Viața este proiectul personal al fiecăruia dintre noi care ia sfârțit în momentul în care plecăm din această lume. Alegerile pe care le facem, deciziile pe care le luăm, comportamentul nostru ne ajută să ne construim frumos viitorul. Însă trebuie să nu ne uităm calea, să nu uităm cine suntem, pentru că asta ne face să ne pierdem valoarea, iar calitatea existenței noastre are de suferit.
Newsletter zilnic Unica
Intră în lumea Unica pentru a fi la curent cu cele mai importante informații din lifestyle-ul feminin.
Asta putem învăța din povestea unui tâmplar pregătit de pensionare. Iată ce spune aceasta!
Un tâmplar bătrân era în pragul pensionării. Deși mai putea munci, fiindcă nu-l părăsiseră forțele, bărbatul dorea să se retragă pentru a se bucura de mai mult timp alături de familia sa. Deși era conștient că renunța la un serviciu pentru care primea un salariu bun, bătrânul a preferat să se retragă mai devreme, pentru a se bucura de liniște. Considera că el și familia sa se putea descurca destul de bine în aceste condiții.
Șefului său îi părea rău că îi pleacă din echipă unul dintre cei mai buni meșteri și l-a rugat să-l ajute pentru un ultim proiect, ca o favoare: l-a rugat să mai construiască o casă. Tâmplarul a acceptat, însă pe măsură ce lucrarea avansa își dădea seama că nu mai pune atât de mult suflet în munca sa. A apelat la niște ajutoare mai puțin pricepute și a folosit materiale de calitate îndoielnică.
Îi era și șui rușine de ceea ce făcuse și și-a dat seama că e un mod nu tocmai demn prin care își încheie activitatea. Rușinea i-a fost și mai mare când a terminat lucrarea, iarpatronul său a venit să vadă cum arată casa. În momentul în care a trecut pragul, acesta i-a dat muncitorului o cheie: ”Aceasta este casa ta”, i-a spus el. ”Darul meu pentru tine”.
Atunci meseriașul a rămas uimit. Ce mare rușine trăia. Dacă ar fi știut că lucrează la propria casă ar fi făcut-o cu totul altfel”.
Așa se întâmplă și cu noi. Suntem arhitecții propriei noastre vieți, cu fiecare zi care trece, însă deseori nu realizăm acest lucru și nu punem atât de mult suflet. Iar cei care sunt nevoiți să trăiască aici suntem… noi. Iar dacă am avea ocazia să o luăm de la început, am proceda cu totul altfel.