7 tipuri de părinţi toxici. Te recunoşti?

De Unica.ro pe

Meseria de părinte fost întotdeauna jobul cel mai plin de frustrări, bucurii, reuşite, dar şi obstacole de pe pământ. Nu ai nevoie de CV sau studii înalte…
… însă îţi asumi responsabilitatea uriaşă de a face şi forma o noua fiinţă umană şi, când să zici  că, în sfârşit, te-ai cam prins cum trebuie făcute lucrurile… copiii s-au făcut mari şi au plecat de acasă!

Conform expertului în parenting de la GalTime.com, viteza cu care se schimbă lumea de vreo 20 de ani încoace a dus la modificări importante şi în stilurile de parenting şi multe dintre noile stiluri nu sunt deloc benefice copiilor. Sigur că îi iubim, dar uneori tiparele noastre de comportament faţă de ei încalcă toate regulile împământenite şi îndelung verificate de creştere a unui copil cu caracter puternic, echilibru, sănătate emoţională şi siguranţă de sine. De fapt, aceste stiluri toxice de parenting sunt responsabile în parte pentru propriile noastre sentimente de insatisfacţie, nelinişte şi neîncredere în propriul stil de parenting, dar şi pentru numărul tot mai mare de copii stresaţi şi dezechilibraţi emoţional.

1. Părintele „cloşcă”

Cocoloşeşti copiii, eşti mereu cu ochii pe ei şi te repezi să înlături orice obstacol le-ar putea ieşi în cale. Părinţii de acest gen le suflă mereu în ceafă copiilor şi nu se dau în lături de la nimic când vine vorba de copiii lor. Le termină ei temele, le fac şi refac referatele şi dau năvală să-i salveze când apare orice problemă, oricât de mică.

Atenţie: un copil care a fost întotdeauna salvat şi supravegheat în fiecare secundă ar putea avea probleme în a-şi dezvolta calităţi cruciale în viaţă, cum ar fi încrederea în sine, capacitatea de a lua decizii şi cea de a găsi soluţii la probleme.

Cum să-ţi schimbi stilul
: Învaţă să fii implicat în viaţa copilului, dar fără să exagerezi până la a ajunge deranjant. Astfel, el îşi va dezvolta independenţa şi, într-o zi, va putea să se descurce şi singur. Începe prin a identifica sarcinile pe care copilul le poate prelua, cum ar fi să-şi facă singur micul dejun sau pacheţelul pentru şcoală, ori să-şi pună rufele murdare în coşul de rufe. Invaţă-l câte UN lucru o dată şi, când copilul l-a învăţat, retrage-te şi lasă-l să se descurce, nu-i sufla tot timpul în ceafă.

Explică-i noua regulă: Gata cu pretextele ca să nu-ţi faci treburile şi gata cu aşteptarea să te salvam noi. Şi respectăţ-ţi şi tu noul motto: Nu fă niciodată pentru copil ceea ce copilul poate face singur.

2. Părintele lui Einstein

Îţi obligi copiii să înveţe mult prea devreme pentru vârsta lor cognitivă şi pentru nivelul lor de dezvoltare.E normal să vrei, ca părinte, să-ţi vezi copilul excelând într-un domeniu sau mai multe, însă acum mulţi părinţi au ambiţia să crească super-copii şi ţin morţiş ca fiul sau fiica lor să fie superiori din punct de vedere intelectual celorlalţi copii. C

e contează ce spun studiile, specialiştii şi deceniile de experienţă despre ce e potrivit pentru vârsta şi etapa de dezvoltare a copilului tău? Părinţii de acest gen insistă, obligă, pun presiune pe copil ca să acumuleze cât mai multe succese, realizări, trofee, premii, stimulente, etc., după care sunt înnebuniţi de grija ca nu cumva copilul să nu fie cel mai bun la… orice. Nu e timp pentru joacă: fiecare oră a copilului trebuie umplută cu meditaţii, cursuri suplimentare, activităţi intelectuale, învăţat şi studiat. Însă rezultatele acestui stil de parenting nu sunt plăcute: stresul, anxietatea, perfecţionismul, depresia şi trişatul la teste nu au fost niciodată la niveluri atât de ridicate în rândul copiilor ca acum.

Cum să-ţi schimbi stilul: Învaţă să apreciezi capacităţile şi talentele naturale ale copilului tău şi adaptează-ţi stilul de parenting la etapa de dezvoltare a copilului, nu la cum vrei tu să fie copilul. Când vrei să-ţi verifici deciziile şi acţiunile, apelează la testul bandă elastică: imaginează-ţi că ţii o bandă elastica tare cu câte un capăt în fiecare mână şi întreabă-te dacă aşteptările tale nu cumva întind potenţialul copilului dincolo de limitele sale, riscând să-i distrugi respectul de sine.

De exemplu: vrei ca fiul tău să fie Cristi Chivu când el e interesat mai mult de colecţionat timbre. Sau insişti să-ţi ţii fetiţa în clasa de copii superdotaţi deşi face un efort uriaş ca să ţină, cât de cât, pasul. Sigur cp e de datoria ta să valorifici potenţialul copilului, dar trebuie să-i recunoşti şi limitele, altfel rişti ca banda elastică să plesnească. Şi citeşte ghidurile pentru părinţi în care sunt explicate etapele dezvoltării copilului.

Citeşte continuarea articolului pe sfatulparintilor.ro!

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Dorian Popa a recunoscut adevărul despre relația dintre el și Alina Eremia

Dorian Popa a recunoscut adevărul despre relația dintre el și Alina Eremia