Bebeluşul tău are nevoie de fier?

De Erika Chivu pe

Deşi multe mămici sunt îndemnate să le dea suplimente cu fier bebeluşilor alăptaţi, această măsură profilactică nu este necesară, ba chiar poate fi periculoasă.

În ultimele luni ale sarcinii, corpul fătului îşi face rezerve de fier. Un bebeluş sănătos, născut la termen, are destule rezerve de fier cât să-i ajungă în primele şase luni de viaţă. În plus, mai primeşte o cantitate din acest mineral şi prin laptele matern sau formulă. Riscă să facă anemie, deci au nevoie de suplimente cu fier, bebeluşii prematuri, cei născuţi la termen, dar cu o greutate mică (sub trei kilograme) şi cei născuţi din sarcini cu risc crescut, mai ales dacă mama a avut carenţe nutriţionale. Chiar şi în aceste cazuri, fierul se administrează numai dacă este prescris de medic.

De ce avem nevoie de fier

Fierul este un mineral care contribuie la formarea hemoglobinei, substanţa care dă sângelui culoarea roşie şi care este responsabilă cu transportul oxigenului către toate celulele organismului. În lipsa fierului, celulele roşii sunt mai mici şi nu mai pot duce o cantitate suficientă de oxigen. Drept urmare apare oboseala şi lipsa de concentrare. Bebeluşii anemici sunt mai puţin activi şi mai puţin atenţi la ce se întâmplă în jurul lor. Pentru că fierul contribuie şi la imunitate, aceşti copii se îmbolnavesc mai des. În plus au pielea şi mucoasele palide, le lipseşte pofta de mâncare şi, cel mai grav, creierul lor nu se poate dezvolta normal, deci capacitatea de învăţare este scăzută.

Având în vedere toate acestea, mămicile (şi chiar unii medicii) sunt tentate să le dea copiilor suplimente cu fier, ca măsura profilactică. Ei bine, nu au nevoie de ele pentru că un copil sănătos are destul fier în corp. Iar problema cea mai mare este că şi excesul de fier poate fi periculos.

Pericolele excesului de fier

Fierul este unul din puţinele minerale pe care corpul uman nu le poate elimina, aşa că ce nu este folosit se adună şi poate atinge niveluri toxice. Pe termen lung, fierul în exces poate să ducă la cancer (pentru că este un oxidant) şi boli cardiovasculare. Pe termen scurt, efectele lui se traduc prin oboseală, palpitaţii, dureri articulare, probleme digestive. La bebeluşi creşterea încetineşte, creierul nu se dezvoltă normal, se instalează diareea, vărsăturile şi se limitează absorbţia altor minerale importante, seleniul şi zincul.

Laptele matern, sursa ideală

Aşadar, fierul administrat doar „ca să fie” este un pericol pentru bebeluş. Chiar dacă rezervele s+ar termina, laptele mamei conţine tot fierul de care are nevoie un sugar, ba chiar este cea mai bună sursă posibilă. Laptele de sân conţine vitamina C, care ajută la absorbţia mineralului şi, mai mult de atât, conţine lactoferină, o proteină care ajută organismul să folosească fierul în mod eficient. Absorbţia de fier din laptele matern este de până la 49%, în timp ce, în cazul laptelui praf  este de numai 4%.

Mai mult, lactoferina şi alte proteine din laptele de sân împiedică dezvoltarea, în sistemul digestiv, a unor bacterii precum Salmonella şi E. coli, care se hrănesc cu fier. Dacă bebele primeşte fier şi din alte surse, aceste proteine nu vor mai face faţă şi există riscul infecţiilor digestive cu bacteriile menţionate.

Şi după începerea diversificării este mai bine ca fierul să provină din alimentaţie, mai ales din surse animale, decât din suplimente. Explicaţia e simplă: fierul provenit din carnea animalelor are o structură chimică numită hem, care îl face mult mai uşor de absorbit. Fierul din legume şi leguminoase sau cel adăugat artificial în mancare şi suplimente are o structură chimica de tip non-hem şi este absorbit mai greu.   

EXCLUSIV! Melania Medeleanu și băiețelul său pe coperta Revistei Unica

EXCLUSIV! Melania Medeleanu și băiețelul său pe coperta Revistei Unica