7 moduri ştiinţifice de a explica dragostea

Te-ai întrebat vreodată de ce l-ai ales fix pe el şi nu un alt bărbat? Sau de ce a rezistat relaţia vostra atâta timp? Tinzi să spui pentru că sunteţi suflete pereche? Eşti sigură că…
…ţi-a fost ursit chiar colegul de birou sau amicul prietenei tale?

Ai remarcat vreodată că tinzi să nu fii atrasă de tipii cu un IQ foarte diferit de al tău? Iar la polul opus, te atrage doar un anumit gen de bărbaţii, cu care preferi să împarţi acelaşi cod poştal?

Ei bine, Peter Salovey, decanul Universităţii Yale şi fondatorul noţiunii de „inteligenţă emoţională” a reuşit să găsească cele 7 variabile de care depinde atracţia dintre două persoane, dar şi posibilitatea întemeierii unei relaţii de durată.

Aşadar, pregăteşte-te pentru o viziune extrem de realistă, dar şi practică în privinţa felului în care ne alegem partenerul de cuplu!

„La mese mănânc…” Așa a reușit Andra să slăbească! Nu e nicio dietă-minune, nimic ieșit din comun! Oricine poate să îi urmeze exemplul! A spus clar ce a făcut și kilogramele în plus s-au topit!

Recomandarea zilei

Cercetătorul consideră că atracţia se stabileşte, în primul rând, dacă există proximitate spaţială, familiaritate şi similaritate între voi doi.

Cu alte cuvinte, slabe sunt şansele să accepţi o întâlnire cu un bărbat care locuieşte în alt oraş, pe care nu l-ai mai vazut niciodată înainte şi cu care simţi că n-ai absolut nimic în comun.

Cu ce post TV ar putea semna Cătălin Măruță după ce a rămas fără emisiune la PRO TV. Florin Călinescu aruncă bomba: „Foarte bine dacă există public”. Ar fi mutarea anului în televiziune!

Recomandarea zilei

Iată care sunt argumentele lui Peter Salovey!

1. Proximitate spaţială

Potrivit cercetătorului, oamenii care se află într-o proximitate spaţială au mai mari şanse să se simtă atraşi unul de celălalt şi să formeze un cuplu.

Salovey citează mai multe studii care confirmă valabilitatea acestei prime variabile.

Potrivit unei cercetări realizate în oraşul New York, şansele formării unui cuplu cresc pe măsură ce scade distanţa dintre locuinţele oamenilor.

Un studiu asemănător s-a realizat şi într-un campus universitar. Cu cât era o distanţă mai mică între uşile camerelor de cămin, cu atât creşteau şansele existenţei unei atracţii şi a unei relaţii de cuplu între studenţi. Aşadar, prima variabilă de alegere partenerului, proximitatea spaţială, a fost demonstrată la metru!

2. Familiaritate

Salovey consideră că tindem să ne îndrăgostim de persoanele care se învârt în mediul nostru, cele care ne sunt familiare într-o oarecare măsură. El argumentează astfel: „Îi arăt unui om câteva cuvinte dintr-o limbă străină, după care îi scriu un text inserând cuvintele arătate, plus alte cuvinte pe care nu le-a mai văzut. Dacă îl întreb care este sensul textului nu va ştii să-mi răspundă. Dacă îl pun totuşi să aleagă cuvintele care îi plac mai mult, le va alege pe cele pe care le-a văzut fugitiv înainte.”

Potrivit lui Salovey, familiaritatea are un efect, uneori inconştient. Aşa că, mai mari sunt şansele să-l alegi pe colegul de muncă pentru o relaţie, nu pe străinul care stă la coada de bilete.

3. Similaritate

Salovey citează multe studii ce demonstrează că, în realitate, cu cât există mai multe asemănări cu atât cresc şansele atracţiei dintre două persoane.

Chiar dacă „opusurile se atrag”, tu câte femei elegante vezi la braţul unui motociclist pe stradă? Mai degrabă, remarcăm persoane cu acelaşi stil vestimentar care se ţin de mână pe stradă.

Desigur, asemănările nu se limitează doar la aspectul fizic. Salovey consideră că suntem predispuşi să ne alegen un partener care are aceleaşi valori morale şi convingeri ca şi noi.

Mai departe, Peter Salovey adaugă pe lista variabilelor încă patru, ceva mai subtile, dar la fel de influente în alegerea partenerului.4. Competenţă

Cu siguranţă nu ţi-ai alege un partener despre care crezi că este incompetent. Totuşi, o persoană ni se poate părea supra competentă, caz în care atracţia este inhibată de ameninţarea pe care o simţim în faţa cuiva net superior. Dacă acea persoană comite însă o greşeală, atracţia este sporită!

Salovey denumeşte acest fenomen „Pratfall effect”, potrivit căruia atracţia creşte atunci când o persoană care ni se pare foarte competentă suferă un eşec de orice natură. Eşecul respectiv îţi restabileşte încrederea în sine, fără să-ţi afecteze părerea despre competenţa persoanei.

5. Aspect fizic

Ei bine, variabila la care probabil te aşteptai este aspectul fizic al unui bărbat. Cresc şansele să formezi un cuplu cu tipul care te atrage fizic. Cercetătorul susţine că înfăţişarea este extrem de importantă în alegerea partenerului, chit că vrem să recunoaştem sau nu un fapt atât de superficial.

Un alt studiu realizat într-un campus universitar demonstrează că atracţia fizică creşte şansele formării unui cuplu.

În acest sens au fost cuplaţi la întâmplare femei şi bărbaţi pentru a merge împreună la o petrecere din campus. Partenerii care au format un cuplu şi după încheierea petrecerii au fost, mai degrabă, cei care au mărturisit că există o atracţie fizică chiar de la început.

6. Câştig şi pierdere

Salovey consideră că suntem atraşi de persoanele care ne apreciază, după ce, în primă fază, nu s-au arătat interesate de noi. Aşa are loc fenomenul „Gain efect”, cel în care ne atrage persoana ce „câştigă” apreciere faţă de noi treptat.

În ecuaţie stabilirii atracţiei intră şi pierderea, denumită „Lost effect”. În general, nu te răneşte o persoană care a avut mereu o părere proastă despre tine. În schimb, te va răni persoana a cărei apreciere faţă de tine se pierde, care te-a tratat cu admiraţie, iar acum te dispreţuieşte.

Aceste fenomene, de câştig şi pierdere, influenţează şi ele felul în care te atrage o persoană. De câte ori nu ai simţit o repulsie bruscă faţă de tipul care nu a mai dat niciun semn de viaţă, deşi la început părea foarte interesat de tine?

7. Atracţie doar în aparenţă

Ei bine, potrivit ultimei variabile amintite de Peter Salovey, uneori interpretăm drept atracţie alte stări pe care nu le putem explica. Uneori ai toate simptomele fiziologice ale atracţiei, palpitaţii, gol în stomac şi palme transpirate. Negăsind o explicaţie, într-un context nepotrivit vei tinde să crezi că eşti atrasă faţă de o persoană.

Iată cum argumentează Salovey cea mai intrigantă variabilă prin care îţi alegi partenerul.

Experimentul Rickety Bridge ilustrează atracţia faţă de o persoană atribuită în mod eronat.

Experimentul a fost realizat pe două poduri de-a lungul unui râu. Primul pod este nesigur şi-l traversezi cu o oarecare teamă, iar al doilea are o structură solidă, traversându-l fără emoţii.

În cadrul experimetului o femeie joacă rolul unui intervievator şi opreşte bărbaţi ce traversează ambele poduri pentru a le pune câteva întrebări.

La sfârşitul interviului îi roagă pe fiecare în parte să scrie o scurtă poveste şi le dă, mai apoi, numărul de telefon, pentru orice eventualitate.

Ei bine, cei care au răspuns în cadrul interviului de pe podul mai nesigur au scris poveşti intrigante, cu tentă sexuală chiar, şi au sunat-o în număr mai mare pe femeia intervievator, pentru a-i cere lămuriri cu privire la interviu, invitând-o la o cafea.

Explicaţia? Cei de pe podul traversat cu emoţii, au interpretat simptomele fiziologice precum bătăile inimii accelerate sau palmele transpirate drept semne ale atracţiei faţă de femeia intervievator.

Vrei un exemplu mai palpabil? De câte ori nu ai simţit o atracţie inexplicabilă faţă de bărbatul care te tratează cu indiferenţă sau chiar ostil? Comportamentul lui îţi provoacă nişte stări fiziologice aparte, pe care le interpretezi ca semne ale atracţiei.

Merită să cugeţi cu gândul la aceste şapte variabile, care demonstrează, până la urmă, că nimic nu este întâmplător în alegerea partenerului de cuplu.

Foto: Shutterstock