Lampa cu caciula a lui Florin Lazarescu

De Corina Buhagiar pe

Cartea este o selectie de povestiri reunite sub titlul celei mai cunoscute dintre ele, Lampa cu caciula; fiind ecranizata in 2006 in regia lui Radu Jude. E o carte despre…

… copilarie, nu despre comunism, nu despre viata saracacioasa de la tara (cum anticipez ca vor sari multi), ci despre bucuria de a fi viu, de a fantasma, de a gasi o noima aproape magica intr-o realitate de regula absurda.” Pe langa asta, i-am mai pus cateva intrebari autorului ei.

Prima intrebare care imi vine in minte este: cat la suta este autentic, amintiri ale unor intamplari reale si cat e fantezie?


Autentic imi place sa cred ca este totul in literatura mea. Cat despre „realitate” sau „adevar”, mi se par lucruri care ii preocupa mai mult pe filosofi si pe oamenii din presa decit pe un scriitor ca mine.

Pe mine ma intereseaza in primul rind frumosul, esteticul, daca e sa purtam o discutie tehnica. Da, exista fire, puncte de pornire din realitate, dar totdeauna fantazez pe marginea lor, niciodata nu mi-am propus sa relatez „faze” haioase din realitate, sa descriu adevarul ca un jurnalist ori sa-mi rememorez nostalgic copilaria personala.

Ma folosesc doar de anumite intimplari pe care le-am trait ori le-am auzit de la altii. Stiu ca publicul vibreaza la lucrurile care poarta eticheta „dupa un caz real”, dar nu vreau sa fiu ipocrit. Nici macar in reality-show-uri nu e vorba de realitate, ci de povesti create pentru a lasa impresia ca ar fi reale.

Cu atit mai putin in literatura. De altfel, cred ca realitatea e plictisitoare si nu intereseaza pe nimeni. Ce alegi sa spui din si ce adaugi realitatii face o poveste atragatoare.

Mi-a placut in Notele Bio-Bibliografice, de pe site-ul tau, urmatoarea:
1852. Se naste I.L. Caragiale. Acesta le va spune românilor, o data pentru totdeauna, tot ceea ce se poate spune despre ei.
De ce Caragiale? Ai o afinitate deosebita cu el?


Pai, cred ca noi toti românii avem o afinitate cu el, in sensul ca ne descrie cel mai bine ca natie. Intotdeauna vrem sa parem altceva decit sintem, iar asta e valabil si pentru romanul obisnuit, si pentru Simona Sensual sau Andreea Marin, si pentru politicieni, filosofi, scriitori etc.

Foarte putini oameni de la noi isi asuma ceea ce sint cu adevarat si, daca te dai un pas mai inapoi, observi cum mai toti par ca joaca intr-o piesa de-a lui Caragiale.

Mai mult,
Pe moment, Florin Lazarescu simte ca, totusi, ceva important ii scapa.
Si asta mi-a placut. Ai vrea sa dezvolti un pic, te rog?


Asta e un motto al vietii mele si nu-mi place sa-l dezvolt prea mult. Din punct de vedere uman, cred ca atit mie, cit si oricarui alt om de pe planeta, totdeauna ne scapa din vedere macar vreo citeva lucruri care conteaza cu adevarat, fiind prinsi in tot felul de prostioare.

De exemplu, lupta pentru o cariera de sales-manager, de top model, de scriitor ori de ce vrei, devine ridicola in momentul in care viata personala ti-e varza. Nu mai zic de situatia cind cineva apropiat iti moare. 

La „Lampa cu caciula” am ras uneori cu voce tare. Cum ai defini simtul umorului in general si al tau in special? (avand in vedere si Animat Planet, de ex). De unde isi trage seva?


Sincer, in literatura nu ma intereseaza umorul, nu-l caut si nu cred ca acesta caracterizeaza felul meu de a scrie, desi el e prezent in multe locuri.

Umorul meu se naste din situatii cinice, ironice, oferite de o realitate de regula absurda. La fel de bine, o scena precum cea  in care tatal scapa televizorul din spate, sub ochii copilului, in timp ce se intorc de la un atelier de reparatii, poate stirni hohote de ris ori tristete. Depinde cum alege cititorul sa o interpreteze.

Citeşte continuarea pe pagina următoare: 1 2

Prințul Louis împlinește un an. Ce fotografii au publicat Ducii de Cambridge

Prințul Louis împlinește un an. Ce fotografii au publicat Ducii de Cambridge