Intră în lumea Unica pentru a fi la curent cu cele mai importante informații din lifestyle-ul feminin.
Când oamenii se gândesc la depresie, adesea o împart două categorii – depresia clinică ce necesită tratament sau depresia normală prin care poate trece aproape oricine. Ca o afecțiune, depresia poate fi un concept dificil de înțeles, deoarece ne referim la ea atât ca simptom al unei afecțiuni, cât și ca afecțiune în sine.
În realitate, depresia se împarte în mai multe tipuri diferite, printre care se numără și depresia postnatalăce apare în primele luni de la nașterea unui copil și care este resimțită de mame, din cauza modificărilor care apar în viața lor, atât la nivel fizic cât și emoțional sau psihologic.
Tulburare depresivă majoră (MDD)
Când oamenii folosesc termenul de depresie clinică, se referă în general la tulburarea depresivă majoră (MDD). Tulburarea depresivă majoră este o tulburare a dispoziției caracterizată printr-o serie de caracteristici cheie:
Distimia, cunoscută acum sub numele de tulburare depresivă persistentă, se referă la un tip de depresie cronică prezentă pe o perioadă lungă de timp. Poate fi ușoară, moderată sau severă.
Oamenii ar putea experimenta perioade scurte în care nu se simt deprimați, dar această ameliorare a simptomelor durează două luni sau mai puțin. În timp ce simptomele nu sunt la fel de severe ca tulburarea depresivă majoră, ele sunt omniprezente și de lungă durată.
Simptomele PDD includ:
– Sentimente de tristețe;
– Pierderea interesului și a plăcerii pentru diverse activități;
– Furie și iritabilitate;
– Sentimente de vinovăție;
– Stimă de sine scăzută;
– Dificultăți de a adormi și somn agitat;
– Un program de somn extins;
– Sentimente de lipsă de speranță;
– Oboseala și lipsa de energie;
– Modificări ale apetitului;
– Probleme de concentrare.
Tratamentul pentru tulburarea depresivă persistentă implică adesea utilizarea de medicamente și psihoterapie.
Potrivit Institutului Național de Sănătate Mentală, 1,5% dintre adulții din Statele Unite au avut tulburare depresivă persistentă în ultimul an. Tulburarea afectează femeile (1,9%) mai mult decât bărbații (1%), iar cercetătorii estimează că aproximativ 1,3% din toți adulții din SUA vor avea depresie persistentă la un momentdat. Pentru România, nu sunt date disponibile.
Tulburare bipolară
Tulburarea bipolară este o tulburare a dispoziției caracterizată prin perioade de dispoziție anormală cunoscută sub numele de manie. Aceste perioade pot fi ușoare (hipomanie) sau pot fi atât de extreme încât să provoace o deteriorare marcantă a vieții unei persoane, să necesite spitalizare sau să afecteze simțul realității unei persoane. Majoritate celor cu tulburare bipolară au și episoade de depresie majoră.
Cele mai comune simptome în acest caz sunt:
– Oboseală, insomnie și letargie;
– Dureri inexplicabile și agitație psihomotorie;
– Disperare și pierderea stimei de sine;
– Iritabilitate și anxietate;
– Indecizie și dezorganizare;
Riscul de sinucidere în bolile bipolare este de aproximativ 15 ori mai mare decât în cazul persoanelor care nu au astfel de afecțiuni. Psihoza (inclusiv halucinații și iluzii) poate apărea în cazuri extreme.
Depresia postpartum (PPD)
Sarcina poate provoca schimbări hormonale semnificative care pot afecta adesea starea de spirit a unei femei. Depresia poate avea debutul în timpul sarcinii sau după nașterea unui copil.
Clasificată în prezent ca depresie cu debut peripartum, depresia postpartum (PPD) este semnificativă și trebuie să îi fie acordată atenția necesară.
Schimbările de dispoziție, anxietatea, iritabilitatea și alte simptome nu sunt neobișnuite după naștere și deseori durează până la două săptămâni. Simptomele PPD sunt mai severe și mai durabile.
Astfel de simptome pot include:
– Sentimente de tristețe;
– Modificări severe ale dispoziției;
– Retragere socială;
– Probleme de legătură cu bebelușul;
– Modificări ale apetitului;
– Disperare și lipsă de speranță;
– Pierderea interesului pentru hobby-uri;
– Anxietate și atacuri de panică;
– Probleme cu stima de sine;
– Tendința de a face rău copilului;
– Tendințe de autodistrugere;
– Gânduri de sinucidere.
Tulburare disforică premenstruală (PMDD)
Printre cele mai frecvente simptome ale sindromului premenstrual (PMS) se numără iritabilitatea, oboseala, anxietatea, tristețea, balonarea, creșterea apetitului, pofta de mâncare, durerile și sensibilitatea sânilor. Tulburarea disforică premenstruală (PMDD) produce simptome similare, dar cele depresive sunt mai pronunțate.
Simptomele PMDD pot include:
– Oboseală extremă;
– Tristețe și stimă de sine scăzută;
– Sentimente severe de stres sau anxietate
– Schimbări de dispoziție, adesea cu accese de plâns;
– Iritabilitate;
– Incapacitatea de concentrare;
– Pofte alimentare.
Tulburare afectivă sezonieră (TAS)
Dacă ai depresie, somnolență și iei în greutate în timpul lunilor de iarnă, dar te simți bine primăvara, este posibil să ai o afecțiune cunoscută sub numele de tulburare afectivă sezonieră (TAS), numită în prezent tulburare depresivă majoră cu model sezonier.
Se crede că TAS este declanșat de o perturbare a ritmului circadian normal al corpului. Lumina influențează acest ritm, precum și orice variație sezonieră în modelul noapte / zi poate provoca o dezechilibrare care duce la depresie.
Ratele de prevalență pentru TAS pot fi dificil de identificat, deoarece problema rămâne adesea nediagnosticată și nedeclarată. Este mai frecventă în zonele mai îndepărtate de ecuator.
TAS este mai frecvent în regiunile extrem de nordice sau extrem de sudice ale planetei și poate fi adesea tratată cu terapie cu lumină pentru a compensa lipsa de lumină specifică anumitor sezoane.
Depresie atipică
Ai semne de depresie (cum ar fi supraalimentarea, dormitul prea mult sau o sensibilitate extremă ) și te simți brusc în pericol în fața unui eveniment pozitiv?
Pe baza acestor simptome, este posibil să fii diagnosticat cu depresie atipică (terminologia actuală se referă la aceasta ca tulburare depresivă cu trăsături atipice), un tip de depresie care nu urmează ceea ce se credea a fi prezentarea „tipică” a tulburării. Depresia atipică se caracterizează printr-un set specific de simptome.
Depresia atipică este de fapt mai frecventă decât te-ai aștepta. Spre deosebire de alte forme de depresie, persoanele cu depresie atipică pot răspunde mai bine la un tip de antidepresiv cunoscut sub numele de inhibitor de monoaminooxidază (IMAO).