Care este diferenţa dintre aniversare şi comemorare

Mulți vorbitori români, chiar și dintre cei mai citiți, confundă sensurile cuvintelor aniversare și comemorare, așa cum confundă praznic și sărbătoare. Să aflăm care este diferența dintre aniversare și comemorare și în ce context le putem folosi corect.

Cuprins

1 Definiția cuvântului ”aniversare”
2 Cum se folosește corect termenul ”aniversare”
3 Definiția cuvântului ”comemorare”
4 Cum se folosește corect termenul ”comemorare”
5 Care este diferența dintre aniversare și comemorare
6 Diferența dintre praznic și sărbătoare
7 Diferența dintre aniversare și onomastică

Mulți români pun semnul egal între aniversare și comemorare și au impresia că sunt sinonime. În realitate, marea diferență dintre aniversare și comemorare stă tocmai în sensul opus al acestor cuvinte.

Definiția cuvântului ”aniversare”

Termenul aniversare este un termen cu o conotație pozitivă și semnifică o sărbătoare, împlinirea unor ani de la petrecerea unui eveniment deosebit. O aniversare vine de la an + versar, adică un eveniment care revine, care se repetă în fiecare an.

Substantivul “aniversare” provine din infinitivul lung al verbului “a aniversa”, care înseamnă “a sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment”.

Cuplul care uimește showbizul! Și-a făcut iubită mai tânără decât fiica lui și nu-și poate lua mâinile de pe ea nici pe stradă! Moldoveanca Valeria i-a luat mințile, la 64 de ani! FOTO

Recomandarea zilei

Dar trebuie să ținem cont de faptul că aniversăm evenimente și momente fericite, cum ar fi data nașterii, cererea în căsătorie, botezul, nunta, logodna, sau diverse evenimente frumoase din familie cum ar fi prima întâlnire, primii pași ai copilului, o realizare excepțională, o decizie care a schimbat cursul destinului – cum ar fi prima zi de muncă într-o anumită instituție/companie.

De asemenea sunt aniversate mari evenimente fericite, pozitive din istoria unui popor, sunt aniversate zilele de naștere ale unor personalități, realizări de excepție, care au marcat un moment important în evoluția unei țări, a unei comunități sau a unei personalități. Spre exemplu, în anul 2025 s-au împlinit 56 de ani de la primii pași pe Lună, un eveniment epocal care poate fi aniversat.

Câți copii are Anca Alexandrescu și cu cine a fost căsătorită. A avut doi soți celebri și un iubit la fel de cunoscut. Pe primul soț l-a acuzat public că le-a furat soțiile unor prieteni

Recomandarea zilei

Termenul aniversare este, așadar, sinonim cu serbare sau sărbătorire. Este vorba de sărbătorirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment, în principiu, pozitiv.

Cum se folosește corect termenul ”aniversare”

Cuvântul aniversare poate fi folosit în mod corect atât în contexte solemne, dar și în limbajul colocvial.

Putem spune că ”aniversăm Unirea Principatelor Române” sau că ”aniversăm înființarea Universității București” sau putem spune că ”aniversăm căsătoria și vom invita familia să petrecem pentru cei 15 ani de la nuntă”.

Unii lingviști consideră că expresiile “aniversarea a 100 de ani” sau “aniversăm 100 de ani de la…”, sunt greșite, pleonastice, deoarece cuvântul “an” este deja cuprins în termenul ”aniversare”. În plus, trebuie să înțelegem că nu sărbătorim anii sau trecerea timpului, ci evenimentul în sine.

Cu toate acestea, expresii de genul ”eu și soția aniversăm 20 de ani de la nuntă” sau ”aniversăm 10 ani de la prima noastră întâlnire” sunt frecvente în limbajul colocvial și nu pot fi considerate neapărat greșite. O exprimare mult mai bună din punct de vedere ligvistic ar fi ”sărbătorim 20 de ani de la nuntă” sau ”sărbătorim 10 ani de la prima noastră întâlnire”.

Dar limba este un organism viu, care evoluează continuu și care absoarbe treptat numeroase exprimări populare. Prin urmare, vom auzi mult mai des expresia ”eu și soția aniversăm 20 de ani de la nuntă”, decât expresia ”sărbătorim 20 de ani de la nuntă”, deoarece nunta este unul dintre cele mai importante evenimente din viață, iar termenul ”aniversare” este folosit în mod deosebit pentru sărbători cu adevărat speciale.

Definiția cuvântului ”comemorare”

Dicționarele explicative ale limbii române, mai noi sau mai vechi, definesc termenul ”comemorare” drept o ceremonie solemnă prin care se comemorează amintirea unei persoane sau a unui eveniment.

Este important să reținem că termenul ”comemorare” este legat de evenimente majore, de evenimente solemne, unele de tristă amintire cum ar fi decesul unei personalități sau un fapt istoric legat de moartea și sacrificiul unui popor, al unei comunități, al unei trupe de soldați etc. Spre exemplu ”Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului este ziua de 27 ianuarie din fiecare an”.

Cum se folosește corect termenul ”comemorare”

Termenul ”comemorare” se folosește de obicei pentru evenimente solemne sau pentru evenimente grave și triste, el având mai degrabă o conotație negativă. Comemorare înseamnă a aminti o persoană dispărută sau un eveniment deosebit de important din istorie, legat de dispariția unui număr mare de oameni. În plus, trebuie să reținem că a comemora înseamnă a celebra solemn amintirea unei personalități sau a unui eveniment important.

Mai rar putem folosi expresia ”familia mea îl comemorează pe bunicul, la 30 de ani de la moarte”. De obicei, comemorarea se folosește pentru personalități, vedete, oameni publici. Spre exemplu: pe data de 29 noiembrie 2025 va fi comemorarea marelui revoluționar Nicolae Bălcescu – se vor împlini 173 de ani de la trecerea sa în neființă”.

