INTERVIU. Alexandru Papadopol, protagonist în filmul „Balaur”, despre perioada pandemiei: „Lipsa unei predictibilități a fost bulversantă”

De Adelina Duinea, pe

Pe Alexandru Papadopol îl puteți „întâlni” din 9 septembrie în toate cinematografele din țară, în filmul „Balaur”, inspirat din fapte reale. Producția, care marchează debutul regizorului și scenaristului Octav Chelaru, are drept focus consecințele unor decizii pripite, luate de protagonistă din cauza relației disfuncționale cu soțul preot (jucat de Alexandru Papadopol). Ce l-a atras pe Alexandru să-i dea viață lui Dragoș, cum s-a pregătit să interpreteze un preot, care a fost atmosfera de pe platourile de filmare, dar și cum a depășit perioada pandemiei află din rândurile de mai jos!

Ce ai descoperit despre tine prin intermediul acestui rol și film? Cum te-ai pregătit pentru el și care a fost cea mai mare provocare?

Cu fiecare rol, un actor descoperă ceva despre el însuși, ceva ce nu putea bănui sau intui, adică un element emoțional pe care îl conține în interiorul lui, dar îl ascunde în spatele unor măști pentru a se proteja ca persoană civilă. Cea mai mare provocare pentru mine a fost aceea ca, împreună cu Octav Chelaru, regizorul și scenaristul filmului, să descopăr resorturile intime ale acestui om, care are o meserie mai specială și să înțeleg ce mod de a gândi îl determină să acționeze în detrimentul lui și al celorlalți și, de asemenea, ce fel de orgolii sociale l-au adus în zona în care să devină autoritar și inflexibil. Pregătirea a necesitat, deci, pe lângă virtuozitățile preoțești (cântece, proceduri bisericești, denumiri) care trebuiau învățate, și pregătirea unui mod specific de a gândi „compoziția” acestui soț și tată, care nu întâmplător era și preotul respectat din micul oraș în care trăia.

Povestește-ne o întâmplare memorabilă de pe platourile de filmare.

În general, pe un platoul de filmare întâmplările memorabile fac parte din procesul actoricesc și nu se leagă nicidecum de vreo pățanie amuzantă. Seriozitatea și profesionalismul din echipele de filmare se găsește cu greu în alte domenii… Țin minte, totuși, că mulți trecători îmi spuneau „săru’ mâna, părinte” în pauzele de filmare, iar eu le răspundeam cu bunăvoință. 🙂

INTERVIU. Alexandru Papadopol, protagonist în filmul „Balaur”, despre perioada pandemiei: „Lipsa unei predictibilități a fost bulversantă”

„Balaur” este o dramă inspirată dintr-o poveste reală. Cum faci, în general, să nu pleci de la filmări sau de pe scena teatrului încărcat cu emoțiile personajului jucat?

Nimeni nu poate da un răspuns mai bun decât marele profesor Dem Rădulescu, și anume: „Actoria e colț cu nebunia, dar totul e să nu dai colțul”.

Cum ați colaborat tu și Mălina la filmări? Ați avut o conexiune imediată sau v-ați apropiat treptat?

Nu ne cunoșteam dinainte, dar am făcut mai multe repetiții înaintea filmării și am încercat să înțelegem, împreună cu regizorul, care este relația reală dintre Ecaterina și Dragoș și de ce se degradează lucrurile așa de tare între ei. În general, la filmare e bine să ai o relație cât mai bună cu partenerii direcți pentru că în felul acesta se elimină nevoia de auto-protecție și pot apărea momente emoționante în fața camerei de filmat. Este esențial să ai parteneri talentați. La filmul „Balaur” am fost norocos din acest punct de vedere.

Cum ai parcurs perioada pandemiei? Te-a afectat personal sau profesional?

Acum realizez cât de urâtă a fost perioada aceea, încărcată cu știri sumbre și lipsa oricărei speranțe. Nimeni nu știa cât va dura pandemia, nimeni nu știa când se vor deschide teatrele, scandalurile pe rețelele de socializare erau la ordinea zilei. Da…, am fost destul de afectat și pe plan personal, dar mai ales pe plan profesional. Chiar dacă am fost unul dintre norocoșii care a muncit în pandemie (filmul „Balaur” e filmat, de exemplu, în pandemie), lipsa unei predictibilități a fost bulversantă.

INTERVIU. Alexandru Papadopol, protagonist în filmul „Balaur”, despre perioada pandemiei: „Lipsa unei predictibilități a fost bulversantă”

Te-ai confruntat vreodată cu stări de anxietate sau depresie? Dacă da, ce le-a provocat și cum le-ai depășit?

Mulțumesc lu’ Dumnezeu, nu m-a lovit depresia până acum. Am atâta treabă, încât nu prea am timp să mă gândesc la lucruri care să mă întristeze cu adevărat sau care să mă determine să cred că scopurile în viață sunt niște lucruri abstracte. Cred că am și noroc cu meseria asta a mea, care mă ajută să arunc peste bord multe frustrări și multe furii neîmpărtășite, prin intermediul diverselor roluri și personaje.

Ce faci când nu joci? Ce alte pasiuni/hobby-uri ai? Vreun talent ascuns?

De regulă merg la cinema (lucru pe care îl ador!) și încerc să citesc cât mai mult din ceea ce mi-am propus.

Ai vreun regret?

Am și regrete, dar, făcând un bilanț rapid, pot spune că am avut infinit mai multe bucurii și experiențe pozitive, în unele situații chiar fiind mândru de mine. Am, desigur, și tristeți, dar nu mi se pare necesar sau interesant să le spun la ziar. :))

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Urmărește-ne pe Google News
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!