Cum e să fii părintele unui copil queer în România. Laura Sgârcitu: „Mulți oameni pun preț mai mare pe gura lumii decât pe fericirea propriilor lor copii” / Exclusiv

Anul acesta, peste 30.000 de persoane au participat la Marșul Bucharest PRIDE 2025, organizat de Asociația ACCEPT, marcând 20 de ani de la primul Pride care a avut loc în România. Cu ocazia aniversării, am stat de vorbă cu Laura Sgârcitu, mama unui copil queer, activistă și membră a grupului civic „Părinți pentru Drepturi Egale”, pentru a afla care sunt provocările cu care se confruntă părinții copiilor queer din România și ce ar trebui să se schimbe urgent, la nivel instituțional.

Cuprins

1 Credeam, ca mulți alți oameni, că e o alegere, o chestie de «modă» și că o să îi treacă
2 Dacă copilul meu a avut curajul să îmi mărturisească cine e, eu trebuie să am curajul de a-i fi alături
3 E greu să lupți împotriva mesajului urii promovat inclusiv de biserică
4 Se rupe inima în tine când afli că lumina ochilor tăi e greșită și va arde în iad
5 Mesajul meu este unul simplu: încercați să înțelegeți, să empatizați și să respectați

Credeam, ca mulți alți oameni, că e o alegere, o chestie de «modă» și că o să îi treacă

Cum a fost pentru dumneavoastră momentul în care copilul v-a mărturisit că este queer?

Îmi amintesc că a fost un pic ciudat, nu știam absolut nimic despre asta, credeam, ca mulți alți oameni, că e o alegere, o chestie de „modă” și că o să îi treacă. Mi-am spus, în sinea mea că e o modalitate de a atrage atenția, dar nu am zis cu voce tare. Nu am făcut nimic care să pară că e ceva extraordinar, ieșit din comun, am spus simplu că nu știu nimic despre asta și hai să vorbim, ce simți, de când, ajută-mă să înțeleg, dă-mi ceva resurse de citit. Și am înțeles.

Au existat greșeli pe care le-ați făcut la început și pe care poate acum le regretați?

După ce ieri a contestat o lege la CCR, Nicușor Dan revine azi cu o nouă decizie neașteptată! Mișcarea surprinzătoare care ar putea schimba calculele pentru toți românii. Anunțul momentului

Recomandarea zilei

Nu îmi amintesc. Știu că din momentul în care am înțeles am priceput totodată că nu s-a schimbat nimic la copilul meu, îl iubesc la fel, se schimbă lucrurile doar pentru mine, pentru că trebuie să-i fiu alături într-o lume, în mare parte ostilă. Și asta am făcut chiar din acel moment. Dacă copilul meu a avut curajul să îmi mărturisească cine e, eu trebuie să am curajul de a-i fi alături.

Dacă copilul meu a avut curajul să îmi mărturisească cine e, eu trebuie să am curajul de a-i fi alături

Ce ați învățat despre dumneavoastră, ca părinte, din momentul în care ați început să fiți activistă pentru drepturile persoanelor din comunitatea LGBTQIA+?

Gabriela Cristea a făcut senzație pe litoral, într-un costum de baie roz, din două piese! A întors toate privirile, iar fanii au reacționat imediat! „Superbă Gabriela!”. Cum s-a afișat vedeta TV / FOTO

Recomandarea zilei

Ce am aflat, și nu aș fi vrut să știu asta niciodată, e că mulți oameni pun preț mai mare pe gura lumii decât pe fericirea propriilor lor copii. Și asta doare ca naiba, mai ales dacă ești copilul în cauză. Și că gura lumii e atât de vehementă pentru că e alimentată de discursul politic al urii din spațiul public, susținut inclusiv de BOR. De aceea am decis, împreună cu alți părinți, să înființăm grupul civic Părinți pentru Drepturi Egale, o voce care să răspundă asumat în spațiul public diverselor atacuri.

Cum e să fii părintele unui copil queer în România. Laura Sgârcitu: "Mulți oameni pun preț mai mare pe gura lumii decât pe fericirea propriilor lor copii" / Exclusiv

Conferința Internațională a Părinților Copiilor LGBTQ+, Chisinau 2024, Grigore Șoitu și Laura Sgârcitu

Cu ce provocări sau reacții v-ați confruntat odată ce ați vorbit deschis în spațiul public despre copilul dumneavoastră queer?

Din fericire eu mă învârt printre oameni deschiși la minte care, chiar dacă nu știu nimic despre subiect, sunt dispuși să întrebe, să discute, să dezbată apoi. Sigur că m-am întâlnit și cu persoane care consideră comunitatea LGBTQA+ ca fiind lovită de boală, de degenerare, profund păcătoasă. Și lor am încercat să le explic, dar cu rezultate moderate. E greu să lupți împotriva mesajului urii promovat inclusiv de biserică. Dar lucrurile se schimbă de la an la an, ați văzut marea de aliați, părinți, prieteni, rude ale comunității care a participat la Pride anul acesta? Această comunitate crește, pentru că oamenii înțeleg că acordarea de drepturi egale unei comunități nu îți ia nimic din drepturile tale, că dacă trăim într-o societate democratică drepturile minorităților trebuie respectate.

E greu să lupți împotriva mesajului urii promovat inclusiv de biserică

Ce le-ați spune acum unor părinți care află că au un copil queer?

Mesajul meu către un părinte ar fi să își iubească, pur și simplu, copilul, să îl susțină, să îi fie sprijin atunci când copilului îi este greu. Iar copiilor, tinerilor din această comunitate le este greu. Dacă gradul de acceptare, incluziunea, au crescut în orașe mari, asta nu se întâmplă și în orașele mici sau la sate – iar copii queer sunt peste tot. Bullying-ul este un adevărat flagel în școli, iar asupra persoanelor queer acesta se manifestă și mai accentuat, inclusiv din partea profesorilor. Oricât de ostil ar fi mediul exterior, susținerea părinților, a familiei, este esențială. Sunt studii care arată că incidența depresiei, a gesturilor suicidare e mult mai mare în rândul copiilor care sunt respinși de familie. Dacă nu se ajunge chiar până acolo, mai devreme sau mai târziu acești copii ajung să își părăsească familia de origine. Știu că pentru unii părinți pare greu, dar au resurse multe să se informeze, să discute deschis cu copiii lor, să caute ajutor. Există la Asociația Accept un grup de suport, coordonat de un psiholog, unde pot găsi răspunsuri și resurse, pot împărtăși cu alți părinți stările prin care trec.

Ce mesaj aveți pentru copiii queer care nu se bucură de susținerea părinților?

Din fericire comunitatea este foarte unită, tinerii își împărtășesc unii altora experiențele și își sunt de ajutor, deci primul sfat ar fi să caute această comunitate din zona în care se află.

Sfatul referitor la părinți e să încerce să discute cu aceștia doar atunci când sunt pregătiți ei înșiși să își facă „ieșirea în lume”, iar asta depinde de fiecare. Fiecare copil știe clar cum se poziționează părinții lui vis-a vis de comunitatea LGBTQA+, din comentariile de zi cu zi asupra știrilor din presă, din cum reacționează la secvențe din filme care fac referire la această comunitate etc. Nu există o rețetă, o vârstă, un context ci doar intuiție și, eventual, căutarea unui aliat pe care familia îl respectă (o rudă, un prieten, un profesor) care i-ar putea fi alături în momentul discuției.

Ce v-ați dori să se schimbe în România pentru comunitatea LGBTQIA+?

În primul rând, schimbarea discursului public în care această comunitate este mereu țapul ispășitor pentru tot ce nu merge bine în țară. Un prim pas îmbucurător a fost menționarea comunității în mesajul de mulțumire, după alegeri, al Președintelui României, Nicușor Dan.

Apoi, o schimbare urgentă de care avem nevoie este acordarea drepturilor civile pentru familiile formate din persoane de același sex pe care România și le-a asumat ca parte a UE. Copiii noștri aduc valoare comunităților în care trăiesc, plătesc taxe și impozite ca toți cetățenii, deci trebuie să beneficieze de aceleași drepturi.

Cele două, îmbunătățirea discursului public și acordarea drepturilor civile vor avea un impact treptat asupra mentalului colectiv, vor scădea presiunea și vor afecta direct și în bine viața acestei comunități. Unii părinți nu vor mai simți atât de pregnant și amenințător presiunea socială și poate multe familii nu vor mai trăi tragedii așa cum se întâmplă azi.

Anul acesta, peste 30.000 de oameni au participat la Bucharest Pride. De ce credeți că numărul celor care participă la eveniment continuă să crească an de an?

Da, numărul aliaților și al membrilor comunității care au curaj să își asume cine sunt a crescut și va crește, pentru că voci importante din spațiul public au început să vorbească despre această comunitate, să explice, să dezbată.

Asociații ca Accept sau Mozaiq, dincolo de programe dedicate susținerii tinerilor și părinților, de consultanță și consiliere, derulează campanii de conștientizare pentru publicul larg. Campania Mozaiq „Iubim la fel”, distinsă cu numeroase premii, a adus laolaltă 12 agenții care au lucrat pro-bono și cot la cot pentru că li s-a părut un pas important pentru o Românie mai incluzivă.

Campania „Protejați toate familiile”, a asociației Accept, care a rulat inclusiv la TV, a sensibilizat publicul, iar din această campanie am făcut parte și eu.

https://www.youtube.com/watch?v=NBZurGI2CPI

Platforme precum Carta Diversității sau Incluziune pe Bune promovează diversitatea și incluziunea în companii, iar jurnaliști și influenceri s-au implicat în susținerea comunității, astfel încât, încet, încet oamenii înțeleg că această comunitate e făcută, de fapt, din oameni pe care îi cunosc, cu care au lucruri în comun, oameni valoroși ca toți oamenii, și care au nevoie să fie vizibili și respectați ca toți oamenii.

Se rupe inima în tine când afli că lumina ochilor tăi e greșită și va arde în iad

E greu să fii părinte de copil queer în România?

Da, oricât de deschis la minte ai fi, te revolți când auzi zilnic că țara asta merge prost din cauza comunității din care face parte copilul tău. Da, pentru că în multe instituții încă nu poți împărtăși cu colegii frământările pe care le ai legate de copilul tău. Da, pentru că se rupe inima în tine când afli că lumina ochilor tăi e greșită și va arde în iad. Eu cred în dragostea pentru aproapele meu, dar mai ales în grija pentru copilul meu azi, aici. Credința nu ar trebui, sub nicio formă, să facă rău niciunei minorități, de nici un fel. Copiii noștri sunt aceiași copii pe care i-am iubit și îngrijit din prima lor zi de viață, nu devin altcineva când aflăm noi că fac parte din această comunitate.

Ce mesaj aveți pentru cei care nu acceptă încă diversitatea sexuală și de gen?

Acceptarea diversității nu înseamnă să vă schimbați propriile valori, ci să recunoașteți și să respectați dreptul fiecărei persoane de a fi ea însăși.

Diversitatea sexuală și de gen nu este un fenomen nou sau o alegere; este o realitate intrinsecă a condiției umane. De-a lungul istoriei și în toate culturile, au existat și există oameni cu orientări sexuale și identități de gen diferite de normele majoritare. Negarea acestei realități nu face decât să creeze suferință și diviziune.

Este crucial să înțelegem impactul devastator pe care îl poate avea respingerea asupra vieții persoanelor LGBTQ+. Discriminarea, prejudecățile și lipsa de acceptare pot duce la probleme grave de sănătate mintală, izolare socială și, în cazuri extreme, chiar la violență. Fiecare persoană merită să se simtă în siguranță, acceptată și iubită, indiferent de orientarea sexuală sau identitatea de gen.

Vă invit să faceți un pas spre empatie. Încercați să vă imaginați cum ar fi să fiți judecat sau respins pentru o parte fundamentală a cine sunteți. Gândiți-vă la prieteni, membri ai familiei sau colegi care ar putea fi parte din comunitatea LGBTQ+ și cum i-ar afecta lipsa dumneavoastră de acceptare.

Citește și – Eligarf, artista queer care și-a construit succesul prin vulnerabilitate, în industria muzicală din România: „Am crescut cu dorul, cu nevoia de afecțiune amânată. Cred că de asta și cânt cu atâta emoție”

Citește și – 30.000 de persoane la Marșul Bucharest PRIDE 2025. Un semnal puternic pentru egalitate și democrație

Mesajul meu este unul simplu: încercați să înțelegeți, să empatizați și să respectați

Credeți că ar trebui să existe educație în acest sens în școli?

Educația sexuala în școli nu are nimic de-a face cu sexualizarea precoce a copiilor, ci îi învață pe aceștia să recunoască limitele intimității, despre ce este îi permis sau nu unei persoane străine în raport cu corpul lor, îi învață să se protejeze de abuz și de traficul de persoane, să evite situațiile dramatice cu care se confruntă o mamă minoră. La fel, a învăța despre faptul ca suntem diferiți cultivă empatia și respectul pentru celălalt. Copiii vor afla că sunt copii care se nasc diferiți de ei și că asta nu îi afectează în nici un fel. Fără o educație adecvată, copiii și adolescenții se bazează adesea pe surse de informare incomplete, distorsionate sau chiar dăunătoare (cum ar fi consumul de internet fără discernământ, stereotipurile sociale sau dezinformarea). O educație structurată în școli ar oferi informații bazate pe fapte științifice și pe drepturile omului, ajutând la demontarea miturilor și a prejudecăților. Tinerii vor crește și vor trăi într-o societate din ce în ce mai diversă. Înțelegerea și respectul pentru diversitatea umană sunt competențe cheie pentru a naviga în această lume și a contribui pozitiv la ea.

Foto – Larisa Baltă