Filmul „Avatar” a provocat unora dintre cei care l-au văzut stări depresive şi chiar tendinţe sinucigaşe. Să aibă un simplu film o influenţă atât de mare asupra psihicului nostru?
Pe forumul dedicat peliculei „Avatar”, fanii discută modalităţi de a suporta depresia provocată de film. Ei spun că după ce au văzut „Avatar„, şi-au schimbat radical părerea despre lumea în care trăiesc, o lume care li se pare gri, plictisitoare şi plină de defecte, în comparaţie cu mediul perfect descris în film.
Fani depresivi
„După ce am văzut «Avatar» pentru prima dată m-am simţit cu adevărat deprimat pentru că a trebuit să revin la realitate”, spune unul dintre fanii filmului.
Alţii au devenit de-a dreptul dependenţi. „L-am văzut de patru ori deja. Când mă uit la film scap de depresie. Nu ştiu cum să descriu, dar mă simt bine când îl văd. Aş vrea să uit de el, să nu mai citesc despre el, dar nu pot”, recunoaşte un alt fan.
De fapt, vizionarea repetată a peliculei, este unul dintre „tratamentele” pe care le recomandă fanii, împreună cu ascultarea soundtrack-ului sau adoptarea unui mod de viaţă asemănător cu cel al personajelor.
Mai grav este că unele persoane se gândesc la sinucidere ca metodă de a evada dintr-o lume care nu seamănă deloc cu cea din „Avatar”. Ei speră ca, după moarte, să ajungă într-un loc asemănător planetei Pandora. Aveau tendinţe către depresie
De curând, o tânără din Constanţa s-a sinucis după ce a văzut filmul Avatar, iar mama ei a declarat că pelicula ar avea legătură cu gestul extrem al fetei.
Pentru că aceste reacţii par oarecum exagerate, am cerut lămuriri unui specialist. Oana Vasiu, psiholog clinician, ne-a explicat că nu este vina filmului.
Fiecare dintre noi are tendinţe spre anumite tulburări psihice, spune psihologul, doar că acestea rămân latente până la apariţia unui factor declanşator. Filmul „Avatar” a fost pentru fanii depresivi un astfel de factor.
La fel de bine putea fi o ştire văzută la televizor, o carte, un desen animat sau o întâmplare din viaţa reală.
Aşadar, filmul nu este responsabil nici pentru depresii, nici pentru tendinţele sinucigaşe. Este evident că persoanele afectate aveau o predispoziţie către o boală psihică. Altfel, spune psihologul Oana Vasiu, ar fi devenit depresivi toţi cei care au văzut „Avatar”.
Experienţa tridimensională, sursa problemelor?
Filmul Avatar poate fi văzut şi în variantă 3D, datorită celei mai noi şi mai sofisticate tehnici de acest gen, numită Fusion-3D.
Doctorul Gordon Claridge, de la Universitatea din Oxford, citat de Times Online, spune că totul porneşte de la experienţa 3D care, în cazul filmului Avatar, este cu adevărat o experienţă „imersivă”. Vezi lucruri care plutesc între tine şi ecran, totul pare foarte real şi te simţi, parcă, într-o realitate paralelă.
Este o explicaţie pentru faptul că persoanele cu anumite tendinţe către probleme psihice confundă lumea reală cu cea de pe ecran. Dacă citeşti o carte trebuie să-ţi foloseşti imaginaţia ca să „vezi” lumea descrisă în ea. Dar dacă vezi un film 3D foarte realist, e mai greu să distingi ficţiunea de realitate.
Dr. Claridge spune că realitatea virtuală este folosită deja în psihiatrie, ca metodă de tratament a paranoicilor. Medicii studiază felul cum răspunde pacientul scenelor de realitate virtuală care se desfăşoară pe un ecran. Dacă imaginile pot afecta comportamentul unui om în laborator, atunci înseamnă că aşa ceva este posibil şi la cinema.
Dar, să nu uităm că, şi în acest caz, este vorba de persoane care suferă deja de o tulburare psihică.
Reacţii extreme provocate de filme
Avatar nu este primul film care provoacă reacţii atât de ciudate.
Anul trecut, un american s-a sinucis după ce a aflat ce avea să se întâmple în filmul „Harry Potter and the Half Blood Prince”. Bărbatul a spus în biletul de adio că, după ce a aflat continuarea filmului preferat, nu mai avea niciun motiv ca să trăiască.
Un student indian a apelat la acelaşi gest, după ce a văzut de două ori filmul „3 idiots”, povestea unui tânăr cu care s-a identificat. Iar apariţia filmelor „Născuţi Asasini” şi „Matrix” se pare că ar fi declanşat, în SUA, un val de crime.
Un adolescent american şi-a omorât mama şi tătal cu o puşcă asemănătoare celei folosite de personajul principal, Neo. El le-a spus psihiatrilor că traieste în Matrice, lumea virtuală generată de computer despre care vorbeşte pelicula.
Un alt tânăr şi-a înjunghiat şi strangulat prietena după ce a văzut filmul „Portocala Mecanică”, iar psihiatrii au considerat că gestul lui are legătură cu pelicula.