Adolescentul şi prima lui petrecere

De Lumea Femeilor, pe

Pentru adolescenţii de 12 – 13 ani, prima petrecere este un prilej de a-şi arăta noi faţete ale personalităţii lor în formare. Pentru părinţii lor, poate fi momentul în care îşi dau seama cât de mult a crescut copilul lor

1. Luarea deciziei

Din punctul de vedere al copilului
„Petrecerea Adinei a fost naşpa. Am mâncat şi ne-am uitat la televi­zor. Eu voi organiza ceva trăsnet. Cu muzică, lumini, băuturi fără alcool. Voi invita prietene şi prieteni cărora le place să danseze”. Pe măsură ce-i prezintă prietenei sale planul pentru primul ei party, Mariana, 12 ani, se entuziasmează tot mai mult. Şi, nici una, nici două, trece la fapte. Întocmeşte rapid o listă cu 20 de invitaţi şi fixează data. Mariana a uitat, însă, un „amănunt”: să ceară mai întâi acordul părinţilor.

Din punctul de vedere al părinţilor
Deşi au fost luaţi prin surprindere, părinţii ei au acceptat. „Mariana este o fetiţă bună, învaţă bine, de aceea am spus DA când m-a anunţat că vrea să organizeze o petrecere acasă la noi. M-am gândit că are şi ea dreptul să se distreze. Nu i-am pus prea multe întrebări. Îmi închipui­am că va fi o mică cină între prietene, cu puţină muzică şi-atât. Am fost de-a dreptul uluită şi dezamăgită când am văzut că fata mea pusese la cale un adevărat party. Nu mai puteam da înapoi”, mărturiseşte mama ei.

Părerea psihologului

Este bine să evitaţi greşeala pe care a făcut-o mama Marianei, şi anume aceea de a accepta fără să discute dinainte despre toate aspectele pe care le implică organizarea unei petreceri pentru adolescenţi. Deci, staţi de vorbă pe-ndelete. Numai aşa puteţi afla ce îşi doreşte copilul şi ce vă aşteaptă, puteţi stabi­li împreună ce se poate şi ce nu se poate face. Dar, odată ce v-aţi dat acceptul, ar fi o greşeală enormă să nu vă ţineţi de cuvânt. Un adolescent nu va uita niciodată că v-aţi încălcat promisiu­nea făcută şi nu vă va ierta că şi-a ratat prima petrecere din cauza voas­tră.

2. Pregătirile

Din punctul de vedere al copilului

„Lista invitaţilor a cres­cut de la 20 la 30, fiind în număr egal băieţi şi fete. Mi-am investit toate economiile pentru a decora încă­perea. Totul s-a desfăşurat bine, părinţii erau încrezători. Mama mi-a cumpărat pantaloni şi o bluză pentru această ocazie, fără să mai comenteze gusturile mele în materie de modă. Cu o săptămână înainte de petrecere, la şcoală nu mai vorbeam decât despre asta şi aşteptam cu nerăbdare

Din punctul de vedere al părinţilor

„Mariana m-a surprins întru totul. A luat totul asupra ei. Voia să se ocupe singură de toate detaliile ca să iasă aşa cum îşi dorea ea. Nu m-a lăsat s-o ajut nici măcar la decorarea camerei. Cu câteva zile înainte, nu vorbea decât despre petrecere. Eu nu-mi dădeam seama ce însemnau toate acestea pentru el.

Părerea psihologului

Mama Marianei se confruntă cu o situaţie cu totul neaşteptată, dar perfect normală: fetiţa ei îi aduce dovezi concrete că a crescut, că îşi poate asuma responsabilităţi, că ştie ce vrea. Deşi este greu, ea va trebui să accepte că Mariana nu mai poate fi tratată ca un copil. În general, conflictele dintre părinţi şi copii apar din cauza lipsei de comuni­care. Una îşi imaginează mama şi tata despre copil, dar realitatea este, aproape întotdeauna, alta.

3. Marea seară

Din punctul de  vedere al copilului

„Când mama a început să-i critice pe băieţi, am rugat-o să ne lase în pace şi totul a decurs foarte bine. Pentru prima oară, am cucerit un băiat drăguţ. De altfel, acesta era şi scopul”.

Din punctul de  vedere al părinţilor
„M-am retras după ce am confiscat o sticlă de şampanie. Cumplită deziluzie! Eu, care visam pentru fata mea un băiat elegant, îi ofeream pe tavă nişte şmecheraşi”.

Părerea psihologului

Cu ocazia primei petreceri a Marianei, a căzut un văl de pe ochii mamei, în special. Descoperirea sexualităţii propriului copil este întotdeauna bulversantă pentru părinţi. Copilul care-şi exprimă dorinţele faţă de sexul opus devine parcă o persoană necunoscută. Mama Marianei nu acceptă noua postură a fetiţei, aceea de femeie în devenire, şi aruncă „vina” schimbărilor asupra băieţilor.

4. După petrecere

Din punctul de vedere al copilului

„Părinţii m-au ajutat să curăţ totul. Deşi au fost discreţi (am avut impresia că nu au văzut nimic), şi-au dat seama că am cucerit un băiat. Tata chiar  m-a certat că am dansat prea strâns cu «urâtul acela plin de coşuri». M-am simţit umilită”.
Din punctul de vedere  al părinţilor

„După petrecere, Mariana  era fericită, puţin transformată.  Un băiat a sărutat-o. Eram emoţionată şi tristă. Am  înţeles că în acest domeniu copiii sunt mereu cu un pas  înaintea noastră”.

Părerea psihologului

Odată cu adolescenţa copilului lor, părinţii trebuie să admită că acesta se îndreaptă cu paşi tot mai mari spre vârsta adultă. În general, un adolescent nu le poate cere părinţilor să fie martori ai maturizării lor sexuale. De aceea, prezenţa lor la petrecere este oportună în măsura în care rămân la locul lor, adică într-o cameră alăturată. Tinerii se simt în siguranţă ştiindu-i aproape.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro