„Doamna de Fier” – elemente biografice şi interviuri

De PR, pe

Margaret Thatcher a fost prima femeie şef de guvern din Occident. Mandatul ei de prim-ministru a fost cel mai lung din secolul XX.

Elemente biografice:
1925 Margaret Thatcher s-a născut la Grantham, Anglia. Tatăl ei era băcan.
1943 Este adminsă la Universitatea din Oxford, unde studiază Chimia. Este prşedinte al Asociaţiei Studenţilor Cnservatori.
Sfârşitul anilor 1940. MT lucrează în cercetare, în domeniul chimiei.
1950 MT candidează pentru Parlament din partea Partidului Conservator, organizaţia din Dartford, dar pierde alegerile.
1951 Se căsătoreşte cu omul de afaceri Denis Thatcher.
1953 Obţine o diplomă de avocat şi naşte doi gemeni, Carol şi Mark.
1959 Se prezintă, cu succes, la alegerile parlamentare, în calitate de candidat al Partidului Conservator, organizaţia din Finchley, şi ajunge în Camera Comunelor.
1970 Este numită, de către prim-ministrul Edward Heath, Secretar de stat la Educaţie şi Ştiinţe.
1974 Ca urmare a înfrângerii suferite de guvernul lui Edward Heath la alegerile generale (legislative), MT îşi anunţă candidatura la postul de lider al Partidului Conservator.
1975 Margaret Thatcher stealeasă lider al Partidului Conservator.
1976 Uniunea Sovietică o porecleşte „Doamna de Fier”, din cauza poziţiei ei intransigente faţă de comunism.
1979 MT conduce Partidul Conservator la victorie în alegerile generale şi devine prima femeie prim-ministru al ţării.
1980 MT duce o politică de rigoare bugetară, în ciuda perioadei de recesiune şi de somaj ridicat.
1981 În Regatul Unit izbucnesc revolte. MT îi face o vizită preşedintelui american Ronald Reagan, cu care stabileşte legături durabile.
1982 Argentina invadează Insulele Maldive (teritoriu britanic). La iniţiativa lui MT se poartă un război în urma căruia Marea Britanie recuperează  acel teritoriu.
1983 MT repurtează o victorie zdrobitore la alegerile generale şi începe un al doilea mandat de prim-ministru.
1984 MT scapă de o tentativă de asasinat cu bombă, revendicată de IRA.
Începe îndelungata grevă a minerilor, ca urmare a închiderii minelor de cărbune.
1986 Statul decide liberalizarea pieţelor financiare, fapt care generalizează un bum economic.
1987 MT câştigă din nou alegerile generale şi începe cel de-al treilea mandat de prim-ministru.
1990 MT introduce Poll Tax, un impozit individual bazat pe estimarea valorii locuinţei şi nu pe venituri.
Pe plan internaţional, MT se opune integrării Europei. Cele două puncte de vedere divizează partidul. Izbucnesc noi revolte din cauza Poll Tax. MT decide să nu mai candideze pentru realegerea în fruntea partidului şi părăseşte Downing Street.
1992 Îşi ocupă locul în Camera Lorzilor, cu titlul Baroneasa Thatcher.
2002 O serie de atacuri cerebrale o determină să se retragă din viaţa publică.
2003 Decesul lui Denis Thatcher.
În zilele noastre, Margaret Thatcher îşi duce viaţa la Londra, unde rareori apare în public.

ÎNTÂLNIRE CU PHYLLIDA LLOYD – regizoare

Cum s-a născut proiectul Doamna de Fier?
A demarat acum doi ani, când Abi Morgan şi Pathé mi-au trimis scenariul. Am fost încântată să constat că nu era vorba de un biopic convenţional. Adesea, filmele biografice sunt dificil de realizat, fiindcă trebuie să te distanţezi faţă de cronologia evenimentelor. Dar screnariul a evitat dificultatea, mai ales în privinţa personajului Margaret la bătrâneţe.

Margaret Thatcher este percepută ca un politician care dezbină. Cum aţi tratat aspectul acesta?

Nu a fost un film politic, ci de o poveste aproape shakespeariană, destinul unei conducătoare pe cât de extraodrinare, pe atât de imperfecte. Este vorba de putere şi de pierderea puterii. Ce se întâmplă când o viaţă trepidantă, în întregime consacrată muncii, ajunge la sfârşit? Povestea este universală şi reflectă vieţile noastre, ale tuturor. Când ajungem la finalul carierei, cum înfruntăm vârsta şi handicapul?

Cercetările referitoare la proiect v-au schimbat percepţia referitoare la Margaret Thatcher?
Nu poţi rămâne insensibil la  izolarea pe care a cunoscut-o în sânul propriului ei partid şi la luptele dure pe care le-a purtat printre toţi acei bărbaţi ieşiţi din medii privilegiate. Unul dintre colegii săi ne-a mărturisit că apartanenenţa ei la clasa mijlocie i-a dăunat, probabil, mai mult decât faptul că era femeie. Singurătatea ei este, probabil, aspectul cel mai emoţionant al scenariului. Era o femeie singură, într-o lume a bărbaţilor.

Cum s-a alăturat Meryl Streep proiectului?
Când producătorii de la Pathé mi-au sugerat-o pe Meryl pentru rolul lui Margaret Thatcher, mi-am zis că a realiza un film despre Margaret Thatcher era deja o provocare, iar a o recruta pe Meryl Streep însemna încă una. Cum aveau să reacţioneze britanicii la asta? Dar ştiam că ne trebuie o actriţă de legendă pentru a o întruchipa pe legendara Thatcher. La început, ne gândisem să recurgem la trei actriţe pentru a juca rolurile din fiecare etapă a vieţii lui Margaret. Dar Meryl a fost emoţionată de sfârşitul carierei lui Thatcher şi a vrut să o întruchipeze până la capăt pe această femeie ajunsă la ora bilanţului unei vieţi întregi.

Cum vi s-au părut primii paşi ai lui Meryl Streep în pielea lui Margaret Thatcher?
În ajunul Crăciunului trecut, am primit un mesaj de la Meryl, care spunea: „Iată o primă încercare a lui Magie”. Am branşat căştile şi am rămas cu gura căscată. Ştiam că este vorba de Meryl, dar o auzeam pe Margaret Thatcher. În acea clipă am înţeles forţa a ceea ce ne pregăteam să facem. Pe urmă am procedat la probe filmate. Când Meryl s-a prezentat, îmbrăcată şi machiată, oamenii care aşteptau proba nu şi-au revenit din uimire. Pe platou, unul dintre actori a zis o dată: „Închideţi ochii, Margaret Thatcher e printre noi.” Iar un altul i-a răspuns: „Ţineţi-i deschişi, Margaret Thatcher e printre noi.” Meryl aduce multă empatie şi umanitate personajului, ca şi o incredibilă grijă pentru detalii.

Cum s-a pregătit pentru rol?
Meryl a mers dincolo de simpla imitaţie. A intrat pe de-a întregul în pielea personajului. Pregătirea pentru filmări dura trei ore bune, în timpul cărora ea şedea ca un budha. Margaret nu o părăsea niciodată cu adevărat. Prima zi pe platou a fost cu adevărat istovitoare. Îmi imagineaz ce a simţit Meryl venind în decorul Camerei Comunelor, în mijlocul a 350 de bărbaţi care o urmăreau cu atenţie. Dar imediat i-a vârât pe toţi în buzunar. Când a ieşit, se putea auzi musca zburând. La reluare, după prânz, toţi participanţii de pe băncile Partidului Laburist o huiduiau. Reuşise să se impună în pielea personajului.

După dv., cum va reacţiona publicul la o asemenea interpretare?

Prestaţia lui Meryl Streep este cu atât mai impresionantă, cu cât actriţa nu e britanică. Ea s-ar fi putut simţi la fel de izolată ca şi Thatcher în sânul propriului ei partid. Amândouă a trebuit să se pregătească de zece ori mai bine decât oricare dintre omologii lor masculini.

Latura romanescă a filmului poate risca să surprindă.
În asta rezidă universalitatea filmului. Cum să rezişti la pierderea fiinţei iubite? La finalul filmului, Denis îi aminteşte lui Margaret tot ceea ce ea a îndeplinit în viaţă. Margaret este înspăimântată de ideea de a-l pierde, dar el o linişteşte spunându-i că e conştientă de ceea ce reprezintă ea însăşi. Este o poveste de dragoste cu care ne putem identifica toţi.

INTÂLNIRE CU ABI MORGAN – scenarist

Cum aţi decis să structuraţi povestea?
Am pornit de la ideea unui rege căzut. Ideea că, într-o zi, un rege trebuie să-şi pregătească singur micul dejun şi să-şi cureţe coroana mă intriga mult. Apoi povestea se deschide în jurul temelor puterii şi bătrâneţii.

Aţi zice că filmul e o poveste de dragoste?
Doamna der Fier închide o poveste de dragoste. Conceptul mi-a permis să simbolizez amintirea partenerului lui Margaret, a tovarăşului de drum a cărui pierdere ea nu a acceptat-o niciodată. Pentru dânsa, relaţia nu a murit nicicând.

Un asemenea film va prilejui numeroase critici. V-aţi gândit la asta scriind scenariul?
Ştiam că filmul va stârni pasiuni, fiindcă eu însumi am crescut în timpul mandatelor lui Thatcher, aşa că am văzut consecinţele directe, asupra industriei miniere, ale politicii sale. Îmi amintesc că, în 1990, la anunţul plecării lui Thatcher, unii oameni dansau pe străzi. Cunoşteam deci moştenirea lăsată de ea şi ura pe care o stârnise. Dar numeroasele cercetări întreprinse mi-au permis să-mi reconsider poziţia asupra acestui subiect. Nu o voi apăra pe Margaret, dar realizarea filmului m-a determinat să privesc cu respect incredibilele performanţe ale liderului care a fost. A dat dovadă de o siderantă putere de convingere, iar înţelegerea contextului global al existenţei sale mi-a permis nuanţarea poziţiei în privinţa ei.
ÎNTÂLNIRE CU MERYL STREEP – interpreta rolului principal

Ce reacţie aţi avut când Phyllida Lloyd v-a propus rolul lui Margaret Thatcher?
Am fost sedusă imediat, mai ales în raport cu femeia la putere. Există puţine femei şefi de stat, puţine mari figuri politice feminine – şi puţini realizatori interesaţi de simbolul pe care îl reprezintă aceste femei. Mi s-a părut captivant să urmăresc parcursul acestei femei, care a crescut în timpul războiului şi a cunoscut privaţiunile din timpul reconstrucţiei Marii Britanii, apoi a muncit pentru ca ţara ei să depăşească deficitul economic.

Filmul evocă pierderea puterii şi pierderea dragostei. Care dinte aceste teme este cea mai importantă pentru dv.?
Margaret Thatcher gândeşte că deciziile ei tranşante îi vor aduce ura populară, dar generaţiile următoare îi vor mulţumi. Iată modul în care un conducător trebuie să gândească întotdeauna – conform imaginii unei mame. Dacă gândeşti pe termen scurt, cazi în demagogie.

Să redai patruzeci de ani din viaţa lui Margaret Thatcher a fost o provocare incredibilă.
E dificil să faci aşa ceva, dar chiar la vârsta mea am mereu impresia că am doar 20 de ani – aşa că, în final, nu a fost prea complicat. În sinea ta, ai mereu impresia că eşti aceeaşi persoană ca la 16, 36 sau 56 de ani. Şi ai acces la roluri corespunzătoare vârstei pe care ai traversat-o.

Cronogic, cum s-a desfăşurat filmarea?
În a doua zi de filmare – după ce abia ieşisem din avion, venind din Connecticut – am realizat scena reuniunii Cabinetului, cea mai puternică din cariera lui Margaret, dar şi cea în care ea se simte cel mai izolată, în care totul se prăbuşeşte. Mă trezeam în fiecare dimineaţă spunându-mi: „Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne, că nu sunt Preşedintele Obama!” Ce meserie! După ce ai întruchipat un asemenea personaj, nu poţi simţi decât admiraţie în privinţa lui. Mă simţeam şi foarte umilă şi impresionată de ceea ce femeia aceasta a trebuit să poarte pe umeri. Oamenii cred că asemenea lucruri nu au nicio consecinţă asupra conducătorilor şi îi privesc pe aceştia ca pe nişte monştri sau ca pe nişte zei.

Ce impresie v-a făcut să vă aflaţi la tribuna Camerei Comunelor?
E o mare tensiune. Asta m-a făcut să intru în mintea lui Margaret Thatcher. Ea nu şi-a datorat parcursul excepţional capacităţii de a manipula mediile de informare, nici stratagemelor actualilor politicieni, cel puţin din ţara mea. Margaret Thatcher nu era simpatică, ci competentă şi perfect pregătită. Inainte de a interveni în dezbateri, voia să pareze toate întrebările posibile, inclusiv cele care nu fuseseră puse niciodată. Dacă dorea să-şi perenizeze poziţia, trebuia să fie mai bună decât oricare bărbat
Foto: PR

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!