Sănătatea copiilor şi animalele de companie

De Erika Chivu pe 30 noiembrie 2009

Copiii care îngrjesc un animal sunt mai sănătoşi şi mai fericiţi. Prietenia cu un patruped îi menţine în formă şi le oferă lecţii de viaţă pe care altfel nu le-ar primi.
Academia Americană de Psihiatria Copilului şi Adolescentului anunţă că acei copii care au un prieten necuvântător sunt mai sănătoşi, mai responsabili, mai sociabili, şi mai pregătiţi pentru viaţă. Implicarea părinţilor şi discuţiile deschise pot face ca îngrijirea unui animal să fie o experienţă pozitivă pentru toţi cei implicaţi, dar mai ales pentru copil.  

Prietenie şi lecţii de viaţă

Un animal este un partener de joacă, un confident şi un prieten fidel pentru copil, un prieten care nu îl judecă, nu îl ceartă şi îl iubeşte necondiţionat, indiferent de felul cum arată, de notele pe care le ia, de faptele sale.

Mai mult decât atât, un animal este o constantă în viaţa copilului. Indiferent de schimbările traumatizante prin care ar putea trece (divorţul părinţilor, dispariţia unei persoane dragi), prietenul patruped rămâne acolo, ca sursă de stabilitate emoţională.

Copiii care cresc alături de un animal sunt mai sociabili, mai deschişi şi mai sensibili la nevoile altora. Prietenia cu un animăluţ de casă îi pregăteşte pentru viaţă, prin lecţii despre familie, reproducere, moarte, boală.

Copii mai responsabili

Responsabilitatea este una din primele lecţii pe care le primesc acei copii care au grijă de un animal, fie el căţel, pisică, papagal, şoricel sau peşte.

A avea grija de o altă fiinţă vie este o responsabilitate uriaşa, dar şi o mare bucurie, când vezi că acea fiinţă este sănătoasă şi fericită datorită ţie. Copiii care se ocupă ei înşişi de un animal sunt mai responsabili, mai empatici şi au mai multă încredere în forţele proprii.

Dar totul se poate schimba la 180 de grade, dacă părinţii nu ştiu să facă alegerile corecte.  Academia Americană de Psihiatria Copilului şi Adolescentului avertizează că piticii sub 10 ani nu pot avea grijă, singuri, de un animal mai mare, de exemplu o pisică sau un căţel.  Nereuşitele se pot transforma în sentimente negative şi tocmai de aceea, părinţii trebuie să supravegheze îndeaproape acţiunile celor mici.

Să nu uităm că un animăluţ, fie el un căţel sau un peşte, este, totuşi, o viaţa, iar primul responsabil pentru ea este părintele. Nu poţi să te bazezi pe un copil, chiar dacă el promite să aibă grijă de prietenul necuvântător.

Beneficii şi pentru sănătate

Beneficiile prieteniei cu un animal se extind dincolo de psihic. Mai multe studii au arătat că micuţii care cresc alături de un câine sau o pisică sunt mai sănătoşi.  Prin contactul cu microbii animalului, sistemul imunitar devine mai puternic, iar alergiile şi infecţiile respiratorii sunt mai rare.

Singura condiţie este ca animalul să fie vaccinat şi deparazitat după sfatul veterinarului.

Un căţel este un partener de joacă activă, care îi poate face pe cei mici să se dezlipească de televizor sau calculator. Iar dacă responsabil cu plimbarea zilnică este copilul, el are parte de câteva ore bune de mişcare, în fiecare săptămână.

Comportamentul violent denotă o problemă emoţională

Copiii mai mici nu ştiu întotdeauna să se joace cu un animal şi nici nu sunt conştienţi de faptul ca îi pot face rău. Este un lucru normal, dar ei trebuie supravegheaţi întotdeauna pentru că există riscul să lovească animalul, care, la rândului lui, va răspunde muşcând sau zgâriind.
 
Avem de a face cu o problemă mai gravă atunci când un copil mare (peste 6-7 ani) are un comportament violent faţă de animale. Dacă loveşte sau torturează animalul în mod repetat, deşi este conştient că îi face rău, copilul ar putea avea o problemă emoţională şi trebuie consultat de un psiholog.

Cum arăta Adelina Pestrițu în copilărie: "Îmi dau seamă cât de repede trecem prin viață"

Cum arăta Adelina Pestrițu în copilărie: "Îmi dau seamă cât de repede trecem prin viață"