Intră în lumea Unica pentru a fi la curent cu cele mai importante informații din lifestyle-ul feminin.
Lumea artistică este în doliu după ce legendarul cântăreț și compozitor american Clarence Carter a încetat din viață la vârsta de 90 de ani. Anunțul decesului a fost confirmat oficial de compania sa de management, care a precizat că artistul a murit în urma unor complicații severe cauzate de o pneumonie.
Nevăzător din naștere, Carter a reușit să depășească barierele fizice și sociale ale epocii sale, devenind una dintre cele mai puternice și influente voci ale Americii profunde, un artist al cărui palmares include hituri nemuritoare precum „Patches” sau „Slip Away”.
Născut în anul 1936 în Montgomery, Alabama, Clarence Carter a învățat să descopere lumea prin intermediul sunetelor. Lipsit de vedere încă din prima zi de viață, el și-a găsit refugiul și marea pasiune în acordurile de chitară și în muzica gospel și blues.
Cariera sa a debutat în anii ’60, inițial în formule de duou, însă destinul l-a împins către o carieră solo după ce partenerul său de scenă a fost rănit într-un accident. Lansarea piesei „Tell Daddy” în 1967 a fost momentul care i-a demonstrat că își poate construi un drum propriu, piesa devenind rapid o sursă de inspirație chiar și pentru marea Etta James.
Anul 1968 a reprezentat momentul de cotitură pentru cariera lui Carter, odată cu lansarea baladei melancolice „Slip Away”. Piesa, care astăzi adună zeci de milioane de ascultări pe platformele de streaming, a propulsat stilul său inconfundabil direct în topurile de muzică pop și a devenit ulterior parte din coloana sonoră a unor filme celebre de la Hollywood. Carter nu s-a sfiit niciodată să abordeze teme controversate pentru acele vremuri sau să compună piese de Crăciun neconvenționale, pline de umor și aluzii îndrăznețe, care au rămas până în prezent în istoria culturii pop urbane.
Dincolo de succesul de pe scenă, viața personală a lui Clarence Carter a fost la fel de intensă și tumultuoasă ca piesele sale.
În 1970, el s-a căsătorit cu o altă viitoare legendă a muzicii soul, Candi Staton. Peste ani, Staton a oferit o perspectivă extrem de sinceră și neașteptată asupra motivului pentru care a ales să fie cu el, declarând cu o sinceritate debordantă: „M-am măritat cu el pentru că era orb… Obosisem atât de tare ca fostul soț să mă acuze de fiecare dată când mă uitam la un bărbat. Eram ca într-o închisoare. Așa că am ales pe cineva care nu putea vedea. Și m-am simțit minunat alături de el.”
Mariajul lor, deși extrem de productiv pe plan muzical, s-a destrămat rapid din cauza infidelităților repetate ale artistului. Această suferință a devenit însă combustibil creativ pentru Staton, care a mărturisit ulterior cum își folosea arta pentru a-și pedepsi soțul: „Eram furioasă că Clarence îmi făcuse atâta rău umblând după femei. Puteam merge pe stradă și ele veneau să îl îmbrățișeze. Cântam acele piese ca să mă răzbun pe el.” Relația s-a încheiat dramatic în 1973, după episoade de răzbunări administrative și probleme cu fiscul american care au împins-o pe artistă la gesturi disperate.
Recunoașterea mondială și un premiu Grammy istoric
În ciuda haosului din viața privată, geniul muzical al lui Carter a rămas neatins. Apogeul recunoașterii sale internaționale a venit odată cu piesa „Patches”, o poveste tulburătoare despre rezistență în fața sărăciei și a greutăților vieții. Interpretarea sa magistrală a propulsat melodia în topurile din Marea Britanie și Statele Unite, aducându-le compozitorilor un premiu Grammy în 1971 și lui Carter o nominalizare istorică pentru cea mai bună interpretare vocală.
Pentru Clarence Carter, muzica nu a fost niciodată doar o simplă profesie sau o sursă de venit, ci însăși ancora care l-a ținut legat de viață. În perioada de maxim succes, el explica această legătură profundă într-o declarație plină de sensibilitate: „Muzica este viața mea și a fost generoasă cu mine. De când mi-am pierdut vederea, muzica nu doar că m-a binedispus și mi-a asigurat existența, dar a fost și un confort uriaș pentru mine. Când sunt la pământ și mă simt abătut, pur și simplu îmi scot chitara și cânt.”
Deși odată cu ascensiunea muzicii disco succesul său comercial a început să palească, Carter a rămas o prezență respectată, fiind descris de marii regizori de la Hollywood drept un adevărat „Mozart al muzicii din Sudul Americii”. Moartea sa închide un capitol glorios al erei soul, lăsând în urmă o moștenire culturală uriașă și o poveste de viață despre cum arta poate transforma întunericul în nemurire.