Dana Rogoz trage un semnal de alarmă după ce a citit o postare scrisă de Anatol Basarab, de profesie psiholog și numerolog, care justifică agresiunea sexuală, în contextul în care femeia atacată „nu țipă”.
Dana Rogoz trage un semnal de alarmă după postarea lui Anatol Basarab despre femei
Acum fix șase ani apărea filmul „Mo”, scris și regizat de Radu Dragomir, cu soția lui, actrița Dana Rogoz, în rol principal. Producția spune povestea lui Mo, o studentă agresată de unul dintre profesorii ei.
Aniversarea de șase ani a filmului „Mo” s-a sincronizat cu o postare condamnabilă scrisă de numerologul Anatol Basarab, care este de părere că femeia „nu e făcută să învețe pe alții, nici să conducă”. Mai mult, Basarab este de părere că, dacă o femeie nu țipă atunci când este atacată, „înseamnă că a consimțit”.
Șocată de ce a citit, Dana Rogoz a reacționat în mediul online.
„Azi se împlinesc șase ani de la premiera filmului «Mo» și realizez că nu s-a schimbat nimic. Aș spune chiar că lucrurile s-au înrăutățit. Acum șase ani, mă întrebau la conferință de presă «Dar ele nu au greșit că au mers la el acasă?; Dar ea de ce a intrat?»… Erau săli în care publicul se împărțea aproape jumi – juma la întrebarea «Este acesta un viol?». «Nu, pentru că ea a intrat de bună voie în dormitor. Și-a căutat-o. A spus «nu» prea târziu, după ce el și-a pus deja prezervativul. A primit ce a meritat»”, a scris Dana Rogoz în mediul online.
În continuarea postării, actrița a spus că soțul ei știa că România se află în topul țărilor din Uniunea Europeană ai căror cetățeni consideră că violul este justificat în anumite circumstanțe.
„55% dintre români considerau că violul e «scuzabil» dacă victima e îmbrăcată provocator sau dacă bea alcool împreună cu agresorul… dacă «și-a căutat-o». Iar Radu exact de la aceste circumstanțe a pornit scenariul”, a explicat Dana Rogoz.
Abia după premiera filmului, Radu Dragomir și Dana Rogoz au realizat cât de important a fost să facă filmul „Mo”, după ce publicul a început să-și împărtășească propriile povești similare cu a protagonistei.
„Nu există proiecție la care eu să fiu prezentă și în urmă căreia să nu vină cel puțin o persoană din public să îmi spună, în șoaptă, cu lacrimi în ochi: «Și mie mi s-a întâmplat» sau «Aveam 18 ani și el era profesorul meu de înot. Bine, eu eram îmbrăcată și în costum de baie…». NUUUU! Nu e vina ta că purtai costum de baie. Nu e vină ta că ai intrat în apartamentul lui sperând că nu vei sfârși violată sau omorâtă!”, a mai scris actrița.
Dana Rogoz, despre Anatol Basarab: „Iată-ne într-o societate în care opiniile misogine sunt împărtășite fără rușine”
În încheiere, Dana Rogoz a criticat dur textul scris de Anatol Basarab.
„Iată-ne după șase ani într-o societate în care opiniile misogine sunt împărtășite fără rușine. Primesc mii de like-uri, sunt în trend! Au apărut tot felul de formatori de opinie, care le-au dat glas acestor nulități, care consideră că «Nu e viol dacă ea nu a țipat, dacă nu s-a luptat. Înseamnă că și-a dorit!». Chiar azi am citit astfel de postări publice ale unui individ cu zeci de mii de urmăritori.
Ba, deșteptule, femeia nu țipă că îi e frică de moarte. Îi e frică de tine, cel complet lipsit de empatie. Îi e frică de ce ești tu capabil să îi faci unei ființe pe care o consideri din start inferioară! «Mo» ar fi în continuare vinovată. I-ar fi în continuare imposibil de dovedit că acela a fost un viol”, a încheiat actrița.
Ce a scris Anatol Basarab despre femei pe Facebook
Anatol Basarab este autorul mai multor postări grosiere despre femei. Bărbatul, de profesie psiholog și numerolog, este de părere că femeia „nu trebuie să vorbească într-un loc unde se discută lucruri serioase”. Una dintre postările lui recente a generat reacții puternice în mediul online, afirmațiile lui fiind profund misogine.
„Femeia nu trebuie să se ridice să vorbească într-un loc unde se discută lucruri serioase. Locul ei nu este acolo. Dacă are întrebări, să le pună acasă, în intimitate. E o formă de decență, nu de opresiune. Când o femeie începe să predice în fața bărbaților, deja ceva s-a rupt în firea lucrurilor.
Ea nu e făcută să învețe pe alții, nici să conducă. Trebuie să fie în echilibru cu natura ei – care cere liniște, receptivitate, ascultare. Bărbatul a fost cel dintâi, și din el a venit femeia. Și nu bărbatul a fost păcălit primul, ci femeia s-a lăsat dusă de nas și a atras după ea tot haosul.
Știu, e greu de spus. Dar oricât m-am uitat în jur, printre o mie de oameni am găsit câțiva drepți… dar nicio femeie dreaptă cu adevărat. Toate aveau ceva ascuns, ceva pe dos. Nicio excepție.
Și mai este ceva. Dacă o femeie se căsătorește și se dovedește că nu era curată, nu era fecioară, e o rușine pe care o poartă familia ei întreagă. Pentru o astfel de minciună, pedeapsa nu trebuie să lipsească.
Dacă o femeie e atacată și nu țipă, înseamnă că a consimțit. A tăcut – deci a fost de acord. E simplu. Nu poți să spui că te împotrivești dacă nu te opui. E logic, nu? Iar dacă un bărbat ia cu forța o fată, trebuie să-și asume. Să plătească tatălui și să o ia de soție. Să n-o lase toată viața. Așa e drept. Dacă tot a profitat, măcar să repare.
Femeile devin adesea trufașe. Își leagănă coapsele și scot în evidență ce le-a dat firea. Când devin obraznice și provocatoare, atunci trebuie coborâte la realitate. Umilința le face bine. Le curăță. Le amintește că frumusețea trece, dar rușinea rămâne.
După războaie, nu toate pot fi iertate. Cele care și-au vândut trupul, care au fost cu bărbați, nu mai au ce căuta înapoi în rândul celor nevinovate. Se salvează doar fetele – cele care n-au cunoscut bărbat. Restul… e prea târziu.
Adevărul e că femeia nu scapă de greșeala ei decât prin durere. Prin naștere, prin trudă, prin supunere. Numai dacă rămâne credincioasă și smerită, își spală păcatul care i-a fost dat de la început.