Află totul despre cum moare un om!

De Erika Chivu pe

Îţi îngheaţă inima numai când auzi cuvântul „moarte”. Şi totuşi, nu te poţi abţine când e vorba să citeşti despre ea. Nici eu. Aşa că am vrut să aflu care e cea mai rea moarte…
…  şi de ce ne temem de sfârşit.

Secretul vieţii veşnice nu s-a descoperit încă aşa că deocamdată „toţi suntem datori cu o moarte”, după cum spune o zicală înţeleaptă. E şi normal să ne întrebăm cum e să mori.

Desigur, asta vom vedea fiecare din noi la momentul potrivit – sau nepotrivit! – dar până atunci putem să aflăm câte ceva din experienţele celor care au fost salvaţi în ultimul moment. Desigur, ei nu pot spune cum e să treci dincolo, dar ştiu care sunt senzaţiile premergătoare morţii în funcţie de împrejurări.

Cum e să mori  

 
Conform publicaţiei New Scientist, cauza morţii e cam aceeaşi la toată lumea: se opreşte circulaţia sângelui către creier, care astfel nu mai este oxigenat. În aproximativ 10 secunde îţi pierzi cunoştinţa, dar mai durează câteva minute până la moarte, iar experienta în sine depinde de împrejurări.

De exemplu, cei care se îneacă au câteva secunde în care încearcă să se menţină la suprafaţa apei şi să respire. După ce se scufundă cu totul încearcă să-şi ţină respiraţia, dar asta nu poate dura decât cel mult 90 de secunde. Dacă ajutorul nu vine, victima inhalează apă, încearcă să scuipe, tuşeşte şi iar inhalează apă. Simte o arsură în piept, apoi urmează o senzaţie de linişte şi calm, primul semn că urmează să-şi piardă cunoştinţa.

Cu dureri în piept începe şi infarctul însoţit de respiraţie greoaie şi alte simptome uneori foarte vagi. Dacă victima nu ajunge la spital, inima se opreşte de tot şi în maxim 10 secunde îşi pierde cunostinţa, iar în câteva minute este moartă.  

În cazul unei hemoragii puternice poţi să mori în câteva secunde dacă sângerarea vine din artera aortă sau în câteva ore dacă sângele curge dintr-un vas mai mic. La început victima se simte slăbită, respiră rapid şi are o stare de anxietate însoţită de sete puternică. Când a pierdut doi litri de sânge din cei cinci, începe ameţeala, starea de confuzie, apoi îşi pierde cunoştinţa. Dacă doare sau nu depinde de ce anume a provocat sângerarea.

În cazul unui incendiu, victimele mor în special din cauza fumului inhalat care conţine monoxid de carbon. Se simt ameţite, au dureri de cap, apoi îşi pierd cunoştinţa. Moartea prin arsuri este mult mai dureroasă. Arsurile stimulează nervii de la nivelul pielii şi provoacă inflamaţii care măresc şi mai tare sensibilitatea la durere.

În schimb, decapitarea, oricât de urât ar suna, produce o moarte rapidă şi fără dureri, atâta timp cât lama respectivă e ascuţită. Mai înspăimântător e faptul că, potrivit experimentelor pe animale, victima îşi păstrează starea de conştienţă timp de câteva minute după ce capul s-a despărţit de trunchi.

Când cazi de la înălţime, instinctul te îndeamnă să faci efortul de a ateriza în picioare. Este şi cea mai sigură aterizare, chiar dacă poate duce la fracturi ale coloanei şi pelvisului. O căderea în cap înseamnă moarte aproape instantanee, dar tot asta se întâmplă şi când cazi culcat. Cei care au supravieţuit unei căderi de la înălţime spun că timpul parcă s-a oprit în loc şi s-au simţit concentraţi la maxim, foarte atenţi să cadă în picioare.

Care e cel mai rău mod de a muri

Deşi s-au făcut topuri, sondaje şi s-a discutat cu specialişti, nimeni nu poate spune care e cel mai rău sau mai dureros mod de a muri. Este o chestiune subiectivă. Dacă ţi-e frică de înălţime, atunci căderea de pe un bloc va fi cel mai rău mod de a muri, dar dacă ai o fobie faţă de apă, înecul va fi mai rău.

Un alt factor care influenţează experienţa morţii este timpul scurs între primul semn şi moartea în sine. Dacă eşti într-un avion care pierde altitudine, frica intensă din timpul căderii va face moartea cu adevărat oribilă.

Tanatologia, ştiinţa care studiază moartea

Dacă majoritatea oamenilor evită să se gândească la moarte, unii s-au hotărât să o studieze şi chiar au pus bazele unei ştiinţe.

Tanatologia studiază moartea, cu tot ce presupune ea: abordarea culturală şi religioasă, îngrijirea paliativă, modificările biologice ale cadavrelor, ritualurile ce însoţesc moartea şi sentimentele celor rămaşi în viaţă.

În SUA există şi două centre universitare care eliberează diplome în domeniul tanatologiei şi se pare ca mulţi sunt interesaţi de subiect. Tanatologii cred că moartea ne sperie atât de mult tocmai fiindcă încercăm să o ignorăm. Ştim cu toţii că într-o zi vom muri, dar pentru că refuzăm să ne gândim la asta, moartea ne ia pe nepregătite, fie că e vorba de sfârşitul nostru sau al celor dragi.

Oamenii dormeau în pat cu cadavrele

În trecut moartea nu era un eveniment atât de teribil ca astăzi. Conform site-ului How Stuff Works, cu două secole în urmă moartea era o parte foarte vizibilă a vieţii, în sensul că oamenii mureau în general acasă, iar cadavrele rămâneau acolo zile întregi. Rudele aşezau cadavrul pe pat sau pe o canapea, în camera de zi, şi petreceau mult timp în jurul lui.

Luau masa în aceeaşi cameră şi dormeau în acelasi pat în care se afla corpul. Fotografi profesionişti erau chemaţi să imortalizeze cadavrul, aşezat în mijlocul familiei, uneori cu ochii deschişi, ca să pară viu.

Copii, bătrâni, femei, bărbaţi, toţi îşi petreceau câteva zile în preajma cadavrului înainte de înmormântare, astfel că oamenii erau conştienţi de propria mortalitate încă de la vârste fragede şi erau gata să dea piept cu moartea când le venea ceasul.

Cultura ne face să uităm de moarte

Astăzi, pe lângă faptul că mulţi dintre noi nici măcar nu au văzut vreodată un cadavru, mai există şi medicina destul de avansată care ne dă speranţa că vom trăi până la adânci bătrâneţi. Când primim vestea unei boli grave nu ne mai gândim la moarte, ci la tratament, iar succesul lui ne face să credem că putem păcăli moartea iar şi iar. De fapt, ea va veni oricum, mai devreme sau mai târziu.

Şi o ştim toţi, chiar dacă ne e teamă să o recunoaştem, spune antropologul şi psihologul Ernest Becker care a primit un premiu Pulitzer pentru cartea „Negarea morţii”. El crede că cea care ne distrage atenţia de la deznodământul final este cultura, care ne oferă modalităţi de petrecere a timpului, astfel încât să uităm că totul duce spre moarte.

În cartea sa, Ernest Becker spune că a descoperit şi care este cea mai rea moarte: aceea care urmează după o viaţă irosită. 

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Dorian Popa a recunoscut adevărul despre relația dintre el și Alina Eremia

Dorian Popa a recunoscut adevărul despre relația dintre el și Alina Eremia