Ce face acum câştigătorul de la „Românii au talent”, devenit între timp şi tătic, ce planuri are, care este locul care îl inspiră în crearea efectelor, dar şi cum ar reacţiona dacă l-ar întâlni pe celebrul David Coperfield, afli totul din interviul pe care ni l-a acordat. Cât de mult s-a schimbat viaţa ta după ce ai devenit o figură cunoscută? S-a schimbat foarte mult, dar încerc să rămân neschimbat ca om.
Din premiul obţinut, de 120.000 de euro, tu şi soţia v-aţi făcut vreun cadou? Deocamdată nu, dar probabil urmează. (zâmbeşte)
Totuşi, cel mai mare cadou este, cu siguranţă, că între timp ai devenit tătic. Ai avut emoţii mai mari decât cele din concurs? Evident! Sentimentul şi trăirile nu se compară. Când am aflat vestea eram plecat din ţară. Nu am ştiut ce să cred, primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost că poate e o farsă. Când am realizat că nu este, au început emoţiile şi îmi doream să ajung acasă cât mai repede. Numele băieţelului nostru este Lucas Cristian.
Locuieşti la Cluj, dar spectacolele tale au loc în toată ţara. Unde, mai exact? Am spectacole în toată ţara şi câteva în afară, dar din păcate majoritatea sunt evenimente private. La evenimente publice particip numai dacă sunt organizate în scop caritabil. Lucrez la un spectacol mai mare de scenă, pe care sper să îl pot prezenta în cât mai multe locaţii.
Care a fost primul moment când ai realizat că vrei să devii iluzionist/mentalist? Nu reţin cu exactitate când s-a întâmplat, dar ştiu că de mic mi-am dorit.
E nevoie de studii de psihologie? Nu e obligatoriu, dar ajută foarte mult. Mie şi acum îmi pare rău că nu am urmat studii în psihologie. Soţia ta îţi cunoaşte secretele de magie? Ştie cum funcţionează o parte din ceea ce fac eu. La anumite efecte, ea e primul meu spectator. Dacă îşi dă seama cum am făcut, fie schimb metoda, fie renunţ complet la efectul respectiv.
Ai cucerit-o tot cu un număr de magie? Nu chiar. Începutul relaţiei noastre a fost mai mult un joc de orgolii.
Te-a ajutat vreodată „puterea sugestiei” în viaţa privată, chiar şi numai pentru amuzament? Da, îmi place să fac glume cu prietenii apropiaţi, dar sunt foarte sugestibil la rândul meu şi aceştia deseori încearcă să se „revanşeze”. Cum procedezi în cazul în care nu îţi iese un număr în cadrul show-ului? Evident, sunt şi astfel de cazuri, dar ceea ce fac eu nu e o ştiinţă exactă. Totul e interactiv şi o mare parte din show se bazează pe reacţiile voluntarilor aflaţi pe scenă. Dacă se întâmplă să nu iasă ceva cum vreau, încerc să compensez cu altceva.
Ce te inspiră când alegi „scamatoriile” pe care le faci? Nu ştiu dacă neapărat mă inspiră ceva, dar mereu mă gândesc la partea motivantă a efectelor. Eu nu fac lucruri doar ca să arăt că pot. Vreau să cred că aceia care mă privesc rămân cu ceva şi după.
Trucurile cu moneda care îngheaţă şi cu lingura pe care o îndoi cu puterea minţii sunt mai simple decât am crede noi, privitorii? În încercarea de a evita răspunsul, am să spun că unele efecte au la bază lucruri relativ simple, dar care în combinaţie cu o tehnică adecvată şi cu o prezentare pe măsură au un foarte mare impact.
Dacă l-ai întâlni pe David Coperfield, te-ai teme să îi faci o demonstraţie? Nu m-aş teme, dar cred că aş profita de ocazie pentru a-i adresa câteva întrebări. Una dintre ele ar fi: „Care e procesul de dezvoltare a unei iluzii, din punctul lui de vedere, dar şi cum prinde aceasta viaţă?”
Viaţa e de foarte multe ori o iluzie? Nu doar de multe ori. Viaţa e o permanentă iluzie, iar ceea ce numim realitate e doar o construcţie bazată pe propriile noaste convingeri.
Cristian Gog nu poate trăi fără
… soţia mea „Pentru că îi datorez o mare parte din ceea ce sunt eu astăzi.” … băiatul nostru „Pentru că nu există bucurii mai mari în viaţă decât cele oferite de propriul copil.” … pescuit „E e o metodă excelentă de relaxare şi deconectare din cotidian, iar pentru mine este şi locul în care îmi vin cele mai multe idei legate de posibilele efecte/iluzii.”