Tradiții de Crăciun. Nașterea Domnului, cele mai frumoase obiceiuri

De Adina Zamfir, pe Ultimul update Joi, 23 decembrie 2021, 15:37

Nașterea Domnului este așteptată cu bucurie în fiecare an pe data de 25 decembrie, când toți creștinii sărbătoresc Crăciunul. Este cea mai frumoasă sărbătoare de iarnă, iar românii au adunat multe tradiții de Crăciun pline de semnificație, colinde și datini vechi pentru noroc și sănătate.

Cele mai frumoase tradiții de Crăciun împletesc deopotrivă credința creștină, bucuria Nașterii Domnului și speranța pentru un an mai bun. Crăciunul este totodată sărbătoarea dedicată familiei. Cu toții vrem să fim aproape de cei dragi, să ne petrecem ziua de Crăciun cu părinții și copiii, așa cum este obiceiul din moși-strămoși.

Românii se pregătesc în mod deosebit de Crăciun, cu belșug în casă și la masă, merg la biserică să se împărtășească, își împodobesc casele cu lumini de sărbătoare și merg în vizită pe la rude. Și la sat, și la oraș, copiii și tinerii merg cu colindul pe la casele oamenilor să răspândească vestea cea bună a Nașterii Domnului.

Crăciunul și semnificațiile lui străvechi

Crăciunul se confundă în zilele noastre cu Nașterea pruncului Iisus Hristos, dar sărbătoarea Crăciunului este mult mai veche și are rădăcini în credințele mitice ale strămoșilor traco-daci. Spre final de an, când avea loc solstițiul de iarnă, oamenii așteaptau încheierea anului vechi și începutul unui an nou. Se țineau tot felul de ritualuri în cinstea Soarelui și a zeilor care trebuiau îmbunați peste iarnă. Se organizau diverse festivaluri și petreceri, la care focul avea un rol principal și semnifica puterea Soarelui.

Din acele vremuri au păstrat și românii obiceiul de a pune un butuc mare de lemn pe foc în noaptea de Crăciun. Focul trebuia păzit până dimineața, să nu se stingă. Iar cine păzea focul avea să se bucure de tot anul de noroc și sănătate.

În multe sate de prin Transilvania sau Moldova flăcăii mergeau la colindat pe la cântători, adică pe la miezul nopții când cântă cocoșii. Ei se opreau la casele cu fete de măritat, unde troznea focul în sobă și se țineau mese și petreceri. Unii dintre ei se deghizau cu măști fioroase și capete de animale să alunge duhurile rele și necazurile din sat. De atunci, a rămas obiceiul de a merge cu Capra sau cu Ursul, cu Brezoaia și cu Irozii.

Nașterea Domnului. Cum a fost stabilită ziua de 25 decembrie

Craciunul Nașterea Domnului

Crăciunul are rădăcini păgâne și era, în timpurile străvechi, o sărbătoare închinată luminii și bucuriei, prin care oamenii alungau cele rele din anul vechi și așteptau cu speranță noul an.

La începuturile creștinismului, Nașterea Domnului se sărbătorea pe data de 6 ianuarie, odată cu Botezul. Însă, în anul 354, Papa Liberiu a stabilit data oficială a Nașterii Domnului pe 25 decembrie, imediat după solstițiu când multe comunități din Imperiul Roman păstrau încă vechile obiceiuri și sărbători păgâne.

Așadar, din secolul al IV-lea, creștinii au început să sărbătorească Nașterea Domnului deopotrivă cu ziua Crăciunului, iar multe dintre obiceiurile lor vechi s-au împletit cu elemente creștine.

Colindele, cele mai frumoase obiceiuri la sfârșit de an

Colindele au semnificații străvechi și se cântau din vremuri precreștine după solstițiul de iarnă din 21 decembrie. Unele colinde se cântau în Imperiul Roman de la 1 ianuarie, când începea Anul Nou, numele lor fiind legat de termenul latin ”calendae”, care semnifica veste, vestire, urare sau felicitare.

Aceste cântece vesele care anunțau începutul unui an nou aveau rolul de a alunga spiritele rele din anul vechi și de a aduce belșug și sănătate în anul nou.

Secole mai târziu, colindele încep să capete elemente creștine și vor transmite un mesaj religios mult mai puternic. Creștinii transpun în colinde nașterea Mântuitorului, credința și speranța lor în mântuire, precum și în sprijinul Maicii Domnului. Tot mai multe colinde religioase sunt compuse începând cu epoca medievală pentru a fi cântate în biserici în preajma Crăciunului.

Cum se colinda în satele românești

Tradiții de Crăciun. Nașterea Domnului, cele mai frumoase obiceiuri

Colindele pe meleagurile noastre începeau din Ajunul Crăciunului. Copiii mai mici plecau cu Neațalușul și cu Steaua. După amiază, începeau să colinde cetele de flăcăi până noaptea târziu, pe la cântători.

Colindătorii se îmbrăcau cu cele mai frumoase straie de sărbătoare și se găteau cu panglici colorate, cu flori din hârtie și stele poleite. Unii dintre ei aveau rolul de a purta măști și capete de animale pentru a alunga din sat diavolii cu toate relele și necazurile din anul vechi.

În opera sa ”Istoria credințelor și ideilor religioase”, Mircea Eliade descrie cât se poate de plastic modul în care se organizau cetele de copii și de flăcăi pentru a merge la colindat.

„Grupul de șase până la treizeci de tineri (colindători) alege un vătaf, care cunoaște obiceiurile tradiționale și vreme de patruzeci sau optsprezece zile ei se adună de patru, cinci ori pe săptămână, într-o casă anumită, ca să primească instrucția necesară. În seara zilei de 24 decembrie, îmbrăcați în straie noi și împodobiți cu flori și zurgălăi, colindătorii fac urări mai întâi la casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat. Chiuie pe străzi, cântă din trompete și bat darabana, pentru ca larma făcută să alunge duhurile rele și să-i vestească pe gospodari de sosirea lor. Ei cântă prima colindă la fereastră și după ce au primit învoirea celor ai casei, intră în casă și își continuă repertoriul, dansează cu fetele tinere și rostesc urările tradiționale. Colindătorii aduc sănătate și bogăție, reprezentate de o rămurică de brad pusă într-un vas plin cu mere și pere mici. Exceptând familiile cele mai sărace, de la celelalte primesc daruri: colaci, plăcinte, fructe, carne, băutură etc. După ce au străbătut întreg satul, grupul colindătorilor organizează o serbare la care iau parte toți tinerii.”  

Cele mai cunoscute colinde de Crăciun

Colindele de stea, colindele de iarnă și colindele închinate Nașterii Domnului vorbesc despre bucuria sărbătorilor și le urează celor colindați de sănătate și belșug. Ele amintesc de muncile agricole și de treburile casnice, de pregătirile pentru Crăciun și de începerea anului nou.

  • Bună dimineața la Moș Ajun!
  • Florile dalbe
  • Steaua
  • O, ce veste minunată!
  • Moș Crăciun cu plete dalbe
  • Trei păstori
  • Am plecat să colindăm
  • Sus la poarta Raiului
  • Astăzi s-a născut Hristos
  • Deschide ușa, creștine!
  • Din an în an noi colindăm
  • Sculați gazde, nu dormiți!

Tradiții de Crăciun pe meleaguri românești

obiceiuri de Craciun

Noi, românii, primim Crăciunul și Nașterea Domnului cu multă speranță și bucurie în suflet. Conform tradiției, în toate casele românii se pregătesc de sărbătoare, se gătesc bucate speciale de Crăciun precum toba și cârnații, se destupă butoiale cu vin și se face curățenie lună.

De aproape un secol, românii au adoptat și tradiția din Occident de a împodobi un brad de Crăciun cu globuri și decorațiuni strălucitoare, dar mai ales cu instalații luminoase care amintesc de lumina Nașterii Domnului.   

Colindele și toate pregătirile de Crăciun se numără printre cele mai frumoase obiceiuri de la noi, păstrate în toate regiunile țării. Dar mai există și câteva obiceiuri frumoase, uitate sau folosite în vechime numai în anumite zone.

Obiceiuri din Oltenia

În noaptea de Crăciun, în unele sate din Oltenia toți ai casei se stâng pe lângă foc și dau cu o nuia prin flăcări. Este un obicei care alungă spiritele rele și necazurile din casă. Tot în Oltenia, se ține colindul pițărăilor, flăcăi tineri care umblă pe la casele gospodarilor cu steaguri și coronițe de flori frumos împodobite cu clopoței și panglici colorate.

Tradiții de Crăciun din Banat

În această regiune, se joacă Irozii sau Vicleimul, un fel de piesă de teatru cu cântece prin care tinerii amintesc de vremurile în care Irod a poruncit uciderea tuturor pruncilor evreilor pentru a-l ucide pe Mesia.

