Relaţia deschisă: viitorul post-căsătorie?

26.02.2010, 14:51.

Deşi pare desprinsă din poveştile părinţilor noştri despre anii ’60, relaţia deschisă este un fenomen actual şi într-o bună zi, oricare dintre noi s-ar putea trezi cu o astfel de propunere.
O prietenă de-a mea care s-a măritat de curând mi-a spus la un moment dat, în timpul unei întâlniri la o cafea: „Nu ar fi minunat să putem avea pe oricine şi orice ne dorim?”. Uitându-mă în spatele meu, am constatat ce îi provocase întrebarea nu chiar atât de retorică pe cât o crezusem eu. La o masă lângă noi se aşezaseră doi bărbaţi absolut superbi.

Sigur, nu o suspectez pe prietena mea că nu îşi iubeşte soţul (în definitiv e treaba ei, ea s-a iscălit la Starea Civilă, nu altcineva), dar un lucru e sigur. Dincolo de regulile societăţii şi de alte condiţionări, omul este o fiinţă care îşi doreşte mereu mai mult, de preferat ceva ce este în posesia altcuiva.

Chiar şi animalele sunt aşa, jucăria din gura altui câine e mai interesantă decât cea pe care câinele tău o are deja, pisicile se bat pe un singur loc de dormit şi caută noi şi noi suprafeţe pe care să se lăfăie… iar în sălbăticie există mereu un alt loc unde apa e mai limpede, păşunile mai verzi sau prada mai numeroasă.

Versiunea tradiţională despre dragoste ne spune că ar trebui să ne mulţumim cu un singur bărbat. Că există pentru fiecare dintre noi un Făt-Frumos care ne e ursit nouă şi doar nouă. Evident, bărbaţii se visează sultani peste haremuri vaste, cu sute de soţii şi mii de concubine… şi cu imperii pe măsură, ca să aibă cu ce să le întreţină, dar şi pentru ei oferta socială este… modestă: doar o soţie este permisă, iar infidelitatea este pedepsită parcă şi mai aspru în cuplurile necăsătorite.

Relaţia deschisă nu este o opţiune pentru cei cărora le surâde ideea de căsătorie monogamă. Poliamoria, cum denumesc sociologii relaţia deschisă, este o formă de relaţie romantică şi sexuală între mai mulţi parteneri cu drepturi egale. Or, căsătoria tocmai asta încearcă să combată.

Momentul care i-a schimbat destinul Oanei Roman. Avea 13 ani când s-a întâmplat! 'M-am îngrăşat 25 de kg în 2-3 luni'

Recomandarea zilei

Relaţia deschisă nu înseamnă promiscuitate şi nu este un acord între doi oameni, conform căruia se pot înşela reciproc fără consecinţe negative. Cine ar accepta acest aranjament? Ce femeie ar dormi liniştită ştiind că iubitul ei este şi iubitul multor altor femei, pe care nu le întreabă nimeni, de exemplu, dacă se protejează împotriva bolilor cu transmitere sexuală?

Într-o relaţie deschisă, nu există ierarhie şi diviziune. Nu există „iubiţii ei” şi „iubitele lui”. Toţi partenerii se cunosc, au drepturi egale, se iubesc şi formează o familie cu aceleaşi funcţii pe care le are o familie clasică: sprijin reciproc, munca pentru scopuri comune, creşterea în siguranţă a copiilor etc.

Zodia căreia i s-ar putea schimba viața în decembrie! Mihai Voropchievici a făcut un anunț neașteptat! Cine sunt NOROCOȘII zodiacului

Recomandarea zilei

Sociologii asimilează poliamoria cu viitorul relaţiilor umane. Unii dintre ei spun că va fi noul mod de existenţă umană, după falimentul căsătoriei ca instituţie.

În Statele Unite există o statistică a acestui tip de relaţie, dar doar fiindcă este o manifestare publică în unele cazuri. Mulţi indivizi implicaţi într-o astfel de relaţie sunt reţinuţi în a-şi face publice opţiunile – cam cum stăteau lucrurile cu cluburile de swingeri la început, acum swing-ul fiind o practică răspândită.

Patru caracteristici ale unei relaţii deschise

1. Principala provocare a unei relaţii deschise este balanţa de putere din cadrul relaţiei. Combinaţiile sunt multiple, iar aşteptările fiecăruia sunt egoiste şi în cele din urmă tributare modului clasic de a vedea relaţiile.

Ca femeie, poţi intra într-o relaţie deschisă pentru posibilitatea împlinirii unor fantezii sau pentru a fi cu un bărbat care nu ar fi niciodată al tău – dar în curând, odată satisfăcute aceste dorinţe, vei avea altele, vei deveni posesivă – pentru că omul este programat genetic pentru gelozie şi posesivitate.

2. Un al doilea punct care ar trebui să te pună pe gânduri este: eşti pregătită să afli lucruri noi despre tine? De exemplu, că te poţi îndrăgosti şi de o femeie?

3. În al treilea rând, poliamoria presupune încredere totală între partenerii implicaţi şi, între altele, şi împărţirea bunăstării. Pentru o femeie occidentală, acest fapt este extrem de greu de acceptat.

4. A patra provocare şi poate cea mai străină modului nostru de a gândi este eliberarea totală de posesivitate. Într-o relaţie deschisă, iubeşti pe cineva şi îi doreşti binele şi fericirea şi – aici devine complicat – nu te deranjează că altcineva îi oferă acea fericire, oricum ar fi ea exprimată – ca daruri materiale, satisfacţie sexuală etc.

Un iubit mai aventuros care îţi sugerează o relaţie cu alt cuplu sau cu mai multe persoane nu îţi propune o relaţie deschisă, ci un swing cu mai multe variante, pentru că în acest caz, tu eşti cea care renunţă la confortul unei relaţii monogame pentru a-l urma pe el în fantezia lui.

Sociologic şi statistic vorbind, poliamoria este aproape imposibilă în România – din motive religioase, de mentalitate şi de valori individuale. Căsătoriile la noi au o puternică latură materială, oferind cuplurilor posibilităţi la care indivizii singuri sau în alte tipuri de relaţii nu au acces.

În materie de relaţii, e încă valabil acel adagio care spune că nu-i poţi porunci inimii, iar în general este bine să îţi urmezi inima, pentru că astfel vei şti dacă un anume tip de relaţie este potivit pentru tine sau nu.

Femeile au această capacitate pe care bărbaţii din păcate nu o au deloc, anume aceea de a şti că ceva arde fără a pune mâna în foc şi a afla că frige. Cu alte cuvinte, vei şti mereu dinainte ce îţi va face bine şi ce nu, la fel de uşor pe cât îţi este să evaluezi un bărbat cu acurateţe după primele 5 minute de conversaţie.

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro