112, spectacolul de teatru care merge la rădăcina violenței asupra femeilor

În România, sute de femei mor anual ucise de foștii sau actualii lor parteneri. Am stat de vorbă cu Nico Vaccari, regizorul piesei de teatru documentar 112, despre mizele social-politice ale spectacolului și despre felul în care acesta încearcă să descopere rădăcinile violenței de gen din România. Pentru cei care nu au văzut spectacolul încă, următoarea reprezentație are loc duminică, 13 mai, la MACAZ – Bar Teatru Coop.

Violența împotriva femeii este o problemă socială gravă care afectează atât viața victimei, cât și a celorlalți membri ai familiei, și reprezintă un abuz asupra femeii care nu are legătură directă cu statutul civil, etnia, religia sau trecutul socio-economic.

35% dintre femeile din întreaga lume au suferit o formă de violență fizică sau sexuală din partea partenerului sau a altei persoane, la un moment dat în viața lor, iar 38% dintre omorurile asupra femeilor, la nivel global, sunt comise de partenerii intimi, aflăm din studiile World Health Organization.

În România, una din patru femei a fost agresată fizic sau sexual de partenerul său la un moment dat în viață (FRA, 2014). În fiecare săptămână este înregistrat un caz în care o femeie este violată în familie. La fiecare 4 zile este înregistrat un caz în care o minoră este violată sau agresată sexual de un adult. Un sfert din omorurile înregistrate într-un an au loc în familie, iar 90% dintre victimele care cer ordin de protecție sunt femei. La fiecare 30 de secunde, o femeie din România este bătută de partenerul ei. Indiferent de grupul din care provin sau de vulnerabilitățile lor, femeile sunt supuse presiunii sociale de a ascunde actele de agresiune comise asupra lor de bărbați, pentru a nu fi, pe nedrept, judecate de cei din jur. Astfel, foarte multe dintre cazurile de violență împotriva femeilor și fetelor rămân neraportate.

România a ratificat în anul 2016 Convenția Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenței împotriva femeilor şi a violenței domestice, fără a armoniza în totalitate legislația internă. În legislația din România, violența împotriva femeilor este sancționată prin Codul Penal și Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie. În afară de violența domestică, legea sancționează forme de violență care afectează cu precădere femeile, cum ar fi violul, hărțuirea sexuală sau exploatarea sexuală. Violența de gen, care poate îmbraca mai multe forme – violență fizică, emoțională/psihologică, sexuală, economică, socială -, nu este recunoscută ca atare în legislația actuală din România.

Nico Vaccari este regizorul spectacolului 112 și co-fondator al trupei de teatru BÉZNĂ Theatre, un colectiv care se angajează în activism prin teatru, cu scopul de a contesta inechitatea socială, de a chestiona violențele normalizate și instituționalizate ale societății și de a provoca publicul la dialog socio-politic.

Spectacol 112 - 7

De unde a început povestea spectacolului 112?

Nico Vaccari: În timpul cercetării pentru spectacolul CUNTHATE [URĂ] din 2015 (co-producție între BÉZNĂ Theatre și Colectiv A Cluj, despre efectul pornografiei heterosexuale violente asupra relațiilor interpersonale) am aflat multe statistici terifiante despre violența de gen în general și despre situația din România în particular și am început să investigăm ce îi motivează pe bărbați să bată, tortureze și să omoare actualele sau fostele partenere. Ne-am dat seama că violența de gen este un rezultat al ideologiei patriarhale, iar spectacolul 112 este o încercare de a înțelege de unde vine această ideologie.

La ce v-ați gândit când ați ales numele spectacolului?

Nico Vaccari: Este un titlu ironic referitor la numărul apelului de urgență pe care noi, cetățenii, trebuie să ne bazăm atunci când ne aflăm în pericol. Peste jumătate din populația României nu are “speranță” și “credință” în poliție pentru a primi ajutor, iar un număr mare de victime ale violenței de gen nu ar chema poliția dacă s-ar afla într-o situație periculoasă. Titlul nu critică polițiștii ca indivizi, ci critică modul în care întregul sistem, întreaga societate nu reușește să combată și să prevină actele de violență de gen. În ochii mei, e ca și cum această violență ar fi instituționalizată.

Spectacol 112 - 3

De ce ați ales să faceți un spectacol pe tema violenței asupra femeilor?

