Ce se întâmplă cu romanul după ce este citit?

De Unica.ro pe

„Au fost odată ca întotdeauna un El şi o Ea care trăiau de ani buni împreună. Într-o oarecare zi, unul dintre ei, în cazul acesta El…
… îşi dă brusc seama că femeia de alături seamănă perfect cu Ea, dar nu este Ea, ci, parcă, o străină. Nu, nu e infestată de vreun virus, nici nu e locuită de vreun extraterestru, ci schimbările mici ale vieţii cotidiene au săpat pe nesimţite între ei o prăpastie, i-au mutat pe planete diferite.

Metamorfoza nespectaculoasă şi insidioasă a cuplului în viaţa cotidiană este una dintre temele noului meu roman, „În iad toate becurile sunt arse”. S-au cunoscut pe vremea liceului, într-o gaşcă veselă, gălăgioasă, cu limbaj colorat, s-au căsătorit, nu au avut copii şi Victor a ajuns să o privească cu uimire.

Pe Ea, străina cu care împarte casa. Nu, nu vrea să o părăsească, nici să o înşele, ci doar vrea să înţeleagă ce s-a întâmplat. Percepţia metamorfozelor tăcute care trădează visurile tinereţii e însoţită de sentimentul ratării şi de spaima trecerii timpului. Pentru unele lucruri nu poţi întoarce timpul ca să le repari, iar pentru altele e deja prea târziu ca să le începi…

N-o să dau în vileag cum se termină toată povestea, ci doar o să vă deconspir două gesturi copilăreşti care în spontaneitatea şi candoarea lor m-au ajutat la acest roman. Într-o zi mama îi strigă fetiţei să se grăbească fiindcă trece timpul. Micuţa o întreabă cu dulce naivitatate: şi unde se duce, mami, timpul după ce trece? A doua întîmplare este legată de metamorfoză. Jucându-se mereu cu mâinile, cel mic întreabă: ce se întâmplă cu pumnul când deschizi palma?

Cred că fără aceste două întâmplări mi-ar fi fost mult mai greu să duc romanul la capăt.” (Confesiunea scriitorului Dan Lungu pentru unica.ro, pornind de la cel mai recent roman al sau, publicat de Editura Polirom: „In iad toate becurile sint arse”)

După „Cum să uiţi o femeie”, neaşteptat prin tema abordată, Dan Lungu vine cu o nouă poveste surprinzătoare, o scriitură diferită şi un subiect neconvenţional.

Victor, protagonist al romanului, trăieşte cu senzaţia acută că îşi supravieţuieşte propriei tinereţi. După copilărie şi adolescenţă, vîrste pe care le suprapune, retrospectiv, cu cea mai bună perioadă a vieţii, are sentimentul că prezentul se derulează din inerţie.

Îndeplineşte o muncă bizară, nesatisfăcătoare, la care se adaugă obsesia că propria soţie, vesela Veronica, se transformase în timp într-o femeie care îi seamănă perfect, dar care nu mai păstrează nimic din şarmul şi visurile fetişcanei cu care se însurase. În derapajele sale evazioniste, memoria îi proiectează mereu filmul trecutului, cînd, alături de gaşca de colegi de liceu, totul avea sens şi savoare.

Scenele din adolescenţă, rememorate în limbaj colocvial-argotic, se derulează în ritm alert şi debordează de umor uneori licenţios. Prezentul îşi are însă propria contribuţie la naraţiune. Într-o zi, în preajma Crăciunului, Victor întîlneşte un bărbat care vorbeşte o limbă stranie, însoţit de Nana, traducătoarea sa. Alături de aceştia, intră într-o aventură ce i-ar putea schimba viaţa. Desigur, totul depinde de el…

Dan Lungu (n. 1969, Botoşani), conferenţiar la Catedra de Sociologie, Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi, este unul dintre cei mai apreciaţi şi mai traduşi scriitori din noua generaţie, cărţi ale sale fiind publicate în zece limbi: franceză, germană, italiană, spaniolă, poloneză, slovenă, maghiară, bulgară, greacă şi turcă.

Prințul Louis împlinește un an. Ce fotografii au publicat Ducii de Cambridge

Prințul Louis împlinește un an. Ce fotografii au publicat Ducii de Cambridge