Teatrul nu are nevoie imperativa de scena. |ntr-un moment sau altul, toti ajungem sa jucam … Teatrul nu are nevoie imperativa de scena. |ntr-un moment sau altul, toti ajungem sa jucam teatru in viata. Sau devenim involuntar personajele unui carnaval complicat.
Cum reusesc? Cum se prefac? Sau cum mint cu atata usurinta? Le vine greu ori in timp se obisnuiesc? Dar, mai inainte de toate, sunt fericiti? Sunt intrebarile pentru care am cautat raspunsuri printr-un articol ce readuce in discutie controversatul (si inepuizabilul) subiect al infidelitatii. Tema: ea are o relatie, dar in viata ei mai apare cineva. De sex masculin. Este nehotarata, ii este greu (sau teama?) sa ia o decizie. I-ar vrea pe amandoi. Jocul continua. Alaturi de iubitul ei „oficial”, se simte bine si in siguranta.
Nu mai este atat de indragostita ca la inceput, dar relatia lor a ajuns la un alt nivel si se deruleaza calm, fara suisuri, fara coborasuri… ca intr-o rutina. Celalalt, „iubitul din umbra”, ii ofera pasiune, o face sa se simta dorita. Este veriga ce lipsea din relatia ei pentru a fi perfecta. Dar cu el incearca si sentimentul vinovatiei. „Nu e bine ceea ce fac, nu-i corect fata de niciunul dintre noi”, se gandeste. Dar jocul continua. Acum, stie cum ar trebui sa fie bar ba tul ei perfect: o combinatie intre cei doi. Dar lucrul asta nu se poate. Sau, se poate? Si daca da, pentru cat timp? Alina, Serena si Iulia au trait sentimentele contradictorii ale unor relatii in paralel. S-au bucurat si au suferit. Au iubit. Chiar daca intr-un fel neacceptat de noi. O poveste cu nume si identitati ascunse, in care personajele nu sunt cine par a fi. O provocare. O piesa de teatru, in cele din urma…