Nico Vaccari: Potrivit mai multor studii europene privind violența domestică și violența împotriva femeilor din toate țările UE, România este considerată cea mai periculoasă țară pentru femei din UE. În medie, o femeie este ucisă zilnic în România de către actualul sau fostul său partener. Aceasta este o epidemie. Aceasta este o dovadă terifiantă că violența de gen este o parte normalizată a societății. 112 s-a născut din această urgență. Dacă este un lucru pe care 112 dorește să-l facă, acest lucru este de a le transmite oamenilor că violența împotriva femeilor nu este și nu ar trebui să fie niciodată o parte a vieții de zi cu zi. 112 vrea, de asemenea, să expună rădăcinile acestei violențe, pentru ca noi, împreună, să ne dăm seama unde și cum să le distrugem.

Am văzut ca ați lucrat în paralel și la o broșură pe care o distribuiți spectatorilor. Ce fel de informații găsim în ea?

Nico Vaccari: Tudorina Mihai, consultantă privind violența de gen de la Asociatia FRONT (unul dintre partenerii spectacolului) a scris această broșura cu unele contribuții din partea mea și ale Sînzianei Koenig (co-director artistic al trupei BÉZNĂ Theatre și co-scriitoare a textului 112). Broșura conține tot ce trebuie să știți despre violența împotriva femeilor și despre informațiile fundamentale de bază despre violența de gen: cum să recunoști relațiile violente, cum să reacționezi și care sunt etapele unei relații abuzive.

Spectacol 112 - 4

Tudorina Mihai, activistă pe drepturile femeilor spune că spectacolul 112 oferă explicațiile complexe ale violenței de gen: “Violența de acest tip nu este cauzată de crizele de gelozie, de prea mult alcool sau de sărăcie, ca să enumăr câteva din explicațiile eronate din spațiul public date comportamentelor violente ale unor bărbați față de partenerele lor. În spectacol, mai întâi apar explicațiile simple: poliția nu face suficient pentru a proteja o femeie terorizată de fostul iubit, ea este singură, fără sprijn nici măcar din partea mamei care la rândul ei o judecă pentru decizia de a se despărți de partener. După acea primă scenă, atenția se mută înspre agresor. De ce ajung bărbații să agreseze? – pare a fi întrebarea lait-motiv la care se caută un răspuns.  Sunt puse în scenă momente tipice de criză din copilărie și adolescență în care un băiat, viitor bărbat, învață masculinitatea: hârjoana aparent nevinovată a unor copii, în care băieții se îndeamnă să atingă zonele intime ale prietenei lor și s-o imobilizeze, în ciuda semnalelor ei de revoltă; un tată autoritar care țipă și bate cu pumnul în masă ca să-și educe copilul ”să fie bărbat”, să nu se arate sensibil, fricos și, sub nici o formă, să se lase bătut de fete; adolescenții care privesc scene de pornografie dură, interpretând scenele de umilire a femeii într-o cheie fals pozitivă. Violența fizică, inclusiv feminicidul, violența psihologică, violența sexuală, toate sunt prezente în supradoze pe parcursul scenelor spectacolului, în contexte în care se pot observa comportamentele celor din jur care le provoacă și le agravează.”

Spectacol 112 - 6

Tudorina Mihai consideră că agresorii sunt produsul unei societăți care leagă masculinitatea de agresivitate și control, iar feminitatea de pasivitate și subordonare. Spectacolul este necruțător, el nu lasă nici o urmă de speranță de ieșire din violență, nu în acel moment. După ce părăsești ”locul crimei” ești liber/ă să începi să cauți soluții pentru ca asemenea scene să nu se mai repete. Aici sunt limitele rolului educator al piesei, care îți arată ce se întâmplă, fără a merge mai departe către soluții.

Echipa spectacolului 112 este formată din: Nico Vaccari (regie), Hermina Stănciulescu (scenografie și light design), Alex Călin, Katia Pascariu, Alexandru Potocean, Oana Pușcatu (distribuție), Nico Vaccari, Sînziana Koenig (text și dramaturgie), Tudorina Mihai (consultanță privind violența de gen) și Cătălin Bucioveanu (traducere).

Puteți afla mai multe detalii despre spectacol și colectivul BÉZNĂ Theatre aici: beznatheatre.org.

Foto: Nicu Lazur

 

 

 

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe unica.ro
Eva.ro
Loading...
Recomandari
Evz.ro
Doctorul Zilei
Glamour
Elle
Sfatul Medicului
Viva.ro
Mai multe din Social
Vă recomandăm: