Dragoș Moldovan, revelația de la „Vocea României“

De Georgiana Averchi pe

Cu emoții greu de stăpânit și sub o ploaie de confeti – așa a primit Dragoș Moldovan vestea că a câștigat finala emisiunii „Vocea României“, după o seară în care a convins publicul că merită marele trofeu după ce a interpretat piesele „Show Must Go On“ – Queen, „Cântec prost“ – Vama Veche (împreună cu antrenorul său) și „Still Loving You“ – Scorpions (alături de Tiberiu Albu).

Cu o „voce ca un spectacol, o voce cu care se poate face absolut orice“ – Horia Brenciu, „o voce care taie ca un laser și mângâie ca o pană“ – Tudor Chirilă și „o putere în suflet care răzbate mult și ajunge la sufletele oamenilor“ – Irina Rimes, Dragoș Moldovan (21 de ani) a avut toate șansele de partea sa și i-a adus lui Tudor Chirilă, antrenorul său, cea de-a patra victorie în show-ul de la Pro TV.

L-am întâlnit pe Dragoș la două zile după câștigarea concursului, înainte de a se întoarce la Timișoara, unde îl aștepta familia și iubita sa din ultimii doi ani pentru a petrece sărbătorile. Am descoperit un tânăr cu o energie formidabilă (în ciuda orei 8 dimineața) și cu planuri mărețe pentru muzica rock din România, care, din experiența lui Dragoș, au toate șansele de reușită, dacă ne gândim că în urmă cu trei ani a demonstrat că există minuni, când și-a revenit din coma de două săptămâni, suferită în urma unui accident grav de circulație. Pe atunci, muzica l-a ajutat să treacă peste urmările suferite, iar de data aceasta muzica i-a adus admirația unei țări întregi.
În prezent, Dragoș urmează cursurile Conservatorului din Timișoara, unde studiază chitara, iar muzica este pe primul loc în viața lui: „Când sunt obosit, cânt, când sunt fericit, cânt“. Câștigătorul de la „Vocea României“ cântă încă din copilărie, iar muzica rock a descoperit-o la 7 ani, când cu banii câștigați la colindat și-a cumpărat prima chitară și crede că moștenește talentul de la bunicul său, fost tenor la Opera Română din Timișoara.
Nu era hotărât ce va face cu marele premiu, „probabil voi investi în mine și în cariera mea“, însă am aflat de ce l-a preferat ca antrenor pe Tudor Chirilă și ce lecții importante a învățat în concurs, cu ce critici s-a confruntat în competiție, dar și ce crede el despre ceilalți trei finaliști; și, desigur, pe cine ar fi ales el să câștige!

Cum te simți că ai primit aprecierea atâtor oameni, care te-au votat?
M-am simțit foarte bine și, din nou, vreau să le mulțumesc tuturor celor care mi-au oferit toată aprecierea, susținerea și voturile lor pentru a ajunge în finală și a câștiga. M-am emoționat mai tare când am câștigat finala decât în momentele în care am cântat.

Cine te-a sunat primul să te felicite?
Am avut telefonul închis în momentul ăla, pentru că era descărcat , și cred că tatăl meu a fost primul, el neajungând la finală. Au fost foarte multe telefoane și mesaje. Alături de mine în sală au fost mama, una dintre surori și prietena mea. Sora cea mică a rămas acasă cu tata, are doar 7 ani.

Ce te-a motivat să te înscrii în concurs?
Mi-am dorit să particip pentru a deveni cât mai vizibil, dar și din curiozitate, după atâtea ediții urmărite, de a descoperi cum m-aș simți eu în locul concurenților. Mă întrebam cum ar primi publicul interpretarea mea, de ce comentarii aș avea parte… Dar și părinții mă încurajau, așa că m-am înscris pe internet, le-am trimis un screenshot cu înscrierea și le-am făcut o mare bucurie! A fost chiar prima dată când mi-am propus să particip și am avut noroc.

De ce l-ai ales pe Tudor ca antrenor?
Mi s-a părut că, dintre toți,cu el rezonez din punctul de vedere al muzicii, al pieselor pe care mă gândeam că mi le va alege, iar asta am simțit și în momentul blind-urilor. Noi aveam un tabel Excel și Tudor ne spunea „înregistrează-mi piesa asta“ și noi înregistram și trimiteam. Chiar când eram 15 în concurs, am făcut un grup pe WhatsApp și l-am numit „|nvață o sută de piese într-o zi“, unde Tudor ne spunea ce să înregistrăm și să trimitem, apoi ne spunea la ce s-a gândit și ne cerea și nouă părerea, dar ne-a sfătuit să mergem cu încredere pe mâna lui, deoarece el poate aude ceva ce noi nu auzim, fiind direct implicați. Am considerat că, dacă am ocazia să primesc sfaturi de la un om ca Tudor, pe care mereu l-am admirat, o să cânt ce zice el. Mi-a plăcut la Tudor modul în care a lucrat cu noi, implicarea, seriozitatea și mi-a deschis o ușă nouă înspre cum să interpretez mai bine o piesă, cum să transmit mai bine mesajul unei piese pe scenă.

