Independenţă câştigată şi relaţii pierdute

De Flavia Jurca pe

Cum arată femeia ideală, eroina serialelor de sâmbătă seara de la tv? Independentă, luptătoare şi niţel cinică – dar oare chiar avem nevoie să fim astfel?

Supraomul de sufragerie

Trăim într-o societate în care relaţiile de putere guvernează interacţiunile dintre oameni. Femeile şi bărbaţii se găsesc mai adesea în postura de adversari decât în cea de parteneri. Chiar şi în cadrul cuplurilor, fiecare se gândeşte că trebuie să fie cât mai puternic şi mai lipsit de vulnerabilităţi – şi dacă se poate total independent, material şi emoţional.

De ceva vreme, cam de când a apărut acest standard al supraomului de sufragerie, toţi ne definim mai degrabă în funcţie de aşteptările celor din jur (publicul martor al relaţiilor noastre) decât în funcţie de nevoile noastre, care în definitiv nu ne separă mereu, ci uneori ne unesc. Atât femeile, cât şi bărbaţii au nevoie de sprijin emoţional şi îl caută în relaţiile pe care le au, în partenerii lor.

Nu mă refer la relaţiile de tip vampiric, în care unul dintre parteneri e total dependent de celălalt şi pur şi simplu îl sufocă sub greutatea nevoilor sale egoiste. Mă refer la nevoia esenţial umană de a ne simţi legaţi afectiv de alţi oameni.

Sufocant de apropiaţi

Multe femei se confruntă cu dilema: „Cum să îmi păstrez iubitul aproape fără să aibă senzaţia că îl ţin prizonier?”, iar altele pur şi simplu nu îşi dau seama de comportamentul lor sufocant.

Adevărul e că fetiţele sunt educate de mici să fie mai dependente de alţii, să se lege emoţional de alţii (de aceea noi ne jucăm cu păpuşi antropomorfe, iar băieţii cu maşini şi pistoale). Bărbaţii se simt confortabil luând dintr-o relaţie exact ceea ce au nevoie şi dând înapoi ce le este lor comod. O femeie îşi va sacrifica de bună voie multe din nevoile personale pentru a-şi vedea fericit partenerul, însă aceste gesturi se trec pe răbojul „cheltuielilor cu relaţia”. La următoarea ceartă în cuplu, femeia va resimţi frustrarea de a nu primi înapoi ceea ce a investit în relaţie.

Cum faci aşadar să nu te trezeşti în poziţia celui care cedează mereu în cuplu, fără a cădea în extrema cealaltă, a unui cuplu de adversari care se războiesc pentru fiecare gest de afecţiune, altminteri firesc într-o relaţie, dar văzut de voi ca un obiect al competiţiei?

Mitul momentului în materie de relaţii

Se spune că nu vei primi iubirea pe care o aştepţi dacă nu te iubeşti tu în primul rând. Această axiomă a relaţiilor funcţionează dacă vrei să fii un bun creştin sau vrei să devii sfânt, dar nu şi dacă vrei să fii fericită. Nu poţi oferi iubire dacă nu ai primit iubire într-un moment anterior al vieţii tale. Indivizii cărora părinţii nu le-au arătat iubire în copilărie au probleme în a-şi exprima sentimentele şi a le traduce în gesturi şi fapte plăcute unui partener. Mai mult, persoanele izolate şi singure au un sistem imunitar vulnerabil şi prezintă un risc mai ridicat de infarct şi anxietate.

Să fim serioşi în privinţa unui alt lucru simplu: niciunul dintre noi nu se iubeşte în mod ideal, astfel încât să fie capabil să îşi reverse preaplinul emoţional asupra celorlalţi. Ca femeie, cu siguranţă fiecare are propriile temeri şi nemulţumiri, având nevoie de feedback-ul celor din jur pentru a şi le învinge. Dacă te simţi grasă, cu siguranţă nu va strica o remarcă de tipul: „Ce bine arăţi!” din partea unei colege sau a iubitului.

În plus, e logic că dacă nu am avea deloc nevoie de ceilalţi, nu am fi format comunităţi, oraşe, naţiuni şi cu atât mai puţin căsnicii.

Iar dacă ar fi adevărat că trebuie să te iubeşti pe tine în primul rând ca să te bucuri de iubirea celor din jur, narcisiştii ar fi cei mai iubiţi oameni de pe planetă.

Extreme şi exagerări

Adevărul e, cum descoperă fiecare la un moment dat, că într-o relaţie ai nevoie de reciprocitate. Nu vorbesc de contabilizarea gesturilor de afecţiune oferite în balanţă cu cele primite. Vorbesc de faptul că, în mod lucid, trebuie să admiţi că şi nevoile tale sunt la fel de importante ca şi ale partenerului. Nu toate sunt la fel de fondate, de exemplu nu trebuie să te simţi condamnată dacă   pe el îl exasperează să vină cu tine la shopping şi să te aştepte ore în şir. Este însă cât se poate de rezonabil să pretinzi iubire şi afecţiune atâta timp cât şi tu le oferi.

Prin urmare, lumea relaţiilor nu e ca în Ally McBeal sau Totul despre sex, în care femeia e o idealistă drăguţă, iar bărbaţii sunt nişte animale incapabile să ofere un „pachet complet” de fericire. Bine ar fi dacă noi femeile am descoperi asta mai devreme în relaţiile noastre, decât mai târziu.

Cum au stat lucrurile în cazul tău? Dragostea a dat buzna în viaţa ta sau a trebuit să o domesticeşti?

Foto:
Shutterstock

Ce au furat CRBL și Oase la Asia Express. VIDEO exclusiv

Ce au furat CRBL și Oase la Asia Express. VIDEO exclusiv