Viaţa unei românce în Canada

Pe Incognito o cunoaştem din comunitatea Unica.ro, unde ne-a povestit lucruri interesante despre viaţa ei în Canada. Convinse că mai are şi alte poveşti…
… care merită împărtăşite, am rugat-o să ne spună mai multe despre emigrare, cariera unei românce peste hotare şi modul de viaţă al canadienilor.

Incognito s-a gândit pentru prima dată la emigrare înainte de 1989, când asemenea ganduri erau interzise. Deşi era adolescentă, simţea că nu-şi găseşte locul în România comunistă, că-i lipseşte ceva. Cum revoluţia din ’89 nu a adus schimbările pe care le dorea, gândul la o viaţă mai bună a făcut-o să privească din nou către Occident.

„Aşadar, în 1999, o dată cu naşterea fiului nostru, împreună cu soţul am luat decizia de a emigra. Atât pentru noi, dar mai ales pentru fiul nostru.”

Au ales Canada, ţară care la vremea respectivă susţinea un program de emigrare, căutând în special familii cu studii superioare. „Nişte prieteni de familie aplicaseră deja pentru viza de Canada, li se aprobase, iar ei urmau să ne ajute şi să ne îndrume cât de cât”, povesteşte Incognito.

Timp de un an şi jumătate, cât a durat partea birocratică, Incognito şi soţul ei au vândut absolut tot ce aveau, de la casă până la electrocasnice, astfel încât tot ce le-a rămas a încăput în câteva valize.

Martie 2001, începutul aventurii canadiene

Partea cea mai grea, spune ea, a fost despărţirea de familie, care a avut loc pe aeroportul de la Budapesta. S-au consolat însă la gândul unui viitor mai bun.
Când au aterizat în Canada era întuneric afara, frig şi ploua. „Nu voi uita niciodată când am păşit cu toţii în apartamentul închiriat, cărând după noi 6 valize şi 3 sacoşe de mână. Ne-am uitat în jur şi ne-am speriat de goliciunea apartamentului.”

Incognito recunoaşte că nu i-a fost uşor să înceapă totul de la zero, dar a reuşit pentru că a fost ambiţioasă, şi „s-a ţinut tare pe poziţii”, după cum spune ea.

În profesie, „experienţa canadiană” şi networking

Ca proaspăt imigrant, nu e uşor să-ţi găseşti un loc de muncă în Canada, pentru că majoritatea companiilor cer ceea se cheamă „experinţa canadiană”. Şi nu e vorba doar de experienţa profesională, ci şi de „adaptabilitatea proprie, deschiderea la nou, precum şi toleranţa pe care o manifeşti faţă de alte naţii.”

Pe piaţa locurilor de muncă există o concurenţă acerbă, aşa că trebuie să fii bine pregătit, şi să ştii cum să te „vinzi” printr-un CV bun şi nu numai. Pentru că lucrează în IT, Incognito nu a avut nevoie de echivalări profesionale, dar în alte domenii acestea sunt necesare, iar unii imigranţi trebuie chiar să meargă la şcoală în Canada pentru a profesa în domeniul lor.

Citeşte continuarea în pagina următoare!Incognito şi-a găsit primul job prin intermediul networking-ului – nu se referă la pile şi relaţii ca în România – care este la mare preţ în Canada.

Codruța Filip i-a dat șah mat lui Valentin Sanfira, când a anunțat separarea de soțul ei, dar nici el nu se lasă mai prejos! Ce a putut să povestească depășește orice imaginație! Declarațiile care i-au surprins pe toți

Recomandarea zilei

„Networkingul te ajută să primeşti referinţe sau să fii introdus managerului care intervievează, dar numai dacă managerului îi place ceea ce vede în CV.”
Canadienii nu discrimineaza pe baza de sex, orientare sexuala, rasă sau religie, salariul depinzând doar de competenţa şi experienţa profesională. „Iar întrebari de genul Â« ce salariu ai? Â» nu există în vocabularul canadianului.”

Incognito mai povesteşte că în Canada concediul anual este de obicei de 2-3 săptămâni, „ceea ce poate părea un şoc pentru cei veniţi din România, obişnuiţi cu peste 20 de zile lucrătoare de concediu.”

„În spitale eşti tratat omeneşte”

În Canada, sistemul sanitar este mult mai bine pus la punct, povesteşte Incognito. „Aici nu se pune problema de a pregăti plicul înainte de a fi văzut de medic. Nu se acordă nici bani, nici alte atenţii.”

Fiecare canadian are un card de sănătate pe care îl prezinta la cabinet sau spital pentru a primi servicii medicale gratuite. Vizitele la dentist şi oftalmolog nu sunt acoperite de asigurarea de stat, însă multe companii le includ în pachetul de beneficii oferit angajaţilor. Asigurarea medicală de stat nu include nici medicamente compensate. Dacă ai sub 65 de ani le plăteşti integral.

Cine nu lucrează este nevoit să-şi plătească o asigurare medicală privată care nu e deloc ieftină, dar merită pentru că cei neasiguraţi plătesc din buzunarul lor orice medicament şi orice serviciu medical.

Medicul de familie ocupă un loc important în viaţa canadienilor. „Pentru orice problemă de sănătate care nu necesită urgenţă te prezinţi la medicul de familie, care apoi îţi face trimitere la specialist dacă el se consideră depăşit de situaţie”, povesteşte Incognito.

