pe talent, s-au pierdut, și am văzut actori cu date naturale mai puțin ofertante care au ajuns mari prin muncă și foarte multă seriozitate.

Ar trebui ceva îmbunătățit în teatrul românesc?

Cred că este cu adevărat necesar să existe un sindicat al actorilor la nivel național, care să le apere interesele in relațiile contractuale cu agențiile de casting sau casele de producție. Asta clar trebuie îmbunătățit. Pe de altă parte, sunt de părere că un actor chiar are nevoie de un agent sau un manager. În prezent, agenții pentru actori sunt cvasi-inexistenți.

Cum este publicul din Timișoara fata de cel din București? Simți diferențe?

Cred că spectatorii apreciază un spectacol bun indiferent dacă e în Timișoara, București sau în orice alt oraș. Publicul răsplătește calitatea și talentul acolo unde sunt și le taxează lipsa atunci când e cazul.

Ce crezi că ar trebui făcut pentru a convinge mai multă lume să vină la teatru? Tu ce manieră ai aborda pentru a-i invita în sălile de spectacol?

La Teatrul Național din Timișoara este o situație fericită, ca să spun așa. Managerul teatrului, Ada Hausvater, a pus în practică o serie de strategii extraordinare – atât în ce privește repertoriul, cât și în ce privește formulele de a comunica și de a cunoaște publicul –  care au repus Naționalul timișorean pe harta teatrelor importante din România, și nu numai. Publicul nostru a fost tot mai numeros, de la o stagiune la alta. În momentul de față jucăm aproape toate spectacolele la capacitate maximă, iar o mare parte a publicului este alcătuită din tineri, ceea ce este foarte îmbucurător. Totodată, în timp, teatrul a dobândit o masă stabilă de spectatori fideli, compusă din oameni cu familii, cu cariere, oameni pentru care să vină la teatru reprezintă o opțiune clară. Cred că inițiativele Teatrului Național au avut succes și, din punctul acesta de vedere, nu aș schimba nimic.

Citeşte şi: EXCLUSIV Andrea Filip, terapeut spiritual: Cum să fim cea mai bună variantă a noastră pe plan profesional

Cum faci să poți când simți că nu mai poți? Când te simți copleșit de prea multe proiecte, de exemplu.

Într-adevăr, uneori pare că îmi ating limitele, dar îmi ador meseria și asta mă face să pot merge mai departe. E aproape imposibil de explicat starea care mă cuprinde când sunt pe scenă și simt că mă înconjoară minunata energie a publicului: nu mai există oboseală, nu mai există dubii, sunt doar eu, mergând mai departe cu o nouă energie.

Ce te neliniștește cel mai mult când începi pregătirile pentru un rol nou? Ce fel de emoții ai?

Cel mai mult mă tem să nu mă repet. Să nu devin redundant. Să nu devin propria mea pastișă. Orice actor care face multe roluri poate cădea în capcana asta, este un risc cât se poate de real. Sunt foarte atent la acest lucru. Dincolo de asta, emoțiile pe care le am când încep un rol nou sunt extraordinare, e mereu un nou început. Noi, actorii, avem acest privilegiu extraordinar – putem să renaștem cu fiecare rol.

Activezi de peste 20 de ani în teatru. Mai există lucruri de care te temi înainte de a urca pe scenă?

Nu știu dacă „teamă” este cuvântul potrivit; emoții, însă, da. Emoții la fiecare rol nou, emoții la fiecare spectacol. Spre deosebire de teamă, emoțiile mele sunt trăiri constructive, de aceea insist asupra acestui termen. Dar, totuși, trebuie să mărturisesc o spaimă aflată în subconștient, o spaimă care uneori îmi transformă visele în coșmar – spaima că nu ajung la timp la spectacol sau că intru în senă și spun textul din alt spectacol.

Citeşte şi: EXCLUSIV Neti Sandu, testul de sinceritate absolută. Ce nu știe nimeni despre celebra cititoare în stele

Există vreo întâmplare care te-a marcat de-a lungul carierei de actor?

Au fost mai multe, dar una mi-a rămas în minte și nu o voi uita niciodată. Într-o zi, acum mulți ani, un tânăr m-a oprit pe stradă și mi-a mărturisit că, după ce m-a văzut într-unul dintre rolurile pe care le interpretam, a decis ca, la fel ca personajul meu din spectacolul respectiv, să își asume viața în propriii termeni și să trăiască conform propriilor principii.

Ce înseamnă pentru tine aplauzele publicului?

Aplauzele sunt energia pe care o primesc din partea publicului, energia de care am nevoie să pot continua cu un alt spectacol, cu un alt rol. Mulțumesc publicului pentru asta, îi sunt de fiecare dată profund recunoscător.

Ce părere ai despre generația tânără de actori?

E o generație talentată, care are avantajul să fie mult mai informată și poate mai curajoasă decât cele de dinainte.

Citeşte şi: EXCLUSIV Mirela Retegan, fondatoarea “Găștii Zurli”: “Vreau ca oamenii să-și dea voie să viseze. Dacă eu am putut, pot și ei!”

Poveștește-ne puțin despre viața personală.

Încerc, pe cât posibil, să merg la sală – sunt de părere că un actor trebuie sa fie atent la aspectul lui, face parte din meserie. Dincolo de asta, oaza mea de liniște este acvariul meu marin, de care am mare grijă. Ador marea și îmi place mult să mă plimb în nopțile de vară.

Cât de legat ești de social media? Contează în meseria ta sa ai comunitate și în online?

Este foarte important pentru un actor să fie în contact cu publicul, fanii vor să se simtă aproape de obiectul admirației lor așa că da, social media este soluția perfecta și da, sunt atent la asta, am o comunitate numeroasă în online.

Câteva cuvinte pentru cititorii UNICA?

Teatrul este fascinant și de pe scenă, și din sală. Teatrul înseamnă viață, înseamnă schimbare, înseamnă comunicare. Cred că în lumea asta care seamănă din ce în ce mai mult cu cioburile unei oglinzi, vraja pe care o putem face în efortul de a ne regăsi unitatea se întâmplă, de cele mai multe ori, în teatru. Să trecem împreună prin această experiență minunată!

Foto – Facebook

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!