EXCLUSIV. Arhitecții Alina Vîlcu și Omid Ghannadi ne-au spus în ce merită să investim când ne amenajăm locuința

De Adelina Duinea, pe

Deseori, în procesul de amenajare a propriei locuințe, ne lovim de problema bugetului. Arhitecții Alina Vîlcu și Omid Ghannadi ne-au spus în ce merită, dar și în ce nu merită să investim.

În ce credeți că merită să investim?

Alina Vîlcu: Pardoseală de parchet de calitate, sistem de ventilare cu recuperare de căldură, mobilă de bucătărie și sistem de iluminat.

Omid Ghannadi: Cum spune și Alina mai sus, echipamente, finisaje, electrocasnice, lucruri care se schimbă greu și pe care ne bazăm pentru bunul mers al vieții noastre. Dar în ce merită investit depinde direct de valorile noastre și de ce vrem să obținem de la investițiile pe care le facem.

Dar invers, există lucruri în care credeți că nu merită să investim sume foarte mari?

A.V.: Decorațiuni, având în vedere că multe ni le putem face singuri și găsim foarte multe în magazine super prietenoase cu bugetul.

O.G.: Depinde de ce este important pentru noi, cred că putem cheltui mai puțin pe mobilier, pe care îl putem schimba cu ușurință.

Care este cea mai scumpă piesă de mobilier/decorațiune din casele voastre? Cât a costat? Credeți că a meritat investiția? De ce da/nu?

A.V.: Bucătăria. O am de 16 ani și este impecabilă. Nu mai știu cât a costat, oricum este irelevant. Este de la un producător din Italia, are fronturile dintr-un material extrem de rezistent la zgârieturi, iar blatul și chiuveta încorporată sunt din inox periat.

O.G.: Cred că la noi în casă este vorba despre sofa. Este o piesă de design de la Ligne Roset, luată înainte de criza economică, în 2007. Are 15 ani și abia anul acesta a cedat sub atacul continuu al copiilor. 😂 Dar nu renunțăm la ea, este superbă, un model care nu se va demoda niciodată, extrem de rezistentă, o vom repara și va locui cu noi mereu. A meritat fiecare bănuț, ne-a adus și ne aduce bucurie de 15 ani încoace.

Regretați vreo decizie de reamenajare/decorare din propria locuință?

A.V.: Ușile maron închis și canapeaua în formă de L, cu o adâncime mult prea mare, care o face inconfortabilă.

O.G.: Gând la gând cu Alina, regret că nu am schimbat ușile și acum mă enervează îngrozitor, scârțâie, nu izolează fonic cât trebuie, se strică des clanțele…

Există culori, materiale, decorațiuni, piese de mobilier, etc., pe care ne sfătuiți să le evităm? De ce da/nu?

A.V.: Nu. Vă sfătuiesc să experimentați cu toate, sub diferite asocieri. Toate elementele care compun un interior trăiesc numai prin context, în relație unul cu celălalt. Nu există dos and don’ts. Ținem însă cont de scară, proporție, armonie.

O.G.: Eu aș avea o mică listă aici. 😂 Am o fobie pentru tapetul cu pattern tip damasc, folosit în apartamente, spre exemplu. De fapt, acum că am spus asta, cred că trebuie să evităm imitațiile și aici o să dau câteva exemple: gresia care imită parchetul, ori folosim gresie, ori folosim parchet, nu avem de ce să folosim un hibrid între cele două.

Nu înțeleg șemineul electric, ori vrem foc în casă, ori nu vrem… Evitatul imitațiilor se aplică și la stiluri, chiar dacă suntem înnebuniți după un anume stil, să îi spunem interbelic, vrem ceva clasic, dacă așezăm acest stil cu mobilierul său tipic, greoi, mare, într-un apartament post-belic cu înălțime liberă 2.55, în loc de 3.55, și camera de zi de 18.00 mp în loc de 38.00 mp, nu o să obținem ambientul dorit, ci doar un simulacru a ceea ce visăm, pentru că ne lipsește contextul potrivit. Designul bun se adaptează la măsura locului pe care îl ocupă.

Am înțeles că aveți un proiect social în lucru, despre ce este vorba?

A.V.: Proiectul social este chiar Inside Social, așa se numește asociația pe care am înființat-o. Pe scurt, este nevoia mea și a lui Omid de a da mai departe, pentru că, strict în ceea ce mă privește, am realizat că pur și simplu îmi aduce fericire atunci când fac asta. Și pentru că suntem arhitecți și înțelegem cât de mult ne poate o locuință modela viața.

Inside Social își propune în primul rând să realizeze locuințe pentru oameni pe care viața i-a pus la încercare. Mai mult îl las pe Omid să povestească, el este motorul, inițiatorul și cel care ne inspiră pe toți cu puterea lui de a lăsa totul la o parte și de a dărui.

O.G.: Aaaaw, mulțumesc, Alina! 🙂 După ce am reușit să facem casa Adrianei și multe alte proiecte umanitare, împreună, ne-am gândit la această asociație care să acopere toate valorile familiei Inside. De fiecare dată când am rugat familia Inside, cum ne place nouă să îi spunem, să ne ajute cu ceva pentru vreun proiect umanitar, toți ne-au ajutat enorm. Și atunci ne-a venit ideea acestei asociații, pentru că suntem tare mulți cu valori similare. Și vom începe cu o nouă casă pentru o familie tare încercată, pe care a găsit-o Ștefan, cel mai tânăr cursant de-al nostru.

Sunteți în prezent implicați în promovarea designerilor și arhitecților ucraineni, ce ne puteți spune despre această inițiativă?

A.V.: Trebuie să îți spun că de vreo 2 ani urmăresc designeri și proiecte din Ucraina și eram surprinsă cât de creativi sunt și ce scenă de design devenise Kievul, în special. Chiar mă gândeam că aș vrea să merg să vizitez toate aceste locuri în Ucraina și mă uitam cu admirație la tot ce fac. După care a venit războiul. Inițial m-am cutremurat, apoi m-am gândit ce pot să fac.

Natural, am simțit că pot amplifica vocea Ucrainei prin design. Vreau ca lumea să știe ce oameni curajoși și creativi sunt. Mai mult, am legat o prietenie și o colaborare cu o tânără arhitectă refugiată și vreau să fac tot ce ține de mine să o ajut. Ea a venit către mine cu o altă listă de mici bussiness-uri din Ucraina pe care să le promovăm și ajutăm să reziste.

O.G.: Pe mine, din postura de arhitect, dar și posesor de mică afacere construită cu multe provocări și eforturi, acest război m-a șocat din perspectiva iuțelii cu care s-a distrus tot. Mă gândesc cât de greu se construiește ceva, orice, o renovare, o casă, un bloc, cât de greu este să consolidezi, să reabilitezi, să crești o afacere de orice fel.

Și apoi, în câteva zile, niște bombe șterg zeci de ani de eforturi financiare, intelectuale, visuri, construcții. Încă nu pot cuprinde mental disonanța asta dintre dificultatea creșterii, a construirii, și iuțeala distrugerii. Încercăm să sprijinim această comunitate de arhitecți așa cum putem mai bine. Ne imaginăm cât de greu trebuie să fie să te formezi și să îți faci casa frumoasă, pentru ca apoi să te trezești că este totul praf.

Foto: PR

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Urmărește-ne pe Google News
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!