Robert Edwards, inventatorul fertilizării in vitro a primit recent premiul Nobel pentur medicină, stârnind criticile celor de la Vatican, nemulţumiţi de această decizie.
„Robert Edwards primeşte premiul Nobel 2010 pentru dezvoltarea fertilizării in vitro la oameni. Reuşita lui a făcut posibil tratamentul infertilităţii, boală care afectează o mare parte din oameni, inclusiv 10% din cuplurile din lumea întreagă”, anunţa acum două zile un comunicat publicat pe site-ul nobelprize.org.
Vaticanul acuză
La scurt timp, Ignacio Carrasco de Paula, un oficial de la Vatican a declarat că acest premiu este „nelalocul lui”. Principala grijă a prelatului este aceea că nu s-au luat în seamă problemele etice pe care le pune fertilizarea in vitro.
Monsignorul Carrasco, purtător de cuvant al Vaticanului în probleme de bio-etică, a spus că FIV este motivul pentru care există o piaţă neagră a ovulelor precum şi motivul pentru care mulţi embrioni sunt ucişi, doctorul Robert Edwards fiind responsabil pentru toate acestea.
Preotul uită, se pare, că FIV a adus o bucurie nebănuită în viaţa a milioane de cupluri din toată lumea.
Până la ora actuală se estimează că patru milioane de copii s-au născut prin fertilizare in vitro, din părinţi care nu sperau să aibă vreodată urmaşi. Profesorul Edwards a fost felicitat pentru premiu şi de Louise Brown, primul copil născut prin fertilizare in vitro. Acum în varsta de 32 de ani, Louise ştie că nu s-ar fi născut niciodată dacă n-ar fi existat profesorul Edwards şi visul lui nebunesc de a face un copil în eprubetă.
Fertilizarea in vitro, o descoperire controversată
Deşi Louise s-a născut în 1978, cercetările provind FIV au început încă din anii ’50.
Alţi oameni de ştiinţă descoperiseră deja că ovulele prelevate de la iepuri pot fi fecundate în laborator, dând naştere unor pui vii. Profesorul Edwards a vrut să vadă dacă se întămplă la fel şi la oameni, dar a descoperit că ovulele umane au un alt ciclu de viaţă. Primele încercări au fost ratate.
Cu timpul, Edwards a descoperit cum se maturizează ovulele umane, cum sunt ele influenţate de hormoni şi când pot fi fecundate dacă întâlnesc spermatozoizi. 1969 a fost anul în care s-a realizat prima fecundare in vitro, numai că embrionul obţinut atunci nu s-a dezvoltat atât cât sperau cercetătorii, celula divizându-se o singură dată.
Profesorul Edwards a bănuit că şansele de reuşită ar fi mai mari dacă ovulele ar fi lasate să se maturizeze în corpul femei fiind abia apoi prelevate. L-a contactat pe ginecologul Patrick Steptoe, care începuse să folosească laparoscopia, o tehnică foarte nouă şi controversată în acel moment. Ovulele prelevate prin laparoscopie de Steptoe erau preluate de Edwards care le fertiliza în laborator cu ajutorul spermei de la donatori. Primul experiment realizat astfel a fost un succes: ovulul fecundat s-a divizat de opt ori, formând un embrion din opt celule.
În ciuda acestui succes uriaş pentru vremea respectivă, Consiliul pentru Cercetări Medicale din Anglia a decis să întrerupă finanţarea proiectului, probabil şi din cauza dezbaterilor aprinse pe care le-a provocat joaca de-a Dumnezeu a lui Edwards.
Deşi s-au făcut presiuni asupra lui pentru a întrerupe proiectul, Edwards n-a vrut să se dea bătut. „Cel mai important lucru în viaţă este să ai un copil. Nimic nu este mai special decât un copil. Am fost foarte afectaţi de disperarea cuplurilor care îşi doreau atât de mult să aibă urmaşi. Am fost criticaţi, dar ne-am luptat din toate puterile pentru pacienţii noştri”, a declarat Robert Edwards.
Din fericire, el a gasit un donator privat care a acceptat să ofere o sumă de bani pentru continuarea încercărilor.
Primul copil „făcut în eprubetă”
Mai hotărât ca niciodată să reuşească, dr. Edwards a reuşit să determine care este momentul cel mai potrivit pentru fertilizare ţinând cont de nivelul hormonal al viitoarei mame. Folosind noile informaţii, el a început să implanteze mamelor embrionii obţinuţi în eprubetă, dar din păcate sarcinile nu au putut fi duse la termen.
Primii norocoşi au fost Lesley şi John Brown, o familie care încerca de nouă ani să aibă un copil. Pe 25 iulie 1978 a venit pe lume Louise, un copil sănătos, născut la termen, care a transformat un vis în realitate şi a dus lumea medicală într-o nouă eră.
Steptoe şi Edwards şi-au deschis în Cambridge prima clinică specializată în FIV. Clinica a fost luată cu asalt atât de cuplurile infertile, cât şi de medicii doritori să înveţe noile tehnici. De atunci şi până astăzi, tehnicile au fost îmbunătăţite, astfel că azi fertilizarea in vitro este un proces eficient şi sigur atât pentru părinţi cât şi pentru copil. Primii copii născuţi în eprubetă, inclusiv Louise Brown, au devenit la rândul lor părinţi, dovadă că sunt la fel de sănătoşi ca cei născuţi pe cale naturală.