Ne dorim întotdeauna să avem dreptate, chiar dacă nu este mereu așa și suntem conștienți de acest lucru. Ca să nu mai spunem că nu este corect față de interlocutor. Însă este un fapt care pe mulți îi ajută în carieră (avocații, parlamentarii). Putem învăța câteva trucuri de la filosoful german Arthur Schopenhauer, care, în lucrarea ”Arta de a avea întotdeauna dreptate” face o expunere a artei de a purta dispute din care să ieșim întotdeauna câștigători.
Newsletter zilnic Unica
Intră în lumea Unica pentru a fi la curent cu cele mai importante informații din lifestyle-ul feminin.
Iată argumentele care ne ajută să câștigăm întotdeaua o dispută, conform lui Schopenhauer!
Camuflarea intențiilor
Într-o dispută, ca să ai dreptate, trebuie să-ți determini adversarul să creadă concluziile tale. Însă nu trebuie niciodată să lași să se întrevadă acest lucru. Trebuie să dai construiești discursul pe premise care să conducă la concluzia expusă de tine, însă aceste premise trebuie strecurate discret în conversație. Conversația nu trebuie neapărat să fie fluidă, să respecte ordinea premiselor care duc la concluzie, ci poți reveni asupra anumitor premise care au rămas neconfirmate de adversarul tău. În aceeași manieră: discret. Îți vei lăsa astfel adversarul gândidu-se că a ajuns la concluzia ta, de la care ați pornit întreaga dispută.
”Ce e adevărat nu poate avea premise false, iar ce e fals nu poate niciodată să decurgă din premise adevărate”, spune filozoful. Așadar, poți respinge propozițiile false ale interlocutorului cu alte propoziții false, considerate a fi adevăr de către acesta.
Pe principiul ”Dacă nu poți să-l convingi, zăpăcește-l”, Schopenhauer propune o tiradă de întrebări cu care să-ți asaltezi adversarul, dar și să abordezi teme adiacente discuției, care să dea impresia că susțin premisele formulate de tine. Agilitate și șiretenie sunt calitățile pe care trebuie să le ai, ca să ai întotdeauna dreptate. ”Expunerea rapidă a argumentației noastre plecând de la concesiile obținute – acei care au o înțelegere lentă nu pot urma exact demonstrația și nu pot să-i vadă eventualele lacune”, scrie gânditorul german în ”Arta de a avea întotdeauna dreptate”. Exemplul oferit de Schopenhauer este unul plin de umor și extrem de actual: ”orice dezbatere din parlament”.
Provocarea furiei adversarului
Un alt truc sugerat de filozof este provocarea și manipularea emoțională a interlocutorului. Iar înfurierea lui pare să fie varianta cea mai eficientă. ”Înfurierea adversarului, căci în starea de furie el e în afara capacității de a face o judecată corectă și de a și vedea interesul. Îl vom înfuria fiind pe faț nedrepți cu el, provocându-l și, în general, dând dovadă de sfidare. Dacă îl cunoaștem personal, îi putem exhiba punctul slab. Vorbind deschis de lucrurile de care îi este rușine, îi vom tulbura gândirea și va fi incapabil să formuleze o judecată coerentă”, ne recomandă Schopenhauer în lucrarea sa.
Se bazează pe ideea de a-l face pe interlocutor să creadă că a recunoscut el însuși un „adevăr general admis”, determinându-l să admită mai multe cazuri particulare prin inducție. ”Oțelul este un metal solid la temperatura ambiantă. Aurul este un metal solid la temperatura ambiantă. La fel precum aluminiul, bronzul etc. Deci, se poate spune că toate metalele sunt solide la temperatura ambiantă”.