Viaţa unei românce în Marrakech

22.03.2010, 05:33.

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Căsătorită cu un marocan, Alina Aamoum trăieşte în ţara natală a soţului de peste cinci ani şi ne-a povestit câte ceva despre viaţa ei în acest colţ de lume, despre…
… obieciuri şi tradiţii.

Alina l-a cunoscut pe soţul ei, Abdel, în 1996, când ea era în primul an la facultate şi recunoaşte că i-a căzut cu tronc din prima clipă. Au devenit de nedespărţit, iar la un an s-au căsătorit. Tatăl ei a fost reticent la început în privinţa căsătoriei cu un marocan, crezând că Alina va ajunge sclavă în vreun harem.

„Vorbele astea erau rezultatul emisiunilor vizionate la televizor, reportaje de prost gust difuzate de TV5 care descriau Marocul ca o ţară mizerabilă, plină de beduini care trăiesc în grote.”

Însă cu timpul, familia Alinei a ajuns să-l cunoască şi să-l îndrăgească pe soţul ei, iar ea a aflat că Marocul este o ţară civilizată şi mult mai modernă decât România. A ajuns să o cunoască după ce afacerile din România au dat greş din cauza impozitelor mari, a angajaţilor slabi şi a autorităţilor care veneau periodic să-şi umple portbagajele.

Alexandru Ciucu, fostul soț al Alinei Sorescu, nu a fost lăsat să intre la Nibiru. „Am aflat cu tristețe”, a povestit el. De ce a fost întors din drum designerul

Recomandarea zilei

Primul care s-a întors în Maroc a fost Abdel, iar la un an l-a urmat şi Alina. „Aerul era foarte prielnic, aşa că din prima lună am rămas însărcinată. Acum avem un băieţel care are 4 ani.” El va avea în curând şi un frăţior pentru că Alina este însărcinată a doua oară.

Şase luni de închisoare pentru adulter

Majoritatea marocancelor sunt la fel de moderne ca şi noi: lucrează, se îmbracă după ultimele trend-uri şi sunt independente. Există şi femei care se acoperă din cap până în picioare, lăsându-şi doar ochii descoperiţi, însă ele sunt rare.

Așa arată azi fosta vedetă sexy din România! A dat aparițiile excentrice pe Biserică și Biblia i-a devenit cel mai de preț accesoriu! :o Uită-te bine la ea, îți dai seama cine e în poză? Ai văzut-o ani de zile la TV!!

Recomandarea zilei

„Cele mai respectate sunt cele care poartă batic în cap şi sunt cât de cât îmbrăcate respectabil. În concepţia acestor familii femeia trebuie să fie atrăgătoare acasă, pentru soţul ei, şi nu pe stradă. Şi într-adevăr aceste femei, acasă la ele, arată ca nişte dive, imposibil de recunoscut.”

„În ultimul timp s-au înmulţit femeile de afaceri şi cele care lucrează la patron. Vezi de multe ori pe stradă femei care conduc maşini mult mai performante decât bărbaţii”, spune Alina.

Familiile de astăzi sunt exact ca ale noastre. În trecut, marocanii aveau dreptul să-şi ia patru soţii cu condiţia să le trateze la fel pe toate. „Acum, cu noua lege din Codul Familiei, bărbatul este obligat să aibă acordul scris al primei soţii pentru a se căsători cu a doua.”

Există familii tradiţionaliste unde femeia îngrijeşte copiii, iar bărbatul lucrează, dar şi familii în care fiecare are locul lui de muncă. Nunţile sunt prilej de mare sărbătoare. „O ocazie pentru femei să îşi arate toate bijuteriile din aur şi ultima takseta – rochie foarte scumpă, viu colorată, brodată cu fir de aur câteodată, care se strânge la brâu cu o centură din aur masiv.”

Legile nescrise ale comunităţii interzic dovezile de afecţiune în public. „Nu exista nici un pupic pe stradă sau în faţa familiei. Totul în intimitate. Dacă poliţia descoperă un cuplu şi unul dintre ei este căsătorit, vor face puşcărie şase luni. Scapă de puşcărie doar dacă soţul sau soţia înşelată îi iartă.”

Marocanii ţin la obiceiurile lor

Unul dintre obiceiurile păstrate cu sfinţenie de marocani este masa în familie. Dimineaţa, toţi ai casei iau un mic dejun sănătos cu lapte, ceai, cornuri şi checuri făcute în casă.

Prânzul se ia tot în familie. „Programul de lucru de obicei este de opt ore pe zi fracţionat: 8.30 – 12.30, pauza de prânz, 14.30 – 18.30. Şi copiii au cam acelaşi program de cursuri.”

Alina ne atrage atenţia ca în Maroc se găteşte zi de zi, iar toată mâncarea e proaspătă, inclusiv peştele sau puiul pe care ţi-l alegi viu, iar în cinci minute îl primeşti gata de pus în cratiţă.

„Bucataria este foarte, foarte variată. Femeile gătesc în fiecare zi altă specialitate şi după o jumătate de an ar putea să mai repete ceva. Adevărul e că îi ajută şi climatul cu fel de fel de legume.”

Musafirii se servesc cu o specialitate din carne de berbecuţ cu ceapă şi stafide pregătită într-o farfurie de lut cu capac pusă pe plită sau pe jar, dar şi cu ceai, de obicei ceai verde la care se adaugă mentă sau pelin.

Musafirii nu se servesc cu alcool, însă acesta se poate găsi la magazine, până în ora opt seara. Marocanii se trezesc la ora 5 :00 în fiecare dimineaţă, pentru ca atunci sunt chemaţi la rugăciune de muezin, preotul musulman. Alina povesteşte că se fac cinci rugăciuni în fiecare zi şi înainte de o rugăciune trebuie să te speli după un anumit ritual.

Nu s-ar întoarce în România

Când a ajuns în Maroc, Alina a început să lucreze ca secretară, dar pentru că terminase în România o facultate de limbi străine, îşi făcea şi meseria de traducător. Acum un an, când s-a deschis Consulatul Onorific al României la Marrakech, Alina a devenit secretara consulului.

Acasă mai vine doar în concediu. Deşi îi este dor de ţară, spune că nu s-ar întoarce definitiv în România, unde ar trăi, din nou, cu grija zilei de mâine.

Băieţelul Alinei merge la o grădiniţă particulară şi vorbeşte cursiv franceza, araba şi româna. „Datorită sistemului de educaţie de aici ştie să citească şi să scrie alfabetul în franceza şi arabă”, spune, mândră, mama lui. În Maroc se studiază după sistemul francez, iar copiii de la oraş merg la şcoli particulare. Dacă acum câţiva ani erau mulţi locuitori analfabeţi, astăzi părinţii pun mare preţ pe educaţia celor mici.

Deşi există oameni săraci, ca peste tot în lume, Alina spune că nimeni nu moare de foame în Maroc. Cei care nu au un serviciu stabil se descurcă vânzând fructe pe stradă sau lustruind pantofii celor bogaţi, prin cafenele. Criza nu s-a simţit în Marrakech. Locurile de muncă s-au înmulţit şi preţurile au rămas aceleaşi. Alina şi familia ei plătesc 35 de euro (aproximativ 150 de lei) întreţinerea pe o lună întreagă, care include lumina, apa, gazul şi gardianul străzii.

Afacerile sunt înfloritoare pentru că nu există stresul fiscalităţii. „Nu se impozitează chiar la sânge, iar controale nu am văzut mai deloc. Fiecare este lăsat să-şi câştige o pâine. Asta nu înseamnă că poliţia nu-şi face datoria sau că nu există. Sunt peste tot sub acoperire, ştiu tot ce mişcă, dar atâta timp cât nu păcăleşti pe nimeni, nu se iau de tine.”

O ţară plină de cafenele

Printre cele mai profitabile afaceri se numără cafenelele. „Sunt una lângă alta şi mereu pline, ai zice că nimeni nu lucrează. Toate afacerile mici sau mari se fac la cafenea, pe lângă un ceai cu mentă sau cu pelin sau o cafea nâsnâs, jumătate lapte, jumătate cafea.”

Oamenii îşi mai petrec timpul şi în Hamam, baia publică. „Sunt trei săli cu aburi, una mai caldă ca alta. Se foloseşte un săpun ca o pastă neagră, care înmoaie pielea. După ce dăm săpunul jos, tot corpul se freacă cu o mănuşă abrazivă. Ieşi de acolo ca un nou născut, mai uşor cu cel puţin două kilograme. Este un fel de spa ţărănească”, explică Alina.

„Fiind o ţară caldă, tot timpul anului avem fructe şi legume proaspete de toate soiurile. Agricultura este foarte dezvoltată: plantaţii întregi de măslini, portocali şi lămâi. În această perioadă au înflorit portocalii şi pe străzi e un miros divin.”

Deşi Marocul este o ţară exotică, sunt şi zone unde ninge. „Un exemplu de paradox este staţiunea Oukaimeden. La 60 de kilometri de Marrakech, în Munţii Atlas e cea mai înaltă staţiune de ski din Africa. La poalele munţilor e o oază de verdeaţă şi palmieri, iar urcând cu teleskiul, e din ce în ce mai frig. Dimineaţă urci sus şi schiezi, iar după amiază cobori şi te bălăceşti în piscina şi faci plaja.”

Marrakech este oraşul ocru, pentru că toate clădirile sunt vopsite în această culoare. Şi alte oraşe au propriile culori, de exemplu Casablanca este oraşul alb, iar Essaouira este alb şi bleu. Fiecare oraş cuprinde Oraşul Vechi, pe care marocanii îl numesc Medina, şi Orasul Nou. Medina are bazarul vechi şi străduţe înguste, întortocheate, pe când partea modernă cuprinde vile, clădiri şi magazine noi.

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro