Deşi ne îngrijim zilnic tenul, unghiile sau părul, urechile primesc mai rar atenţia cuvenită şi atunci ne preocupă mai mult aspectul decât sănătatea lor.
Principala grijă, când vine vorba de sănătatea urechilor, este ceea ce numim „ceară”, acea substanţă lipicioasă şi gălbuie. În termeni medicali, ea se cheamă cerumen şi joacă un rol important în sănătatea urechii.
Dacă secreţia de cerumen este mare se pot forma aşa-numitele dopuri de ceară care acoperă timpanul şi micşorează acuitatea auditivă. De aceea este importantă curăţarea periodică a urechilor.
Poţi folosi soluţiile speciale, sub formă de spray, care înmoaie cerumenul, făcându-l să se scurgă mai uşor în afară. Dar o ureche sănătoasă se poate curăţa, mai rapid şi mai simplu, doar cu apă (săpunul obişnuit este uşor alcalin şi slăbeşte apărarea urechii). De două-trei ori pe săptămână, se spală bine pavilionul, adică partea externă a urechii, şi, cu buricul degetului (nu un unghia!), se curăţă intrarea canalului auditiv.
La sfârşit, şterge bine urechea cu un prosop moale sau cu degetul învelit în vată pentru că umezeala favorizează înmulţirea ciupercilor şi duce la micoze.
Beţigaşele de urechi sunt făcute pentru a curăţa pavilionul, nu pentru a fi introduse pe canalul auditiv. Dacă le foloseşti astfel nu faci decât să împingi cerumenul, împreuna cu impurităţile pe care le conţine, către timpan. Astfel creşte riscul dopurilor de ceara şi al infecţiilor.
Având în vedere că lungimea canalului auditiv este de numai 2,5 centimetri, al doilea şi cel mai important risc este acela de a răni timpanul într-o secundă de neatenţie.
De altfel, nu este indicat să introduci niciun obiect străin în ureche, iar în această categorie intră şi căştile. Dacă nu poţi renunţa la melodiile preferate, alege căştile care se poartă pe ureche şi nu înăuntru. Cu atât mai mult evită căştile de tip dop (sau in-ear), care intră mai adânc pe canalul auditiv. Dacă foloseşti dopuri de urechi, alege unele moi, maleabile.
Chiar dacă sunt prea scurte pentru a ajunge la timpan, dopurile şi căştile pot să zgârie pielea canalului auditiv, iar o leziune, chiar şi foarte mică, reprezintă o portiţă de intrare pentru bacterii, care vor declanşa otita externă.
Un alt factor de risc este apa, care micşorează aciditatea din canalul auditiv. Dacă mergi des la piscină, foloseşte casca de înot sau dopurile. Din acelaşi motiv, aplică cu atenţie vopseaua de păr, spray-ul fixativ sau alte produse de styling, care nu trebuie să ajungă în ureche.
Şi structurile interne ale urechii se pot infecta, ducând la otita medie sau internă. De obicei, acestea sunt complicaţii ale unor boli respiratorii uşoare (răceală, gripă) pentru că germenii din nas sau gât ajung la ureche prin trompele lui Eustachio, mici canale ce leagă nasul de ureche.
Ca să-ţi protejezi urechile, tratează corespunzător infecţiile căilor aeriene superioare, chiar dacă par banale.
Orice simptom care apare la nivelul urechii (mâncărime, ţiuit, durere, pierderea acuităţii auditive) este un motiv pentru a consula medicul. Tot la medic trebuie să apelezi dacă ai un corp străin in ureche sau când crezi că s-a format un dop de ceară. Nu încerca să le extragi acasă, pentru că îţi poţi răni timpanul.