Cine are totuşi ghinionul să ajungă în spital este tratat cu totul altfel decât în România.

„Daca ajungi prin spitale eşti tratat omeneşte, începând de la femeia de serviciu şi până la medicul specialist. Şi cel mai important aspect: aici nu există şpagă şi toată lumea e tratată la fel.”

Unde era, de fapt, mama copilului de 5 ani, din București, care a murit după ce a căzut de la etajul 9

Recomandarea zilei

Învăţământul, cu totul diferit

În Ontario, unde locuieşte Incognito, învăţământul este public sau privat. „Sistemul public poate fi subdivizat în englez, francez sau catolic. Fondurile pentru şcolile publice sunt adunate prin taxe, iar contributorul specifică ce tip de şcoală susţine”.

Părinţii nu plătesc fondul clasei şi nici nu sunt chemaţi la şedinţe, cum sunt cele româneşti. Se întâlnesc cu profesorii între patru ochi, de câteva ori pe an. Oricum, părinţii sunt permanent la curent cu situaţia şcolară a copiilor fiindcă primesc periodic un report card. Iar dacă cel mic nu apare la şcoală într-o dimineaţă, secretariatul îi anunţă imediat pe părinţi.

„La şcoală, curriculum-ul nu este atât de încărcat ca în România – tabla înmulţirii se învaţă în 4 ani consecutivi, începand în clasa a II-a şi terminând în a V-a. Aici se pune accent foarte mare pe experienţa practică, făcându-se tot felul de prezentări şi experimente pentru a face copilul să înţeleagă cât mai bine materia”, spune Incognito, adăugând că şi materiile au o altă structură decât la noi. De exemplu, la ora de ştiinţă se fac noţiuni de fizică, chimie, astronomie, biologie.

Şcoala pune la dispoziţie şi transport pentru copiii care stau la peste un kilometru distanţă de şcoală. „Fiecare şcoală foloseşte mai multe autobuze, rutele fiind stabilite în funcţie de numărul copiilor şi adresa fiecăruia.”

Citeşte continuarea în pagina următoare!

Alte diferenţe între România şi Canada

Din punct de vedere social, canadienii sunt mai civilizaţi şi mai deschişi decât noi. Iată numai câteva din aspectele menţionate de Incognito:

–   Canadienii sunt o naţie foarte tolerantă. E primul lucru ce l-am învăţat aici.

–   La urcarea în autobuz se formează o coadă şi toată lumea urcă pe uşa din faţă, prezentând biletul. De obicei coborârea se face pe uşa din spate. De asemenea, pentru fluidizarea traficului, şoferul nu opreşte la fiecare staţie, decât dacă e cineva în staţie sau cineva din autobuz a activat semnalul de coborâre.

–   Stilul de condus e mult mai relaxat şi civilizat. Nu eşti claxonat, nu-ţi sare nimeni în faţă, drumurile sunt largi, asfaltate, iar pietonilor li se acordă o deosebită atenţie.

–   Plata oricărei facturi se poate face pe internet sau prin cec, fără a mai pierde timpul deplasându-te la sediul firmei.

–   În orice domeniu servirea clientului se face ireproşabil, fără mutre acre sau injurii. Zicala „clientul nostru stăpânul nostru” este într-adevăr valabilă.

–   Aici se pune mare accent pe reciclare, concept care se învaţă la şcoală în clasele primare.

–   La cumpărarea unui produs, dacă constaţi că nu corespunde cerinţelor proprii, poţi să-l returnezi atâta vreme cât nu l-ai distrus. Dacă de exemplu ţi se greşeşte preţul la casă, taxându-te mai mult decât preţul de pe raft, poţi avea surpriză de a primi produsul pe gratis, fiind vina lor.

–   Alcool se poate cumpăra doar la magazinele specializate şi nu e voie să-l consumi pe stradă. Cred că aceasta este explicaţia pentru faptul că nu am văzut pe strada decât vreo două persoane în stare de ebrietate într-un interval de aproape 10 ani.

–   În instituţiile publice, restaurnate, cluburi, nu se fumează absolut deloc. Nici măcar în casele proprii.

–   Nu există câini vagabonzi, iar proprietarii de câini strâng după ei mizeria lăsată de animale.

–   Nu există conceptul de mită, decât poate în foruri atât de înalte ca un cetăţean de rând nu are acces acolo.

Datorită toleranţei specifice canadienilor, Incognito nu s-a simţit niciodată discriminată sau privită de sus pentru că este româncă. Musulmanii sau persoanele de culoare sunt tratate cu aceeaşi toleranţă. Cititoarea noastră recunoaşte că există părţi mai puţin bune şi în Canada. „Însă puse în balanţă cu cele pozitive, realizezi că aspectele negative nu sunt foarte semnificative.”

Cele două ţări sunt foarte diferite din toate punctele de vedere, dar tocmai aceste diferenţe îi atrag pe emigranţii români. „Eu aici mi-am găsit liniştea sufletească şi mă bucur că am făcut pasul emigrării, ce ne-a permis deschiderea de noi orizonturi. Nu regret nici măcar o secundă decizia luată, iar pentru mine şi familia mea, Canada reprezintă Â« acasă Â»”.

Citeşte şi despre viaţa unei românce în Germania!

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro