Intră în lumea Unica pentru a fi la curent cu cele mai importante informații din lifestyle-ul feminin.
Ce plăcut este zefirul, vântul cald care aduce primăvara, după ce toată iarna stăm în bătaia Crivățului! Descoperă care sunt vânturile din România, cum se formează, de unde vin și ce legende au adunat pe aripile lor de-a lungul veacurilor.
Vânturile din România au nume pitorești, pline de culoarea și parfumul vremurilor de altădată. Le asemuim adesea cu personaje din povești, dar ne temem de puterea lor care poate îngropa țara în nămeți pe timp de iarnă sau care ar putea aduce seceta și sărăcia pe timp de vară.
Printre vânturile din România cele mai puternice, avem câteva de temut. Dar avem și vânturi blânde, care anunță vremuri bune și sunt așteptate cu nerăbdare la începutul sezonului cald.
Să aflăm care sunt vânturile din România, de la cele mai puternice, la cele mai slabe, să le descoperim puterea, binefacerile pe care le aduc, dar și pericolele cu care ne pândesc.
Vântul este un fenomen fizic ce se manifestă ca o circulație dirijată de aer în atmosfera terestră. Temperatura și presiunea aerului nu au aceleași valori pe toată suprafața Pământului, regiunile globului sunt încălzite diferit, ceea ce declanșează diferențe mari de temperatură și presiune. Datorită acestor diferențe, mase mari de aer sunt împinse din regiunile cu presiune atmosferică ridicată spre cele cu presiune mai scăzută, ca și cum s-ar rostogoli valuri uriașe de aer de pe crestele munților către câmpie. Asfel se formează vânturile, care sunt studiate în funcție de direcția din care bat și în funcție de viteza lor.
Vânturile sunt clasificate în funcție de puterea lor astfel: – Briza – vânt plăcut, cu o putere între 2 şi 5 – Vânturi puternice – vânturi care pot împiedica desfășurarea unor activități în aer liber și care au o forță cuprinsă între 6 şi 8 – Furtuni – vânturi deosebit de puternice, care pot destabiliza structuri fragile, copaci sau acoperișuri și care au tăria 9 – Uragane și taifune – vânturi cu o forță uimitoare, care pot destabiliza poduri, clădiri, construcții înalte și pot dezrădăcina păduri întregi, având tăria 12
Pe pământ, vântul poate atinge teoretic viteza de 1.230 km/oră, viteza egală cu cea a sunetului, dar practic viteza aceasta nu a fost încă înregistrată oficial. Cea mai iute tornadă studiată până acum a avut o viteză maximă de 500 – 600 km/oră.
Vânturile din România, de la cele mai puternice, la cele mai plăcute
Vântul mare, suhoveiul, vântul negru sau zefirul sunt nume pe care le-au primit de-a lungul timpului vânturile din România. Par nume desprinse din povești, iar unele dintre ele chiar s-au transformat în personaje de poveste. Să descoperim vânturile din România, într-o clasificare în funcție de puterea lor, de la cele mai puternice, la cele mai slabe și plăcute, așa cum este briza mării.
Crivățul
Cunoscut drept cel mai puternic vânt din România, crivățul vine cu putere iarna și aduce viscole în Moldova, sudul și estul Munteniei sau în Dobrogea. El aduce cele mai mari cantități de zăpadă și îngroapă sate întregi în nămeți. Crivățul bate dinspre nord-est spre sud-vest, cu viteze ce depăşesc uneori 30-35 m/secundă. Apariţia lui în timpul verii este foarte rară, atipică, dar atunci, fiind un vânt cald şi uscat, aduce pagube recoltelor în regiunile din estul şi sud-estul ţării.
Coșova
Cunoscut bine în Banat, unde a și fost botezat, Coșova este un vânt la fel de puternic precum crivățul, iar puterea lui poate ajunge la 25 – 30 m/secundă. Coșova este un vânt intens, cu caracter de foehn (vânt cald), care suflă în partea de sud-vest a ţării (de-a lungul defileului Dunării de la Cazane şi în sud-vestul Banatului). Direcţia dominantă a vântului este de la sud-est spre nord-vest sau chiar de la est la vest. Coşava este un vânt cald şi uscat, care topeşte în câteva zile zăpada şi aduce temperaturi mult mai mari în vestul țării la început de primăvară.
Vântul mare
Este un vânt de munte, care se formează pe versanţii nordici ai Carpaţilor Meridionali, pe cei estici ai Carpaţilor Orientali şi pe cei exteriori ai Carpaţilor de Curbură. Este un vânt local, cu caracter de foehn și bate cu o viteză de 10 – 15 m/secundă. Vântul mare se simte pe versanții munților în orice anotimp și este simțit și în Ţara Oltului, venind dinspre munții Făgăraş. Spre final de iarnă, el accelerează topirea zăpezilor și poate provoca inundații, iar vara împinge mase de aer cald către câmpie, ceea ce ajută la coacerea culturilor de câmp.
Nemirul
Resimțit puternic în depresiunea Brașovului, nemirul sau nemerul este un vânt local care se formează pe partea estică a Carpaţilor Orientali. El pătrunde prin văile şi trecătorile munţilor şi se revarsă pe versantul vestic în depresiunea Brașovului sub forma unui vânt rece, cu o viteză de deplasare de 10-20 m/secundă. În popor se crede că nemirul bate dintre munții Nemira (de unde și-a luat și numele), aflați în Carpații Orientali, la limita dintre județele Covasna și Bacău. Nemirul este resimțit adesea în sezonul rece și menține temperaturi foarte scăzute zile în șir pe timp de iarnă în depresiunea Brașovului.
Austrul
Un vânt cu o intensitate medie, dar foarte cald, care usucă solul și vegetația bate adesea vara în Crişana, Banat şi Oltenia. Numele lui științific este austrul, dar localnicii l-au botezat sărăcilă, deoarece acest vânt anunță o perioadă lungă de secetă și uscăciune. Puterea lui poate ajunge la 20 m/secundă și usucă puternic solul la suprafață.
Vânturile locale din România
Suhoveiurile – vânturi moderate, foarte uscate, care bat vara în Podișul Moldovei, Podișul Dobrogei și Bărăgan.
Băltărețul – vânt călduț și umed, care suflă din primăvară până în toamnă dinspre sud, mai ales în sud-estul României.
Vântul negru sau karaleul este un vânt uscat, care aduce zile fierbinți și secetă în Dobrogea și sudul Munteniei (Bărăgan). Localnicii l-au numit „Traistă goală” pentru că usucă bobul de grâu și floarea soarelui.
Zefirul – este un vânt slab, plăcut, călduț care suflă primăvara dinspre sud și aduce primele zile plăcute din luna aprilie.
Orădeanul – vânt care bate mai tot timpul anului pe versanţii vestici ai Munţilor Apuseni și suflă dinspre vest şi nord-vest.
Făgărașul – este un vânt de intensitate medie, care se formează pe versanții Bucegilor și suflă dinspre vest.
Sădeanul, Mureșeanul și Gureanul – trei vânturi locale care suflă în Câmpia Olteniei, dinspre vest, dinspre nord și, respectiv, dinspre sud.
Ardeleanul și Munteanul – vânturi locale care se formează pe versanţii transilvăneni ai Carpaţilor Orientali, primul suflă dinspre apus, în timp ce în părţile sudice ale aceloraşi munţi se formează cel de al doilea, munteanul.
Briza mării
Cântată în poeme și melodii celebre, briza mării este un vânt plăcut aproape ca o adiere, pe care îl simțim doar la malul Mării Negre. În timpul zilei, litoralul se încălzește, emană valuri de aer fierbinți care se ridică și lasă loc să pătrundă un aer mult mai răcoros de pe mare. Astfel, se formează un circuit de aer între mare și uscat care poartă numele de briza mării.
Această briză ne ajută dimineața devreme să beneficiem de acțiunea terapeutică a aerosolilor salini, iar seara ne încântă cu adierile ei plăcute la o plimbare pe malul mării.
Briza de munte
Briza, acest vânt plăcut și lin, nu se formează doar la mare. Există și briză de munte. În timpul dimineților calde de vară, versanții se încălzesc mai repede decât zonele din vale. Aerul cald de pe versanți se ridică, în urma lui urcând aerul mai rece din vale. Noaptea, aerul răcit tot prin radiaţie de către versanţi, mai greu şi mai dens, se va scurge spre văi. Astfel ia naştere briza de munte.
Faptul că aerul în timpul zilei are o mişcare ascendentă favorizează apariţia norilor cumuliformi, care vor aduce ploi mai dese în zonele montane pe timp de vară. Brizele de vale şi de munte, prin acţiunea lor, aduc o mare contribuţie la atenuarea contrastelor termice și menținând temperaturi mult mai plăcute și răcoroase la munte.
Legenda Crivățului
Vânturile din România sunt vânturi de intensitate mică, în comparație cu alte vânturi puternice care aduc furtuni și uragane prin alte părți ale lumii. Foarte rar se întâmplă să ne confruntăm cu viscole puternice în lunile ianurie – februarie, când simțim crivățul, sau cu furtuni puternice de vară, în lunile iunie – iulie.
Cel mai puternic și de temut dintre vânturile din România rămâne crivățul, vântul extrem de rece care bate dinspre nord-est sau ”de la ruși”, cum se mai spune popular. Nu întâmplător, oamenii au născocit o legendă frumoasă despre crivăț de puterea căruia se tem iarna.
Crivățul ieșea adesea la plimbare să se bucure de soare și de vremea frumoasă pe timpul verii. Dar pe unde trecea, aducea numai necazuri. Cum intra prin grădini, scutura trandafirii cei frumoși, ofilea florile și culca la pământ crinii plini de parfum. Cum ajungea prin livezi, rostogolea fructele pe jos și frângea ramurile pomilor încărcați de roade.
La câmpie, făcea și mai multe rele. Ici culca la pământ grâul, îi zdrobea spicele și risipea toate boabele, colo dobora clăile de fân și le lua vârtej pe sus. Iar, în pădure, desrădăcina copacii bătrâni.
Cum găsea câte o turmă de oi ce păștea în tihnă, le împrăștia în toate părțile și le învârtea de nu le mai găseau ciobanii. Oamenii începură să se jeluiască de toate relele făcute de Crivăț. ”Este un vânt rău! Dacă va sufla mereu, ne va lasă săraci și flămânzi!”, strigau oamenii. Îndată Împăratul Vânturilor îl chemă pe Crivăț și-l întrebă dacă este adevarat ce se aude în lume despre năzdrăvăniile lui.
”Vai de mine, n-am avut de gând să fac rău nimănui, am vrut doar să mă joc cu florile, cu holdele și cu mioarele. Vina este a lor, că nu știu de glumă!”, a spus Crivățul. ”Gluma ta întrece măsura, fătul meu. Să nu faci rău altuia, nici în glumă. Ca să te înveți minte, eu nu-ți mai voi da drumul vara. Numai iarna vei ieși din închisoare. Atunci ai să te poți juca cu gheața și zăpada, căci lor n-ai ce stricăciuni să le faci!”, îi spuse Împăratul Vânturilor.
De atunci, Crivățul nu mai suflă decât iarna, pe pământul înțepenit de ger, bătut de viscol și înăbușit sub troiene de zăpadă. El vine la noi dinspre miazănoapte și răsărit, trecând peste câmpuri pustii și mări furtunoase. (Legendă populară din Muntenia și Moldova)