Tot în Banat se ține colindul Dubașilor, flăcăi frumos îmbrăcați, gătiți cu căciuli de miel împodobite cu tricolorul și cu pene, care merg pe la casele cu fete de măritat și cântă colinde în ritmul tobelor. Ei bat ritmic în dube, de unde le vine și numele de dubași, și răspândesc vestea Nașterii Domnului pe toate ulițele satului.

Datini și obiceiuri din Maramureș

Copiii merg cu Steaua, iar flăcăii merg cu Capra în preajma Crăciunului, capra reprezentând o ființă mitică nestăpânită și plină de energie, care aduce veselia în curțile oamenilor și alungă relele. Tot în Maramureș, colindătorii poartă măști de Moși, făcute din blană, piele, fire de lână și clopoței. Ei umblă pe ulițe, pocnesc din bice și cântă colinde creștine sau păstorești pe la ferestrele oamenilor, ducând mai departe unele dintre cele mai frumoase tradiții de Crăciun românești.

Crăciunul în Bucovina

Colindele sunt nelipsite din satele bucovinene, iar oamenii pregătesc o masă specială în seara de Ajun, când se termină postul Crăciunului. Gospodinele pun pe masă 12 feluri de mâncare, inclusiv prăjituri, și un colac în forma cifrei 8 în centru. Fiecare invitat gustă din mâncare, dar din colac nu se mănâncă. Acesta se păstrează până la primele lucrări de primăvară și se duce la câmp, să fie recolta mănoasă.

Crăciunul în Transilvania

Ca în toate regiunile țării, pregătirile de Crăciun sunt însoțite de curățenia și împodobirea caselor cu brazi și lumini. Colindătorii pregătesc o mică construcție din lemn sub formă de biserică unde se așază figurine care închipuie Nașterea Domnului. Cu această mică scenă din lemn merg la colindat pe la casele fruntașilor.

Obiceiuri din Moldova

În unele sate, gospodinele pregătesc Crăciunei, un fel de colaci sub formă de opt pe care îi pun la icoane și se păstrează până la echinocțiul de primăvară. Atunci, bărbații îi iau la câmp și îi îngroapă în brazdele pe care seamănă grâu și porumb, să fie recolta bogată.

Superstiții de Crăciun pentru noroc și sănătate

Tradiții de Crăciun. Nașterea Domnului, cele mai frumoase obiceiuri
Zăpada în ziua de Crăciun aduce un an mai bun și îmbelșugat

În multe regiuni din țară, înainte de a pleca la colindat, flăcăii și fetele trebuiau să se spele cu apa dintr-o oală de lut în care a stat o nucă și un ban – să fie sănătoși și puternici ca nuca și să aibă noroc de bani în anul care vine.

Copiii primeau în Ajun plăcinte cu bostan, să fie grași și frumoși în anul care vine.

În noaptea de Crăciun, cine auzea cocoșul cântând la miezul nopții se putea considera norocos și credea că va fi binecuvântat cu sănătate și belșug în noul an.

Tot în noaptea de Crăciun, bunicii puneau o buturugă groasă pe foc și păzeau soba să nu se stingă focul până dimineața. Dacă buturuga troznea, era semn bun că vin vremuri prielnice.

Toată noaptea și ziua de Crăciun trebuie să fie lumină aprinsă în case, fie candele la icoane, fie focul din sobă sau lumini la ferestre. Lumina amintește de Nașterea Domnului și ne păzește de lucrările diavolului.

Dacă ningea în noaptea de Crăciun, era semn bun, de belșug. Dacă nu ningea, însemna că de Paște avea să fie vreme rea și recolta slabă peste vară.

La masa de Crăciun este bine să pui mere. Cine mănâncă mere de Crăciun va fi sănătos tot anul. Este una dintre cele mai frumoase tradiții de Crăciun păstrată și la orașe.

În prima zi de Crăciun nu trebuie să dai nimic din casă, nici să împrumuți bani, că vei avea pierderi în anul care vine.

Sub fața de masă în ziua de Crăciun este bine să pui boabe de grâu și fire de paie, să ai parte de belșug.

Înaintea colindătorilor se arunca un pumn de grâu, să fie mănoase lanurile de grâu în următorul an.

În Bucovina, oamenii nu mănâncă deloc carne de pasăre între Crăciun și Anul nou, doar carne de porc. Se spune că găina risipește și aduce ghinion.

În seara de Crăciun, este bine să aduci în casă o oală cu apă de izvor și să pui în ea un ban. A doua zi, trebuie să te speli cu apa aceasta curată și vei fi norocos tot anul.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Urmărește-ne pe Google News
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!