Când te-ai simțit cel mai emoționat?
Momentele cele mai faine sunt când afli dacă treci mai departe sau nu. E liniște, se aude muzica de fundal și dintr-odată auzi răspunsul…

Cum i-ai descrie pe ceilalți trei finaliști? Dacă nu erai în concurs, cine ai fi ales să câștige?
Complicat, o să-mi iau „hate“ cu răspunsul ăsta.  Fiecare are particularitățile lui și o voce specială, deoarece au ajuns până în finală. Andi mi s-a părut că are o voce puternică, care sensibilizează. Elena a avut întotdeauna o voce interesantă, mai ales acum, când am auzit-o cântând „Listen to Your Heart“, mi s-a părut foarte eighties vocea ei, iar Jasmina mi se pare o fată cu extrem de mult talent și care știe să ajungă la inimile oamenilor. Deci probabil aș fi mers pe Jasmina.

Toți aveți voci foarte bune, de ce crezi că ai fost tu alesul?
E greu să vorbesc despre mine. Eu sper că oamenilor le-a plăcut vocea mea, în principal, pentru că și concursul spune că doar vocea contează, dar cred, și am înțeles asta și de la cei din jur, că felul meu de a fi i-a convins că merit acest titlu.

Ai primit și critici în concurs?
Cred că toți am avut și comentarii negative, pentru că oamenii au un favorit și, chiar dacă nu au, nu putem mulțumi pe toată lumea. Au fost și comentarii negative care consider că m-au ajutat, pentru că din orice comentariu negativ, oricât ar fi de dur sau agresiv, putem extrage esențialul, de care s-a legat omul respectiv. Au fost persoane deranjate de faptul că am mers pe rock de la început până la sfârșit în concurs, chestie cu care nu sunt de acord, pentru că, așa cum a spus și Tudor, rockul este un gen de muzică cu foarte multe subgenuri (alternativ, pop, hard, heavy metal, balade). Eu cred că am trecut prin multe dintre aceste subgenuri, n-am ajuns la death metal sau altele agresive, dar am reușit să arăt diferite fețe ale vocii mele. Oamenii au spus că se cântă doar rock, că se urlă, se țipă foarte mult în concurs.

Spune-ne puțin despre cariera ta muzicală.
Cânt în două trupe de rock: una se cheamă Pandora, iar cealaltă e proiectul meu solo, tot o trupă, de fapt, dar poartă numele meu. Cu ambele trupe cânt piese proprii (pentru Pandora, compunem cu toții). Cu Pandora, suntem în zona heavy metal, iar proiectul meu e pop-rock alternativ, mai soft.

Ce părere ai despre industria muzicală actuală?
Cred că mai este foarte mult de lucru în domeniul muzicii, pentru că nu este deloc ușor să faci muzică de calitate, ca în orice domeniu, de altfel. E nevoie de mult sacrificiu și răbdare. Mai ales în ceea ce privește muzica rock mi se pare că e mai greu, pentru că nu este atât de ascultată ca alte genuri care se ascultă la radio.

Cu cine ai vrea să faci un duet?
Am vorbit cu Tibi Albu să încercăm să facem o piesă împreună, pentru că vocile noastre fiind pe același segment, ar fi păcat să nu facem ceva memorabil.

Ziceai că ai vrea o piesă a ta, să o auzi fredonată de toată țara. Cu cine ai colabora pentru asta?
Mi-ar plăcea să am o piesă care să devină imn. Cum sun piesele celor de la Cargo, „Ploaia“ sau „Aproape de voi“, dar nu mă grăbesc, mai sunt niște ani care trebuie să treacă, în care mai am de cântat și de lansat piese.

Vrei să investești în recuperarea aspectului feței?
Da, mai am chestii de recuperare de făcut, dar și estetice, pe partea de reconstrucție facială. O parte osoasă a feței mele a fost distrusă și nu mai există protecție. |n plus, lovindu-mă destul de tare, nasul meu s-a strâmbat și am deviație de sept, respir mai greu. Norocul meu este că nu îmi afectează vocea, dar e incomod. Medicii mi-au spus că trebuie să mai treacă niște timp până se mai stabilizează lucrurile; anul ăsta am să fac niște investigații la Timișoara și să văd ce ar trebui să fac în continuare.

În ce măsură accidentul și aspectul feței ți-au afectat cariera muzicală?
În primul rând, mi-a fost mie ciudat, fiind și tânăr (18 ani), să mă obișnuiesc, mai ales că îmi lăsasem părul să crească și a trebuit să mă tund. Nu știu dacă oamenii au privit altfel problema mea fizică, dar cred că multe erau mai ales în capul meu. După care, am început să apreciez că trăiam și nu mi-a fost creierul afectat.

Ce ai schimbat în viața ta după ce ți-ai revenit miraculos din accident?
Încerc să mă bucur mai mult de prezent, de fiecare lucru care mi se întâmplă. Am stat aproximativ două săptămâni în comă și a fost dificil când m-am trezit, este o senzație pe care nu o doresc nimănui, e o experiență „interesantă“, dar nu plăcută. Eu nu-mi amintesc nici acum ce s-a întâmplat în clipa accidentului, pentru mine ziua aceea nu mai există, doar m-am trezit în spital. Acum, am ajuns să am cumva impresia că știu ce s-a întâmplat, din povești. De asta am mai zis că momentul acela a fost ca un knock out la box, pentru că la box, înainte să încasezi o lovitură cu putere, creierul se blochează pentru a face impactul mai ușor. Doctorii au zis că reprezintă o informație și o traumă foarte grele pentru creier, de-aia se blochează, se protejează cu o secundă înainte. Mi s-a spus însă că poate să revină amintirea cândva, când creierul va fi pregătit. Există și tehnici (hipnoză), dar nu e recomandat, dacă mintea nu e pregătită, pentru că am forța lucrurile.

Foto: Pro Tv

Articolul a apărut în revista Unica, februarie 2020

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro