Povestea unei românce căsătorite cu un ugandez

De Erika Chivu, pe

Elena are rude în Uganda şi ne-a explicat că femeile africane au o viaţă foarte asemănătoare cu a noastră. E drept că sunt discriminate, însă nu mai mult decât în alte părţi…

… ale lumii.

Când a citit pe Unica.ro despre vânătoarea de vrăjitoare din Africa, Elena Ivan ne-a atras atenţia că nu trebuie să generalizăm şi că Africa are părţile ei bune. Pentru că ea cunoaşte foarte bine un colţişor al acestui continent, am rugat-o să ne povestească despre experienţa ei, despre femeile africane şi despre viaţa lor.

Povestea Elenei începe în 2003, când a plecat la studii în Germania. După un semestru şi-a dorit să rămână acolo, însă nu avea nici bani, nici drept de lucru şi nici viză. Când cunoscuţii au condamnat-o pentru alegere, un străin a fost cel care a ajutat-o. Moses era şi el student, venit din Uganda şi, deşi avea problemele lui, a mers cu Elena peste tot unde avea nevoie. Încet, încet, ea a obţinut un loc de muncă, o viză şi noua viaţă a început să prindă contur.

La fel şi relaţia cu Moses, care se îndrăgostise deja de ea. „Toata lumea ne-a proorocit că relaţia asta nu o să ţină mult din cauza diferenţelor.” Ai lui îi spuneau că albele vor doar aventuri, că nu înţeleg tradiţiile africane, că se satură repede de o relaţie.

Ai ei îl credeau păgân, terorist şi nu înţelegeau cum, dintre atâţia blonzi cu ochi albaştri, fata lor şi-a găsit un bărbat de culoare. Chiar şi aşa, cei doi au continuat să se iubească, iar astăzi au şi un băieţel „cuminte ca focul”, după cum spune Elena.

Uganda, o ţară frumoasă

Datorită lui Moses, Elena a ajuns să cunoască Uganda, o ţară din partea central estică a Africii, cu climă ecuatorială şi populaţie de două ori cât a României. Recunoaşte că avea prejudecăţile ei. „Înainte să ajung acolo, am crezut că o să găsesc la fiecare colţ câte un şarpe veninos, şopârle, gândaci, păianjeni. Eram convinsă că o să stăm la +45° şi credeam că o să văd în fiecare colţ copii străzii, bolnavi de SIDA sau invalizi de război cerşind. Aşa ni se prezintă Africa în mai toate ştirile, de ce ar fi Uganda altfel?”

Povestea unei românce căsătorite cu un ugandezCând a ajuns acolo, Elena a descoperit o ţară frumoasă, plină de oameni întreprinzători, care ţin la tradiţiile lor.

„Uganda este un amestec greu de descris: culoare, sunet, arome, trafic”.

Oraşele seamănă cu cele europene: clădiri moderne, hoteluri, restaurante, străzi curate, parcuri şi trafic aglomerat.

Străzile sunt animate până noaptea târziu, pline de oameni care discută şi iau gustări.

„La ţară, căsuţele sunt din pământ, cu acoperiş de tablă ondulată sau de iarbă uscată, iar drumurile nu sunt asfaltate. Oamenii trăiesc din agricultură  sau cresc animale. Majoritatea satelor nu au curent electric, dar te poţi descurca foarte bine şi fără frigider sau internet”, povesteşte Elena.

Deşi există învăţământ gratuit, o clasă e formată din 100 de elevi, aşa că oamenii cu bani îşi dau copiii la şcoli private, plătind între 20 şi 200 de euro pe semestru. „Nivelul de analfabetism este mai ridicat decât în România”, spune Elena.

Sistemul social nu este foarte solid, iar cei care nu au un loc de muncă nu prea pot supravieţui. În schimb, oamenii sunt întreprinzători şi îşi găsesc surse de venit. Foarte mulţi au propria afacere, fie că vând banane pe stradă, fie că ţin frâiele unei companii de miliarde de euro.

Aceştia din urmă sunt printre cei mai respectaţi membri ai societăţii pentru că ei creează locuri de muncă. Şi oamenii educaţi se bucură de acelaşi respect.

„Şocul cultural”

Povestea unei românce căsătorite cu un ugandezDeşi sunt „afaceristi” înăscuţi, oamenii ţin foarte mult la tradiţiile lor, pe care Elena a fost nevoită să le descopere pas cu pas.
 
„Bătrânii se bucură de un deosebit respect în societate. Când îţi saluţi bunicii sau părinţii te apleci în genunchi. Unii copii se apleacă în genunchi când îşi salută unchii sau mătuşile, alţii se apleacă în genunchi şi ca să îţi mulţumească”, povesteşte Elena.

Ea recunoaşte că au „dat-o peste cap” reguli sociale care sunt normale pentru ugandezi.

De exemplu, nora nu are voie să-l sărute pe socru ca parte a salutului, ginerele nu are voie să stea lângă soacră, când te duci în vizită la cineva e obligatoriu să serveşti ceva, femeile salută toţi bărbaţii mai în vârstă din familie prin salut verbal plus aşezare scurtă în genunchi, iar un adevăr care ar putea să jignească nu se spune niciodată direct.

 „Toată lumea mă întreba dacă vreau să îmi las băieţelul acolo şi să ne întoarcem fără el ca să putem lucra. Dacă spun nu, înseamnă că nu am încredere în familia lui”. Şi, cum nu are de gând să-şi lase copilul în Uganda, Elena a găsit replica perfectă: „Bine, dar rămân şi eu cu el”. Şi astfel toată lumea râde, uitând întrebarea.

Femeile, discriminate ca peste tot în lume

Elena spune că femeile ugandeze sunt discriminate, însă nu mai mult decât în alte părţi ale lumii. Uganda este una din puţinele ţări care încearcă să ridice condiţiile de trai ale femeilor prin discriminare pozitivă. „De exemplu, admiterea la facultate în toată Uganda are bareme diferite pentru fete şi băieţi, iar cel pentru fete e mai uşor.”

În rest, femeile duc o viaţă asemănătoare cu a noastră, nici mai grea nici mai uşoară. Majoritatea sunt casnice, ceea ce le face dependente financiar de soţi. „Există foarte multe, pe zi ce trece tot mai multe, femei care îşi iau viaţa în mâini şi se descurcă foarte bine şi la cratiţă şi la serviciu.”

Căsătoriile nu sunt aranjate de părinţi, aşa cum ne-am aştepta. Femeile îşi aleg viitorul soţ, care este nevoit să plătească „preţul miresei” către părinţii ei, adică bani, obiecte, vite. „Nu este vorba că femeia ar fi un obiect de vânzare, e vorba de un cadou făcut părinţilor fetei pentru efortul de a o creşte. Cu cât este aceasta mai educată, mai frumoasă, cu atât mai mare e preţu.”

Povestea unei românce căsătorite cu un ugandezO femeie este considerată frumoasă dacă are forme pline şi pielea deschisă la culoare.

Pentru a-şi albi tenul ele folosesc substanţe agresive şi uneori cancerigene, iar părul şi-l îndreaptă cu o soluţie asemănătoare „permanentului” pentru că este la modă tunsoarea europeană. „Toate femeile albe sunt considerate automat frumoase, toţi albii sunt consideraţi bogaţi”, spune Elena, convinsă că filmele americane crează această imagine.

Eleganţa este foarte importantă pentru fiecare femeie. „Mersul la coafor, la croitoreasă sau la manichiură sunt ceva costisitor, dar foarte normal, mai ales dacă lucrezi. Culorile ţipătoare, culorile decente, imitaţia de piele de şarpe, pete de tigru sau leopard, amestecul de culori asemănător cu cel de pe aripile fluturelui, paietele, sunt frecvente în vestimentaţie, accesorii (şi după caz) în machiaj.”

Ziua, ugandezele poarte fuste şi pantaloni mai lungi de genunchi. Decolteul şi fusta mini sunt pentru discotecă sau club.

Elena recunoaşte că Uganda a reprezentat pentru ea o lume nouă, exotică, ciudată şi că ar putea vorbi despre asta zile în şir. „Dar, în mod ciudat, în multe privinţe, Uganda seamănă extrem de tare cu România, nu cu vestul, ceea ce m-a făcut să mă simt ca acasă. Poate şi din acest motiv mi-a rămas la inimă.”

Foto: arhiva personală

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Urmărește-ne pe Google News
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!