Dicționarul de neologisme din anul 1986, definește mult mai bine sensul corect al termenului ”comemorare”: a celebra printr-o ceremonie un eveniment însemnat sau o persoană importantă (mai ales un eveniment trist sau o persoană dispărută).

De asemenea, trebuie să ținem cont de faptul că verbul ”a comemora” sau substantivul ”comemorare” trebuie folosite doar pentru a pomeni mari personalități ale vieții publice și culturale care ne fac cinste și cu care ne mândrim. Nu putem spune că ”se comemorează” dispariția unor legionari, a unor comuniști sau a unor oameni politici condamnați pentru abuzuri și ilegalități. Nu se ”comemorează” lovituri de stat sau evenimente care nu fac cinste istoriei țării.

Potrivit reputatului lingvist Alexandru Graur, cuvântul “comemorare” nu se poate folosi decât în cazul unor persoane (evenimente) importante, solemne. Prin urmare, este absurd sa spunem “Comemorăm asasinarea conducătorilor….”

Care este diferența dintre aniversare și comemorare

Cele două noțiuni “a comemora” și “a aniversa”, așa cum le-am explicat mai sus, nu trebuie confundate din punct de vedere semantic, deoarece nu sunt sinonime. Din contră, se poate spune că au sensuri diferite, aproape opuse, deși nu sunt considerate antonime în adevăratul sens al cuvântului.

Când ne gândim la aniversare și comemorare este evident că ne gândim la un eveniment deosebit, care poate implica o festivitate și chiar o petrecere. Dar fiecare dintre cele două cuvinte se folosește în contexte diferite.

Termenul de ”aniversare” implică un eveniment fericit și se folosește deopotrivă pentru petrecerile obișnuite, dar și pentru evenimente solemne.

Spre exemplu, putem spune fără să greșim:

– Părinții mei împlinesc 20 de ani de la nuntă și vor organiza aniversarea nunții la un restaurant elegant.

– Se împlinesc 100 de ani de la înființarea liceului unde am învățat și se organizează o mare aniversare, cu toate cadrele didactice și personalități care au făcut cursurile aici.

Termenul ”comemorare”, așa cum am subliniat mai sus, este folosit în mod corect în legătură cu mari evenimente istorice sau cu mari personalități. Comemorarea amintește de trecerea lor în neființă sau de momente triste, dar de o importanță deosebită.

Spre exemplu, putem spune fără să greșim:

– Vom comemora 127 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu.

– Comemorarea muncitorilor căzuți în eroicele lupte din 1933 de la Grivița.

Iată un exemplu mult mai clar despre folosirea corectă a termenilor aniversare și comemorare, așa cum putem deduce din fragmentul de mai jos:

”La 10 august 2014, se împlineau 130 de ani de la naşterea lui Panait Istrati, iar pe 16 aprilie anul trecut, 80 de ani de la trecerea în nefiinţă a celui care, deşi şi-a scris cea mai mare parte a operei în limba franceză, este unul dintre cei mai traduşi autori români… O coincidenţă fericită a făcut ca premiera filmului Kyra Kyralina, în regia lui Dan Piţa, să aibă loc în septembrie 2014, fiindcă şi aşa Bucureştiul nu a marcat nici aniversarea, nici comemorarea lui Istrati, deşi cu ani în urmă îşi mai amintea de acest scriitor”. (fragment din articolul ”Între o aniversare și o comemorare”, de Mugur Popovici, publicat în Observatorul cultural pe data de 15 ianuarie 2016).

Diferența dintre praznic și sărbătoare

Confuzia pe care mulți români o fac între cuvintele aniversare și comemorare poate fi comparată cu o altă confuzie care se face între praznic și sărbătoare. Diferența de sens este cumva similară.

Praznicul sau prăznuirea este ziua în care Biserica sărbătorește un sfânt, un eveniment din istoria mântuirii sau sfinte moaște. Spre exemplu, putem vorbi despre praznicul Adormirii Maicii Domnului, care este o pomenire a zilei în care Fecioara Maria a trecut la cele sfinte.

Termenul de praznic este folosit mai degrabă pentru evenimente triste, pentru comemorarea unor mari evenimente de tristă amintire din istoria creștinismului. Praznicele sfinților se sărbătoresc de obicei la data la care au trecut la Domnul, deci sunt legate de moartea lor.

În schimb, termenul de sărbătoare implică o conotație pozitivă, este legată mai degrabă de un eveniment fericit. De aceea, nu vom spune niciodată: Crăciunul – praznicul Nașterii Domnului, ci numai Crăciunul – sărbătoarea Nașterii Domnului. Crăciunul este un eveniment fericit, ca atare este o mare sărbătoare creștină, o sărbătoare a bucuriei și a speranței.

Diferența dintre aniversare și onomastică

Suntem obișnuiți să folosim termenul de ”onomastică” sau ”zi onomastică” atunci când vorbim despre aniversarea zilei de nume. La marile sărbători creștine închinate Maicii Domnului, celor 12 apostoli și sfinților, românii care poartă numele acestora își serbează ziua onomastică.

Aniversarea zilei de nume sau a zilei de naștere presupune o petrecere sau o activitate deosebită care marchează ziua respectivă.

Onomastica este, în primul rând, disciplina lingvistică al cărei obiect de studiu este originea, formarea și evoluția numelor proprii. În plus, onomastica reprezintă și totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc. De la aceste definiții, printr-o extensie de sens, a fost formulată expresia ”zi onomastică” și anume ziua în care sărbătorim numele de botez. În sens colocvial, onomastica se referă doar la ziua numelui, nu și la ziua în care aniversăm data nașterii.

foto: Shutterstock