Cântărețul John Hammond a murit la 83 de ani

Zodiacul Chinezesc. Ce zodie chinezească ești în funcție de anul nașterii

02.03.2026, 10:49. Actualizat 02.03.2026, 14:12

Muzicianul John Hammond, una dintre cele mai autentice voci ale bluesului acustic din ultimele șase decenii, a murit la vârsta de 83 de ani.

Decesul său, survenit pe 28 februarie 2026, a fost confirmat de colaboratorul și prietenul său apropiat Paul James, care a aflat vestea de la soția artistului, Marla. Cauza și locul morții nu au fost încă făcute publice.

Cuprins

1 Un interpret dedicat rădăcinilor bluesului
2 De la descoperirea bluesului la scena din Greenwich Village
3 Colaborări cu viitoare legende ale muzicii
4 O discografie amplă și un stil inconfundabil
5 Premii, recunoaștere și contribuții la istoria bluesului

Un interpret dedicat rădăcinilor bluesului

De-a lungul unei cariere de peste șaizeci de ani, Hammond și-a construit reputația ca unul dintre cei mai autentici interpreți ai bluesului acustic în afara Sudului american, locul de origine al genului. Cunoscut sub numele de John Hammond, John P. Hammond sau John Hammond Jr., artistul a rămas fidel tradițiilor brute ale bluesului din Delta și Chicago, influențând generații întregi de muzicieni.

Născut pe 13 noiembrie 1942 în New York City, John Paul Hammond era fiul celebrului producător și descoperitor de talente John Henry Hammond Jr., cel care a promovat artiști precum Billie Holiday, Aretha Franklin, Bob Dylan și Bruce Springsteen. În ciuda acestei moșteniri impresionante, Hammond și-a construit propriul drum artistic, crescând în principal alături de mama sa după separarea părinților.

Așa a slăbit, de fapt, Damian Drăghici! Trucul care l-a ajutat „să ardă" mai bine de 70 de kilograme: „Nu mai mănânc deloc, niciun fel..."

Recomandarea zilei

De la descoperirea bluesului la scena din Greenwich Village

Hammond a descoperit bluesul în adolescență, după ce a ascultat înregistrări ale lui Jimmy Reed. A început să cânte la chitară în liceu și s-a cufundat rapid în repertoriul tradițional al genului. A urmat pentru scurt timp Antioch College în Ohio, dar a renunțat pentru a se dedica muzicii, mutându-se în Greenwich Village în plină renaștere folk și blues la începutul anilor 1960.

În 1963 a semnat cu Vanguard Records și a lansat albumul de debut, o colecție de piese tradiționale asociate cu Muddy Waters, Lightnin’ Hopkins și Robert Johnson. Acest disc l-a consacrat ca interpret serios într-o perioadă în care publicul tânăr redescoperea rădăcinile muzicii americane.

S-a aflat că divorțează, iar acum a fost prinsă plângând la volan! Soțul ei a depus deja actele de divorț! Ce a mai ieșit la iveală, între timp, despre mariajul lor

Recomandarea zilei

Citeşte și: Actrița Lorraine Bayly, cunoscută din serialul „The Sullivans”, a murit la 89 de ani

Citeşte şi: Legendarul Neil Sedaka, autorul hitului „Oh! Carol”, a murit la 86 de ani

Citeşte şi: A ajuns de nerecunoscut! Actrița celebră, transformată radical după ani de dependențe și operații estetice complicate

Citeşte şi: Actorul și muzicianul Monti Rock III, din „Saturday Night Fever”, a murit la 86 de ani

Colaborări cu viitoare legende ale muzicii

Deși cunoscut pentru interpretările acustice, Hammond a oscilat cu ușurință între acustic și electric. Albumul So Many Roads (1965) i-a reunit pe Mike Bloomfield, Robbie Robertson, Garth Hudson și Levon Helm, muzicieni care aveau să formeze ulterior The Band. Această colaborare l-a plasat în centrul unei rețele creative care a influențat decisiv rockul și bluesul anilor ’60.

În aceeași perioadă, Hammond s-a intersectat cu Jimi Hendrix, Eric Clapton și Duane Allman. Hendrix a cântat pentru scurt timp în trupa sa de turneu, iar Hammond își amintea cu uimire momentul în care atât Hendrix, cât și Clapton au împărțit scena în formația sa pentru câteva concerte în Greenwich Village — o întâlnire legendară, niciodată înregistrată, dar devenită parte din mitologia bluesului.

O discografie amplă și un stil inconfundabil

De-a lungul carierei, Hammond a lansat peste 30 de albume la case de discuri precum Vanguard, Columbia, Rounder și Chesky Records. Muzica sa a rămas constant ancorată în structurile tradiționale ale bluesului, marcate de vocea sa puternică, de tip barrelhouse, și de o tehnică de chitară precisă, orientată spre expresivitate.

Unul dintre proiectele sale remarcabile din perioada târzie este Wicked Grin (2001), un album dedicat în mare parte pieselor lui Tom Waits, care a produs discul și a contribuit cu chitară și voce secundară. Colaborarea a adus muzica lui Hammond către un public nou, demonstrând capacitatea sa de a reinterpreta compoziții contemporane prin filtrul bluesului tradițional.

Premii, recunoaștere și contribuții la istoria bluesului

Hammond a câștigat un premiu Grammy în 1985 pentru contribuția la compilația Blues Explosion și a primit numeroase nominalizări suplimentare. A fost distins cu opt Blues Music Awards și, în 2011, a fost inclus în Blues Hall of Fame, o recunoaștere a măiestriei sale și a rolului său de promotor al patrimoniului bluesului.

Pe lângă activitatea muzicală, Hammond a contribuit la documentarea istoriei bluesului. A prezentat documentarul The Search For Robert Johnson (1991), dedicat vieții și moștenirii influentului pionier al bluesului din Delta.

Succesul comercial nu a fost niciodată prioritar pentru Hammond. El a cultivat un public devotat și respectul profund al colegilor muzicieni, care i-au apreciat autenticitatea și devotamentul față de tradiția bluesului. A continuat să cânte până târziu în viață, menținând o prezență constantă pe scenă și în studiouri.

John Hammond lasă în urmă o moștenire muzicală vastă și o comunitate globală de admiratori.

Foto – Facebook