Mihai Chirilov, selecționerul de filme de la TIFF

Zodiacul Chinezesc. Ce zodie chinezească ești în funcție de anul nașterii

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Pentru că între 29 mai și 7 iunie se desfășoară Festivalul Internațional de Film Transilvania, am aflat totul despre această ediție (a 14-a) de la directorul artistic și selecționerul festivalului, Mihai Chirilov. Citește continuarea interviului în revista Unica de iunie, recent apărută la chioșcuri.

Cum va fi ediția de anul acesta? Ce filme nu ar trebui să ratăm dacă mergem la TIFF?
Programul numără peste 200 de filme. Va fi intens și dificil de ales între un film și altul. De neratat ar fi competiția. Am o slăbiciune pentru filmele în două personaje – cum a fost cazul câștigătorului de la ediția precedentă, Stockholm. Cei care l-au gustat nu ar trebui să piardă în acest an filmul 10.000 de kilometri. Tot spaniol, tot în două personaje. Mai am o slăbiciune pentru filmele islandeze – iar Despre oameni și oi (care vine proaspăt de la Cannes) conține la final cea mai tulburătoare imagine din tot ce am văzut pentru această ediție. Iranianul Melbourne m-a adus în pragul apoplexiei – ori de la un film iranian mă așteptam la orice, mai puțin tensiune pe muchie de cuțit. în fine, orice fan al lui Lars von Trier ar trebui să vadă maratonul de șase ore cu versiunea integrală a controversatului Nymphomaniac.

Dar evenimente conexe, muzici, petreceri? Invitați speciali?
Un film mut rar, Escortata, filmat în Cluj la începutul secolului trecut de către regizorul clasicului Casablanca și acompaniat live de filarmonica Operei Maghiare. Concertul trupei indie Einar Stray Orchestra – care completează muzical consistentul program de filme din cadrul focusului dedicat culturii norvegiene, botezat Norwave. Evenimentul Cinepiscina – la care trebuie să vă aduceți costumele de baie. Petrecerea HBO are o reputație deja legendară. Cât despre invitați speciali, voi aminti trei dintre regizorii prezenți în festival cu retrospective: norvegianul Bent Hamer, spaniolul Agusti Villaronga (debutul său din anii 80, Cușca de sticlă, m-a făcut KO) și Mircea Daneliuc.

Mie personal mi-a atras atenția secțiunea “Cuvintele sunt de prisos”. De unde ideea acestei secțiuni?
Ideea secțiunii mi-a fost dată de două filme de anul trecut, din care cuvintele lipsesc cu desăvârșire: Moebius, drama psiho-sexuală a lui Kim Ki-duk, proiectată la TIFF 2014, și The Tribe, provocatorul debut ucrainean din selecția TIFF 2015, a cărui acțiune e plasată în lumea surdo-muților. Titlul ei, Words Are Very Unnecessary, inspirat de versurile piesei Depeche Mode, Enjoy the Silence, s-a impus de la sine, dar asta nu înseamnă că cele 11 filme sunt mute. M-au interesat – și a fost o provocare să le găsesc – acele filme în care vorbele sunt de prisos și care mizează totul pe forța și fluxul narativ al imaginilor.

Lovitură dură pentru George Simion, liderul AUR! Ce anunț oficial a făcut Palatul Cotroceni

Recomandarea zilei

Putem vorbi în fiecare an de o temă a festivalului, de un fir roșu care unește cumva – tematic sau stilistic – filmele selectate?
Nu, ar fi imposibil să găsești 200 de filme arondate unui subiect comun – și chiar dacă, prin absurd, le-ai găsi, de ce ai face-o? Unde ar mai fi varietatea? S-ar plictisi mortal spectatorii. |n cazul selecției competitive (12 lungmetraje regizate de regizori aflați la primul sau al doilea film), există în fiecare an un liant comun nevăzut, despre care am mai vorbit, invocând “desenul din covor” din celebra nuvelă omonimă a lui Henry James – cei care au citit-o știu însă că orice încercare de a-l găsi e sortită eșecului. Dacă vorbim de secțiunea tematică de la TIFF, care diferă de la un an la altul, aici “firul roșu” e manifest: în 2014, liantul a fost răzbunarea, în 2015 – absența aproape în totalitate a dialogurilor, de unde și titlul secțiunii, Cuvintele sunt de prisos.

De ce greutăți vă loviți când faceți selecția? Bănuiesc că, în afară de calitatea artistică a filmelor, trebuie să ții seama și de chestiuni concrete – buget, distribuitori etc?
Așa cum am mai zis, filmele costă – de unde și negocierile de care aminteam anterior. Majoritatea companiilor sunt însă rezonabile și înțeleg realitatea locală, faptul că prețul unui bilet de intrare la film este cu mult mai mic decât în majoritatea festivalurilor din Europa.

Divorț la nivel înalt în politică. Incredibil ce a aflat despre soțul ei, după ani de mariaj! „Mi se face rău când mă gândesc”

Recomandarea zilei

Cum arată portretul TIFF-arului ideal?
Există amatori de film, cinefili și apoi există TIFFarul. TIFFarul, prin definiție, este o entitate idealizată. TIFFarul își ia concediu de odihnă de la slujbă și vine la TIFF. TIFF-arul vede cel puțin 4 filme pe zi, iar caietul lui program arată mai ferfenițit ca o carte de anticariat. TIFFarul nu vine la film ca să stea pe Facebook – cum face eroul campaniei noastre de imagine. TIFFarul e întruchiparea pură a spiritului – liber, dezinhibat, incisiv – din care s-a născut festivalul.

Citește continuarea interviului în revista Unica de iunie, recent apărută la chioșcuri!

Foto: Alan Kurc

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro