Epilatul este chinul de fiecare lună al oricărei femei, însă supliciul merită toate eforturile, pentru că, drept rezultat, avem parte de o piele fină și catifelată, ca de bebeluș.
Newsletter zilnic Unica
Intră în lumea Unica pentru a fi la curent cu cele mai importante informații din lifestyle-ul feminin.
Însă este interesant de observat cum a ajuns ca epilatul să fie regula de frumusețe a marii majorități a femeilor. Istoria îndepărtării părului în rândul doamnelor și domnișoarelor este destul de veche, începe în Egiptul antic.
Unul dintre cele mai căutate servicii de înfrumusețare al zilelor noastre era ca o religie pentru egipteni, nu doar în rândul femeilor. Și bărbații practicau acest ”sport” dureros pentru noi în zilele noastre.
Ba chiar femeile se rădeau și în cap, pe care purtau, în loc de păr, peruci cu breton. Cum se epilau într-o perioadă în care nu existau lasere sau aparate speciale? Cu scoici foarte bine ascuțite, piatră-ponce sau cu ceară de albine.
Epilatul, un semn al gradului nobiliar la romani
În Imperiul Roman, lipsa părului de pe corp era ca un titlu nobiliar. Doar persoanele foarte bogate sau cu grade în înalta societate se epilau, folosit, ca și egiptenii, ceara de albine sau scoicile. Ba chiar existau și un fel de lame de ras, special făcute de meșteri pentru acest procedeu. Drept dovadă că femeile nu lăsau părul să crească pe corp sunt și picturile și sculpturile din acea perioadă, în care urmașele lui Venus erau înfățișate fără pilozități.
În Evul Mediu, Regina Elisaneta I a impus o altă modă a epliării. Atât ea, cât și curtezanele și alaiul ei de domnișoare, își îndepărtau tot părul de pe față, inclusiv din cap și de la sprâncene – pentru că, spuneau ele, le arăta fruntea mai lată, acesta fiind un reper de frumusețe. Însă nu renunțau la cel de pe corp. Pentru sprâncene, femeile utilizau uleiul de nuci sau cataplasme cu amoniac ori oțet.
În 1760, Jean jacques Perret inventează briceagul, pe care îl utilizează pentru bărbierit, însă acesta începe să fie utilizat și de femei. Cu toate acestea, secolul XVIII, femeile nu erau atât de preocupate de îndepărtarea părului corporal, în special europenele.
În 1844, doctorul Gouraud creează o soluție specială de îndepărtare a părului, supranumită Poudre Subtile. La scurt timp, în 1880, King Camp Gilette incentează precursorul aparatului masculin de ras de astăzi.
Cu toate acestea, aveau să mai treacă alte trei decenii, ca un instrument special pentru femei în acest scop să fie creat.
Marketingul, dușmanul firului de păr
La începutul secolului XX s-a dezvoltat marketingul, iar în reclamele din ziarele vremii, modelele nu erau înfățișate cu pilozități, așa cum se întâmpla în viața reală. Optica a început să se schimbe și, cum este cazul și în zilele noastre, femeile își doreau tot mai mult să arate precum manechinele din reviste. Era promovată pudra depilatoare pentru îndepărtarea ”părului care crește pe față, gât și brațe, atât de umilitor pentru femei”. Tot atunci, au apărut campanii agresive, cu mesaje directe, care le făceau pe urmașele Evei să se simtă stânjenite de naturalețea lor. ”Femeia fabuloasă din ziua de azi trebuie să aibă axile imaculate, dacă nu vrea să se simtă prost”, spunea una dintre reclame.
În 1940 apare primul epilator electric pentru femei, după un succes răsunător înregistrat de un dispozitiv asemănător dedicat bărbaților.
Abia în 1950 îndepărtarea părului de pe corp devine un lucru unanim acceptat de femei, nemaifiind considerat un indiciu al statutului social sau un semn de cochetărie. Creșterea părului, în toate zonele corpului, este la fel de natural pentru femei, cum este și pentru bărbați, însă femeile devin din acea perioadă, tot mai rușinate de modul în care arată corpul lor în stare naturală.
Benzile cu ceară apar zece ani mai târziu, când își face timid debutul pe piață și prima procedură de îndepărtare a părului cu laserul. Această tehnică dispare rapid pentru că, la acea vreme, nu se descoperise o variantă prietenoasă cu pielea sensibilă a femeii.
Din 1980 și până în prezent, dorința femeii de a nu mai avea păr pe corp a dus la construirea unei întregi industrii, în care variantele sunt nelimitate.