Intră în lumea Unica pentru a fi la curent cu cele mai importante informații din lifestyle-ul feminin.
Tunelul carpian este un spațiu redus între oasele carpiene (de la încheietura mâinii), prin care trece nervul median, responsabil pentru inervarea întregii zone. Afectarea nervului median prin compresia apărută la acest nivel dă naștere sindromului de tunel carpian, dureros, care poate limita mobilitatea și precizia mișcărilor. În acest articol poți afla ce opțiuni de tratament există pentru sindromul tunelului carpian și cum să previi reapariția sa.
Opțiuni de tratament pentru sindromul de tunel carpian
Este important să tratezi simptomele de la apariția lor, în acest caz, vindecarea fiind mai rapidă. Există următoarele variante de tratament.
Tratament nonchirurgical
În cazul în care afecțiunea este detectată devreme, poți opta pentru următoarele opțiuni:
Purtarea unei orteze pentru a menține articulația în poziții neutre și pentru a nu o mai suprasolicita;
Proceduri de fizioterapie pentru recuperare medicală rapidă; terapia TECAR este foarte eficientă în cazul sindromului de tunel carpian;
Antiinflamatoare nesteroidiene pentru controlul inflamației și al durerii, cu mențiunea că efectele lor adverse nu recomandă utilizarea pe termen lung;
Injectarea de corticosteroizi, cu ghidaj ecografic, pentru a remedia rapid inflamația și edemul din zonă și a ameliora compresia asupra nervului median. Din păcate, administrarea orală de corticosteroizi nu este la fel de eficientă.
Tratamentul chirurgical este luat în considerare atunci când simptomele nu răspund la alternativele de tratament conservativ menționate. Principalul scop al intervenției chirurgicale este ameliorarea presiunii asupra nervului median, respectiv ameliorarea care se obține prin secționarea ligamentului care exercită compresiunea.
Intervenție endoscopică, minim invazivă, uneori ghidată ecografic;
Intervenție clasică.
Indiferent de modul în care se intervine, intervenția chirurgicală poate avea efecte secundare nedorite și riscuri despre care trebuie să discuți cu medicul. Pot apărea infecții, se poate forma țesut cicatricial sau pot fi lezați nervii locali sau vasele de sânge.
Procesul de vindecare completă este unul de durată. Deși țesuturile superficiale se vindecă în câteva săptămâni, refacerea completă a ligamentului poate dura luni de zile. Asta înseamnă că folosirea liberă a mâinii, la capacitatea maximă, va fi permisă abia după o bună bucată de timp. Durerea și lipsa de forță pot persista între câteva săptămâni și câteva luni după o astfel de intervenție, iar simptomele foarte grave nu se remit complet – cel puțin la unii dintre pacienți.
Cum poți preveni sindromul de tunel carpian?
Nu există o metodă standard, universal valabilă, pentru prevenirea sindromului de tunel carpian, dar există măsuri simple pe care le poți lua pentru a reduce suprasolicitarea articulației:
Învață să relaxezi musculatura locală și să folosești în mod judicios forța mâinilor;
Fă pauze scurte și dese, în timpul cărora să execuți mișcări delicate de flexie și extensie a articulației mâinii. Este foarte important să adopți acest obicei, mai ales dacă folosești echipamente care generează vibrații sau dacă faci mișcări care presupun o forță semnificativă;
Controlează modul în care folosești articulația mâinii, evitând flexiile forțate și hiperextensiile. O poziție relaxată, intermediară, este ideală;
Montează tastatura astfel încât să fie la înălțimea cotului sau puțin mai jos, prevenind astfel suprasolicitarea prin menținerea brațelor ridicate;
Îmbunătățește-ți postura: umerii aduși către în față, scurtarea gâtului, împingerea gâtului către înainte determină contracturi musculare și compresia nervilor cervicali, ceea ce poate afecta inclusiv articulațiile mâinilor și ale degetelor;
Alege un mouse confortabil, care nu îți suprasolicită încheietura mâinii;
Ține mâinile la căldură; expunerea prelungită la frig crește probabilitatea de apariție a contracturilor, inflamației și durerilor.
Sindromul de tunel carpian poate determina disconfort accentuat. Specialiștii recomandă testarea metodelor de prevenție și a tehnicilor neinvazive de remediere a simptomelor – de pildă, kinetoterapia – înainte de a apela la intervenții chirurgicale, invazive.