Nici nu s-a uscat bine cerneala pe contractul semnat cu Garnier si Luminita si-a facut deja planuri pentru urmatorii zeci de ani. Vrea sa fie mamica, este nerabdatoare, entuziasmata si viseaza deja la …
… impletit codite, shopping si discutii ca intre fete cu viitoarea membra a familiei, pe care daca Cel de Sus o va ajuta sa treaca toate obstacolele, va purta un „xing ling” in coada prenumelui. Despre sacrificii, birocratia statului chinez si evenimentele cu participare live, Luminita a povestit fara paravan, la un pahar de ceai cu gheata, sub umbra unui nuc, pe terasa Greentea.
Ce te-a determinat sa pornesti pentru a doua oara pe calea adoptiei? Ideea pare total neobisnuita, pentru ca exista oameni prost informati si au impresia ca daca iau un copil care nu este al lor vor avea, mai tarziu, surprize neplacute in comportamentul lui. Dorinta de a mai adopta o fetita este o idee mai veche de-a mea. Am mai spus de multe ori, as mai fi luat inca cinci sau sase copii, daca as fi avut o situatie financiara atat de buna incat sa-mi permit sa-i cresc. Adoptiile din Africa devin un trend in timp ce la noi in tara sunt zeci de suflete care zilnic mor de foame. De ce tocmai o fetita de rasa galbena?
Are strict legatura cu cutremurul de la Sichuan si cu faptul ca, intr-o dimineata de marti, am auzit la stiri despre cei 5 000 de orfani ramasi in urma dezastrului. Atunci mi-a venit ideea sa incerc sa aduc de acolo un copil.
Stirea adoptiei vine odata cu lansarea noului single si a contractului semnat cu Garnier. Multi ar considera-o publicitate. N-a fost din motive de publicitate. Cine imi este apropiat stie ca in momentul in care l-am adus pe David acasa, doua luni de zile n-a stiut nimeni cine este David, le spuneam tuturor ca este nepotul meu. Garnier a fost o propunere cremoasa si o ocazie de a debuta intr-un spot publicitar. Nu este deloc simplu sa faci un astfel de gest.
De data aceasta din cauza birocratiei din China. Este o tara comunista, cu legi foarte stricte. Am depus actele necesare, am vorbit cu ambasadorul Romaniei in China, cu reprezentantii comunitatii chineze de aici si mi s-a explicat ca este un proces indelungat. Dar vreau sa se inteleaga ca daca nu pot s-o aduc de acolo nu voi renunta la idee. Moldova, Bucovina, Spania sau China, nu conteaza, va fi un suflet care se va bucura de dragostea unei familii.
Care este cel mai mare semn de intrebare cu privire la adoptia fetitei din China?
Momentul cel mai dificil, un scenariu care ne-a fost prezentat si la care ne tot gandim este: calatoria cu toata familia pana in China si petrecerea a trei luni de zile intr-un hotel ales de statul chinez, cu fetita pe care urmam s-o adoptam, pentru ca ei sa ne poata tine sub obser vatie si pentru a vedea daca exista o acomodare.
Cum are de cand sa faca fata prejudecatilor legate de rasa, daca se aud clopote de nunta sau despre dorinta de a naste un copil citeste mai mult in Unica de August!