„Nu se mai moare de cancer”

De Erika Chivu, pe

Graţiela avea numai 38 de ani când a descoperit că suferă de cancer la colon. Doar o secundă s-a simţit descurajată, apoi a găsit curajul necesar ca să lupte cu boala, iar…
… astăzi preţuieşte viaţa şi familia mai mult ca oricând.

Povestea Graţielei începe într-o zi de iarnă, în februarie 2007. „Ştiam că dacă mă voi duce să fac o analiză recomandată de medic, viaţa poate să mi se schimbe” spune ea. Şi, într-adevăr, aşa s-a întâmplat. „Nu am veşti bune. O tumoare în zona colonului”, a fost răspunsul medicului care i-a facut investigaţia.

„După o săptămână aveam rezultatul : adenocarcinom, adică tumoare malignă. Cancer”, povesteşte Graţiela.

„M-am gândit că poate fi ultimul drum”

De când şi-a primit diagnosticul s-a descurajat doar o secundă, în momentul când a aflat. În rest, s-a ţinut tare şi i-a încurajat ea pe cei dragi. „Toată lumea din jurul meu plângea: mama, soţul, colegii, numai sora mea şi cu mine nu plângeam. Trebuia în plus să-i consolez pe ei.”

Dar cel mai greu i-a fost cu fetiţa de nouă ani, care trebuia să înţeleagă că mama are o problemă gravă şi că va sta mult timp departe de ea, la spital.

Graţiela, care este din Râşnov, judeţul Braşov, s-a operat la Cluj şi cel mai greu i-a fost să stea departe de familie. „Ţin minte că în drum spre Cluj, mă rugam ca Dumnezeu să facă ce e mai bine cu viaţa mea şi am avut un moment în care am gândit că poate fi ultimul drum.”

Din fericire, prietenii au fost alături de ea. „În toată perioada de la internare până la operaţie primeam telefoane de la rude, cunoştinţe, colegi şi îmi făcea bine să vorbesc. N-aş fi suportat atât de bine nefericita veste dacă nu aş fi vorbit despre asta.”

„Mi-au extirpat o porţiune de colon şi ceva organe din jurul colonului, dar cea mai mare bucurie a fost că nu mi-au pus anus contra naturii (colonului este deschis în exterior, prin peretele abdominal, iar scaunele sunt evacuate într-o pungă specială – n.r.). Scăpasem şi de asta.”

O săptămână la reanimare

„La intrarea în sala de operaţie medicul fredona «El condor pasa» şi atât de mult mi-a plăcut… Eram liniştită.” După o operaţie de trei ore s-a trezit la reanimare, unde a stat o săptămână întreagă.A fost o săptămână grea, în care a încercat de mai multe ori să se ridice din pat, dar fără succes, pentru că avea şi probleme la coloană. Tot timpul i-a fost alături sora ei, care nu a părăsit-o nici măcar o secundă.

„M-am putut baza pe ea 100 %. Nu ştiu ce mă făceam fără ea. Era posibil să mă opereze din nou şi fiindcă m-a ajutat ea, am scăpat. Nu ştiu când avea timp să mai mănânce, să se odihnească, să aibă grijă de mine şi să se roage pentru mine.”

Pe 1 martie, în prima zi de primavară, Graţiela s-a trezit hotărâtă să facă primii paşi: „Natura reînvia , aşa că trebuia să încep să-mi revin şi eu” povesteşte ea.

„Parcă picioarele nu mă ascultau… Se învârteau cu mine toţi copacii de afară. Greu… Dar am reuşit. Eram atât de bucuroasă că am putut să mă spăl singură.” Pe 7 martie era deja acasă. „A fost atât de mare bucuria pentru fetiţa şi pentru nepoţică. Eram de ziua mamei acasă amândouă: şi eu şi sora mea.”

Dar tratamentul nu s-a terminat aici. Urma chimioterapia şi radioterapia. „Din aprilie am început chimioterapia. O săptămână în aprilie, o săptămână în mai , apoi din 21 mai 2007 am fost internată din nou la Spitalul de Oncologie din Cluj până în 11 iulie, pentru chimioterapie şi pentru radioterapie.”

Chimioterapie la mare

Fetiţa, soţul, toţi cei dragi erau departe, la Râşnov. „Eu eram singură în Cluj. Mă plimbam foarte mult pe jos: pe de-o parte pentru că ştiam că-mi face bine mersul pe jos, dar pe de altă parte ca să ies din mediul acela de spital.”

Plimbările au ajutat-o să-şi păstreze buna dispoziţie. Poate şi din cauza asta a suportat fără probleme toate tratamentele.  Dar timul a trecut greu, deşi făcea „naveta” acasă în fiecare săptămână. „Veneam acasă vinerea şi mă întorceam la Cluj duminică seara pentru a începe o nouă săptămână de chimioterapie, de iradiere… Făceam pe drum cinci ore şi jumătate . Dar merita să-i văd pe ai mei.”

În această perioadă, Graţiela a participat la o întâlnire cu foştii colegi de liceu şi a dat patru examene la master. Medicii au lăsat-o să-şi facă proiectele şi să înveţe. Acum crede că aceste activităţi au ajutat-o să uite de boală şi să-şi păstreze optimismul.

Cel mai greu i-a fost să stea departe de fetiţă, dar cea mică a înţeles despre ce e vorba şi a trecut cu bine peste această perioadă. Tot de dragul ei, Graţiela le-a cerut voie medicilor să meargă în vacanţă, la mare. „Mi-au spus să merg dar să nu stau la soare. Şi am fost şi la mare chiar dacă eu începusem să iau de data asta pastile de chimioterapie.”

„Viaţa e o lupă pentru oricare om”

„Luam timp de două săptămâni câte şapte pastile de chimioterapie pe zi, plus una pentru protejarea stomacului, plus una pentru protejarea ficatului. Apoi o săptămână pauză şi tot aşa. Mergeam la Cluj pentru analiză şi reţetă din trei în trei săptămâni.”

Din cauza tratamentului agresiv are şi acum mici probleme. „Am rămas şi cu degetele amorţite şi cu articulaţiile dureroase uneori, dar cu timpul poate se vor rezolva şi aceste probleme.”

După aproape un an de concediu medical a revenit la serviciu, în ianuarie 2008. Câteva luni mai târziu, a renunţat la funcţia de conducere pe care o avea. „Am cântărit ce e mai bine pentru mine: să vin la timp acasă şi să răspund de lucrările mele, sau în continuare să vin seara târziu şi să răspund de 12 oameni.” Crede că a meritat să-şi piardă funcţia şi o sumă de bani de dragul familiei. În final, Graţiela vrea să-i liniştească pe cei care suferă de acceaşi boală.

„Nu înseamnă că dacă ai cancer trebuie să şi mori. M-a ajutat faptul că am aflat că sunt multe persoane operate de ani mulţi şi care sunt bine acum. Ştiinţa a progresat. Nu se mai moare din cancer.”Care este secretul celor care se vindecă de o boală atât de gravă? „Trebuie mult optimism, multă informare şi mult realism. Şi mai trebuie multă încredere în Dumnezeu. Parcă nu se ştie că viaţa e o luptă pentru oricare om, nu numai pentru bolnavii de cancer…”

Din toată această experienţă, Graţiela a învăţat că trebuie să găseşti mereu un echilibru între familie, serviciu şi propria persoană. „E bine să te iubesti pe tine ca să poţi fi tu fericit. Astfel vei putea să dăruieşti şi altora fericire.”

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!