Punctele de suspensie: cum și când se folosesc și câte sunt, de fapt

Semnul grafic pentru punctele de suspensie este binecunoscut. Cele trei puncte sunt adesea întâlnite în diferite texte și contexte pentru a marca o scurtă pauză de vorbire. Dar semnificația lor este mult mai complexă. Află ce semnifică punctele de suspensie, cum sunt clasificate și cum se folosesc în mod corect.

Cuprins

1 Ce spun definițiile despre punctele de suspensie
2 Care este funcția principală a punctelor de suspensie
3 În ce situații se folosesc punctele de suspensie

Punctele de suspensie marcate grafic prin trei puncte, uneori prin trei puncte incadrate de acolade drepte, reprezintă un semn de punctuație folosit adesea pentru a marca o întrerupere bruscă sau o pauză în vorbire.

Întâlnim, uneori, și situații în care punctele de suspensie sunt mai multe de trei (sunt situații mai rare când sunt folosite câte cinci puncte), de obicei la finalul unei propoziții sau al unei fraze. Datorită acestui lucru, datorită faptului că reprezintă un șir de puncte, punctele de suspensie mai sunt denumite și ”puncte-puncte”.

Ce spun definițiile despre punctele de suspensie

”Punctele de suspensie reprezintă semnul de punctuație care marchează întreruperea cursului vorbirii și notează pauzele mari în exprimare. Sunt folosite mai ales în reprezentarea aspectelor care țin de vorbirea curectă și indică felul în care evoluează gândirea pe parcursul formulării unui enunț, dar și care sunt stările și atitudinile vorbitorului”, putem afla pe site-ul limbaromana.net

Prinși în fapt! S-au sărutat cu foc și au confirmat relația! Fotografiile incendiare cu cel mai nou cuplu din showbiz au scăpat pe internet!

Recomandarea zilei

Puncte de suspensie sau puncte-puncte reprezintă un semn de punctuație care constă din trei sau mai multe puncte așezate în linie orizontală, folosit pentru a arăta o întrerupere în șirul gândirii, al acțiunii sau o omisiune dintr-un text reprodus.

Spre deosebire de punct, punctele de suspensie nu marchează sfârșitul unei propoziții sau al unei fraze, ci indică, în general, o întrerupere a șirului vorbirii. Comunicarea care este așezată înaintea punctelor de suspensie are o intonație descendentă atunci când pauza este neintenționată și o intonație ascendentă atunci când pauza este intenționată.

Se număra printre frumusețile din lumea televiziunii, dar a ajuns de nerecunoscut din cauza operațiilor estetice: „Abia deschid ochii” Imaginile de acum cu ea sunt tulburătoare și mulți au crezut că e o glumă

Recomandarea zilei

”Punctele de suspensie arată o pauză mare în cursul vorbirii. Spre deosebire de punct, punctele de suspensie nu marchează sfârșitul unei propoziții sau al unei fraze, ci indică, în general, o întrerupere a șirului vorbirii.

Comunicarea care este așezată înaintea pauzelor redate în scris prin punctele de suspensie are întotdeauna o intonație caracteristică: când pauza este neintenționată, intonația este descendentă, iar când pauza este intenționată, intonația comunicării este ascendentă”, putem citi în Dexonline.

Care este funcția principală a punctelor de suspensie

Punctul este folosit pentru a marca încheierea unui enunț declarativ și marchează o pauză finală, însoțită de o intonație descendentă. În mod cert, punctul pune capăt ideilor enunțate, el nu înlocuiește alte idei sau cuvinte, ci pur și simplu încheie o propoziție sau o frază.

Spre deosebire de punctul final, punctele de suspensie marchează tot o pauză, dar aceasta este folosită pentru a lăsa loc de interpretare. Punctele de suspensie pot înlocui un cuvânt, o scurtă propoziție, în esență o idee care a rămas în aer și care se subînțelege sau pe care vorbitorul nu o poate exprima în mod direct. De asemenea, ele pot sugera o anumită stare, o emoție puternică, enervare

În concluzie, punctele de suspensie au rolul de a marca o pauză voită, care trebuie să sugereze interlocutorului sau cititorului o anumită informație, de obicei dedusă din context.

Exemplu: ”Era odată […] începu bătrânu; era odată, măi băieți […] o zână […] Ce vă spun eu e o poveste ca toate poveștile […] Era o fată, frumoasă coz” (Mihail SADOVEANU)
Exemplu: ”Ei, flăcăule, de pe unde? […] Ce vânturi? […] Pe la noi… ai?” (B. DELAVRANCEA)
Exemplu: ”Iară noi? noi, epigonii? […] simțiri reci, harfe zdrobite” (M. EMINESCU)
Exemplu: ”Să nu dai, bade Vasile, că […] Să nu dai![…] Să nu dai![…] (L. Rebreanu)

În ce situații se folosesc punctele de suspensie

Punctele de suspensie indică în majoritatea cazurilor o întrerupere a șirului ideilor, o ezitare sau o emoție. Deși grafic arată mereu la fel (trei puncte consecutive), ele pot fi clasificate în funcție de rolul lor funcțional și stilistic în text:

Puncte de suspensie pentru întreruperea intenționată

În acest caz, punctele de suspensie indică o pauză voită a vorbitorului, adesea pentru a crea suspans, pentru a sugera o ezitare, o emoție puternică sau o nehotărâre.

Întreruperea poate fi conformă cu intenția vorbitorului sau poate fi neintenționată. Vorbitorul poate decide în orice moment să introducă o pauză, după împrejurări, dar mai ales pentru a sublinia starea afectivă.

Exemplu: Mâine merg în oraș și mă întorc târziu. Tu ai mașină, dar nu o folosești […] – este insinuat faptul că interlocutorul ar putea împrumuta mașina celui care vorbește.
Exemplu: Mi-e frică de tine când te enervezi, pentru că ești […] – stare de încordare.
Exemplu: Eu te-am considerat un prieten, iar tu ai fost[…] – ezitare în continuarea enunțului.
Exemplu: Mereu spuneți că doriți bani mai mulți, dar când e de muncă […] – pauza subliniază zădărnicia unei acțiuni.

Întreruperea neintenționată apare în situații conversaționale în care vorbitorul este împiedicat să continue enunțul din diverse motive: este întrerupt de interlocutor, tulburat de împrejurări, devine incoerent, resimte o stare de tensiune sau, în cazuri extreme, își pierde viața.

Exemplu: — Degeaba încerci acum să o dai la întors, la fel ai gândit […]
— Nu, nu e așa. Te-am avertizat de la început. – vorbitorul este întrerupt brusc de interlocutor
Exemplu: Popa se ridică, se-ntoarce spre mulțime si cu privirea țintă și-nfricoșat de îngrijorată.
“— Inima! … zice el […]” și se culcă să doarmă somnu-ăl bun lângă copiii săi. (I. L . Caragiale) – sfârșitul tragic curmă continuarea comunicării, arată exemplele folosite de limbaromana.net

Punctele de suspensie folosite pentru un gând sau o idee nefinalizată

În acest caz, punctele de suspensie sugerează că ideea continuă, dar nu este exprimată verbal, lăsând interlocutorul sau cititorul să deducă finalul, mai ales în cazul în care cei doi interlocutori sau cititorul cunosc bine contextul și pot deduce ușor continuarea ideii.

Punctele de suspensie folosite pentru diverse omisiuni

În anumite citate se folosesc punctele de suspensie, de obicei între paranteze drepte [...] sau paranteze rotunde (...), pentru a indica faptul că textul original a fost scurtat și anumite cuvinte sau propoziții au fost omise.

Exemplu: Într-o zi […] zăresc un străin cu surtuc de Nankin și cu picioarele goale […] Figura lui nu-mi părea necunoscută […] o privesc cu luare-aminte […] Ce să văd? […] Porojan! […]Cine poate spune bucuria mea! […] Tovarășul meu de copilărie trăiește! […] iată-1 […] iată-1 plângând și sărutându-mi mâinile […] Nu știam ce să-i dau ca să-i fac mulțămire… (V. ALECSANDRI)
Exemplu: ”Acad. Eugen Simion scria în 2004: „românii sunt, în privința ortografiei, mai refractari. Unii nu acceptă […] pe â și sunt recomandați de Academia Română. Au trecut zece ani de când s-a votat această regulă [și alți 14 din 2004] și ei continuă să scrie cu î și sînt pe motiv că schimbarea lor ar fi o măsură politica abuzivă …” (Lingvistica românescă, 2018) – omisiune în citat
Exemplu: ”Într-o scrisoare din 1984 […] zice corespondentul său” (G. Ibrăileanu) – omisiunea unei date nesigure

Punctele de suspensie folosite pentru enumerări incomplete

În acest caz, folosirea celor trei puncte la finalul enumerării de obiecte sau persoane arată că enumerarea ar putea continua, dar este întreruptă, echivalent cu „ș.a.m.d.”.

Punctele de suspensie folosite pentru a marca o vorbire incoerentă sau întreruptă

Sunt situații în care, în scris, vrem să marcăm anumite întreruperi sau pauze ale vorbitorului de către un alt interlocutor sau o pauză cauzată de o stare fizică/emoțională. Spre exemplu, dacă un personaj are o problemă de vorbire, dacă este bâlbâit, în scris putem marca pauzele pe care le face prin cele trei puncte de suspensie. Emoțiile puternice, care ne afectează vorbirea și ne obligă să ne oprim neintenționat dintr-un enunț sunt și ele marcate în scris prin puncte-puncte.

Exemplu: ”Îmi pun mâinile la ochi și trec repede peste acest șir de ani, în care Eminescu și-a dat cea mai scumpă și mai nobilă parte din viața și inteligența lui pentru […] o mizerabilă bucățică de pâine. (A. VLAHUȚĂ) – pauza pune accentul pe sentimentul de indignare profundă
Exemplu: ”Parcă văz încă odaia aceea […] Ce pat[!…], ce perdeluțe [!…] ce pereți [!…] ce tavan [!…] toate albe ca laptele. (I. L. Caragiale) – pauze, precedate de intonații, dezvăluie gândurile vorbitorului

Pot exista și situații în care punctele de suspensie marchează pauze necesare gândirii sau necesare unei dezbateri interioare, însoțită de asemenea de anumite emoții sau sentimente, exprimate uneori prin cuvinte sugetive.

Exemplu: — Ai pariat toți banii? Cât ai pierdut?
— […] Aproape tot…
Exemplu: — De ce nu dai și tu la facultate?
— […] Aș putea… cândva, în viitor. Acum trebuie să muncesc.

Punctele de suspensie folosite pentru lipsa unei replici

Cu funcție substitutivă, punctele de suspensie sunt folosite pentru a marca în dialog mimica, gestica, atitudinile de reținere sau alte aspecte nespuse, precum absența răspunsului, toate acestea fiind reunite generic sub noțiunea de „replică mută”.

Exemplu: — Ce dorești să mânânci astăzi?
— […]
— Dacă nu știi, atunci decid eu. – absența răspunsului
Exemplu: — Lucrarea ta este identica cu a lui Mihai. Ai copiat de la el?
— […] – reținere în oferirea unui răspuns

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro