Prințul John, prințul pierdut al Marii Britanii. Tragedia necunoscută a familiei regale

Familia regală a Marii Britanii este una dintre cele mai iubite familii din lume. Deși sunt urmăriți cu admirație, problemele nu i-au ocolit pe cei de viță regală. Și nu vorbim de îndepărtarea Prințului Harry de familia sa sau de scandalul pe care l-a provocat prin declarațiile făcute. Ci de Prințul John, unul dintre copiii regelui George al V-lea.

Marea Britanie a avut un prinț de care nu multă lume știe. Prințul John a fost numit „Prințul Pierdut”. Ascuns de ochii publicului din cauza bolii lui secrete, marea parte a vieții acestuia este înconjurată de mister. Și asta pentru că familia regală nu a fost prea dornică să aducă lumii la cunoștință despre existența lui.

Prințul John, prințul pierdut al Marii Britanii

John a fost fiul lui George și Mary, Prinț și Prințesă de Wales. Băiatul s-a născut pe 12 iulie 1905. La acel moment, el era al cincilea în linia de succesiune la tronul britanic. Deși te-ai gândi că avea să aibă parte de o viață comodă și liniștită, lucrurile au stat cu totul atltfel.

Viața sa a început să se complice pe măsură ce creștea, deși unii ar spune că a fost condamnat încă de la început, notează culturess.com.

Alexandru Ciucu, fostul soț al Alinei Sorescu, nu a fost lăsat să intre la Nibiru. „Am aflat cu tristețe”, a povestit el. De ce a fost întors din drum designerul

Recomandarea zilei

Una dintre primele decizii luate pentru micul prinț a fost numele său, care a fost considerat încă de la bun început de rău augur. La naștere, titlul său complet a fost Alteța Sa Regală Prințul John de Wales. Însă, John nu a fost chiar o alegere populară pentru un membru al familiei regale.

Motivul este moștenirea lăsată de Regele John I care a domnit în secolul al XIII-lea. Deși a fost cel care a semnat Magna Carta, acest rege este considerat unul dintre cei mai puțin de succes regi ai tuturor timpurilor.

Așa arată azi fosta vedetă sexy din România! A dat aparițiile excentrice pe Biserică și Biblia i-a devenit cel mai de preț accesoriu! :o Uită-te bine la ea, îți dai seama cine e în poză? Ai văzut-o ani de zile la TV!!

Recomandarea zilei

Cu toate acestea, micul prinț a primit numele John Charles Francis, iar familia îi spunea cu dragoste „Johnnie”.

Citește și: Prințesa Diana și Fergie au sfidat familia regală și au ajuns să fie arestate. Povestea pe care nimeni nu o poate uita

Citește și: Tensiuni în familia regală. Lovitura neașteptată pe care Charles i-a aplicat-o fratelui Prințesei Diana

Citește și: Conflictul continuă între regele Charles și Prințul Andrew: „Este îngrijorat că familia regală ar putea să oprească utilitățile”

Citește și: Meghan Markle a considerat că „monarhia are mai mare nevoie de ea decât are ea de Familia Regală”

Un început puternic

Primii ani de viață ai Prințului John au fost foarte fericiți și nimeni nu avea vreun indiciu de ceea ce avea să urmeze. Părinții lui îl adorau, avea cinci frați cu care se juca zilnic șo locuia pe o proprietate de 20.000 de acri din Sandringham. Un început cu adevărat promițător pentru un prinț.

Așa cum se întâmpla cu copiii cu statutul lui, de creșterea sa s-a ocupat în principal bona, o femeie bună și caldă, care a făcut tot ce a putut pentru binele micului Prinț. Între cei doi se crease o legătură de nezdruncinat.

În timp, Prințul John a dovedit că avea un comportament agitat. În mod constant le făcea farse celor din jur, lipea mânerele ușilor, punea ace pe scaune pentru ca oamenii să se așeze pe ele și alte farse copilărești. Deși cele mai multe sunt considerate normale pentru un băiat de vârsta lui, era evident că ceva mai mult se întâmpla.

Era ceva diferit la John. Tatăl său, George al V-lea, a fost odată că „toți copiii lui au fost ascultători, cu excepția lui John”. La doar 4 ani, John prezenta semne de tulburare de dezvoltare. A fost descris la acea vreme ca „dureros de lent” și a existat un sentiment răsunător că nu se comporta așa cum trebuia să o facă un prinț.

Comportamentul Prințului a început să se schimbe

Oamenii au început să fie îngrijorați în momentul în care John a început să manifeste comportamente repetitive, față de comportamentul său de copil năzdrăvan.

Problemele au început să fie din ce în ce mai evidente. Curând s-a aflat că Prințul suferea de autism. În zilele noastre, simptomele sale sunt considerate a fi indicatori clasici, însă la acea vreme domeniul medical nu era atât de dezvoltat.

Comportamentul lui greșit, împreună cu felul său de a vorbi, expresiile faciale și o viziune foarte specifică asupra lumii indică faptul că tânărul prinț era autist.

Dacă acum oamenii tratează cu normalitate un copil care suferă de această boală și este ajutat prin intermediul terapiilor și a consilierii, pe atunci lucrurile erau altfel.

Mai mult, Prințul John a început să se confrunte și cu crize epileptice îngrozitoare, pe cînd avea doar 4 ani. Pe măsură ce a crescut, acestea au devenit mai frecvente. Tratamentele medicale pentru epilepsie erau atunci cel ouțin grosolane și sunt și în prezent discreditate. Astfel că, Familia Regală nu știa cum să procedeze.

Amenințare pentru tronul britanic

Familia Regală a trăit întotdeauna într-o lume diferită de a noastră, iar Prințul John începuse să fie văzut ca o amenințare pentru acea lume. Iar cei din jurul lui au luat niște decizii „interesante”.

Tânărul prinț a putut fi văzut în mod regulat cu familia sa până la vârsta de 11 ani. Dar sănătatea sa precară a făcut ca unele activități să îi fie interzise. Încet, el a fost eliminat din viața publică și chiar și din portretele familiale. Nici în fotografia de familie făcută pentru nunta de argint a părinților săi, în 1918, nu a apărut.

În 1916, Prințul John a dispărut complet din viața publică. Epilepsia lui se înrăutățise și a fost considerat nesigur și nepotrivit ca el să iasă în oraș cu părinții lui.

Astfel, tânrăul prinț a fost trimis să trăiască la Wood Farm. Acest lucru poate păre insensibil, însă ferma era localizată pe aceeași proprietate a familiei sale, în Sandringham, la doar trei kilometri de casa în care locuiau părinții săi.

După vara anului 1916, Prințul John abia a fost văzut în afara Sandringham. Deși era bine îngrijit, era izolat din punct de vedere social.

Bona lui și restul lucrătorilor casnici erau singura lui companie, iar cea mai mare parte a familiei era mult prea ocupată pentru a merge în vizită. În timp ce Prințul John al Marii Britanii era singur, ceilalți membri ai familiei îndeplineau îndatoriri regale, slujeau în armată sau se aflau la internat.

Odată ce a ajuns la Wood Farm, părinții lui John i-au concediat toți profesorii, punând astfel capăt educației sale formale.

Pe atunci, decizia de a-l priva de educație nu a fost văzută ca o cruzime, ci ca o decizie pragmatică, bazată pe circumstanțe.

Prințul John, un prinț singuratic

Dispoziția lui John s-a schimbat considerabil în noile circumstanțe. Oricât de drăguță a fost bona sa și oricât de amabil ar fi fost personalul, nu se putea compara cu petrecerea timpului alături de familie. Era în mod constant singur și fără prieteni cu care să se joace.

Bunica lui, regina Alexandra, a venit cu o sugestie foarte bună: să se apuce de grădinărit, Prințul a acceptat cu mare bucurie această idee, iar grădinăritul a devenit rapid „una dintre cele mai mari plăceri ale vieții prințului John”.

Prințul a început să o viziteze în mod regulat pe bunica sa care, de asemenea locuia singură în cea mai mare casă aflată pe proprietate. Curând au început să aibă împreună grijă de florile din grădină.

Prințul John a început să își facă prieteni din jurul proprietății, cu permisiuena mamei lui, Prințesa Mary. Iar părinții lui au început să îl viziteze mai des.

Mai târziu, prietenii lui John au declarat că trimiterea lui la Wood Farm nu a fost făcută de rușine, ci mai degrabă pentru a-l proteja. La acea vreme, epilepsia era considerată o boală psihică, iar cei diagnosticați ajungeau adesea în lagăre barbare și în unități psihiatrice ami puțin sofisticate.

Deși avea mai multe probleme de sănătate, prințul nu a fost niciodată înlăturat din linia succesiunii la tronul britanic.

Deși toată lumea spera ca crizele epileptice să devină mai rare odată cu trecerea timpului, ele au fost mai frecvente și mai severe.

Moartea Prințului John, Prințul pierdut al Marii Britanii

Lui John îi plăcea să se joace cu frații și surorile lui, însă, pe măsură ce boala lui a avansat, părinții lui au luat o decizie dificilă: l-au izolat, întrucât frații lui mai mari suferea când îl vedeau atât de bolnav.

Totuși, de Crăciun i se permitea să meargă acasă pentru a petrece alături de întreaga familie. Crăciunul din 1918 a fost ultimul pe care l-a petrecut alături de familia sa. După doar câteva săptămâni, pe 18 ianuarie 1919, Prințul John a încetat din viață, în somn, în urma unei crize violente. Avea doar 13 ani.

Fratele său mai mare nu îl plăcea

Prințul John era cu 11 ani mai mic decât fratele său, Edward. Acesta nu a ajuns să îl cunoască niciodată pe micuț din cauza acestei diferențe de vârstă, însă reacția lui la moartea mezinului familiei a fost una insensibilă.

El a descris moartea fratelui său ca fiind „cea mai mare ușurare imaginabilă pentru care m-am rugat mereu în tăcere ”.

De asemenea, Edward l-a numit pe John „mai mult o povară decât o binecuvântare” care „ a devenit mai mult un animal decât orice altceva și a fost doar un frate în trup”.

A dispărut din istorie

Deși moartea Prințului a făcut valuri atunci, John a rămas nemenționat în deceniile care au urmat. Atunci când ziarele scriau despre copiii regali, Regele George și Regina Mary erau descriși ca având cinci copii și nu șase. Mai mult, în momentul în care au fost întocmiți arborii genealogici, micul prinț a fost exclus.

Sursă foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro